Ce faci dacă ţi-ai pierdut bagajul?!
De fapt, ce faci dacă linia aeriană ţi-a pierdut bagajul? Probabil că paşii sunt la fel indiferent de companie, numai că Alitalia e un caz mai special. A fost momentul perfect de a-mi pierde bagajele. De ce? Pentru simplul motiv că vizitam două ţări care aveau temperaturi complet diferite: Spania şi România. Adică am plecat la Valencia la invitaţia celor de la Michelin, urmând ca la întoarcere să mă opresc la Timişoara pentru Redescoperă România. Şi de ce spun că a fost momentul perfect? Pentru că în bagaj aveam şi haine de vară, dar şi de iarnă (temperaturile la Valencia au depăşit 20 grade, iar în ţara băteau bine sub 10). Dacă s-ar fi întâmplat să merg ori într-o parte ori în cealaltă, „dauna” nu era atât de mare.
Bun. Pe 24 Octombrie avionul în care eram a aterizat la Valencia, ruta fiind Bucureşti, Roma (escală), Valencia. Întâmplător am ajuns printre primii la banda unde-ţi vin bagajele, banda care încă nu pornise. Şi-a pornit. Şi s-a-nvartit…şi s-a-nvartit…şi s-a-nvartit…şi s-a-nvartit. Şi geanta mea nu mai apărea. Şi bandă a continuat să se mişte până când s-au terminat toate bagajele. După care, evident, s-a oprit. N-aveţi idee cât de frustrant e. Acum îmi vine să râd, însă atunci nu ştiam pe unde s-o apuc.
Dar am apucat-o către ghişeul unde se fac reclamaţii. Am făcut reclamaţia respectivă, moment în care eşti întrebat tot felul de chestii: adresa unde doreşti să ţi se aducă bagajul în momentul în care va fi găsit, ţi se dă chiar şi un catalog cu tot felul de genţi, valize, trollere, culori şi forme, de unde trebuie să alegi cam ce s-ar potrivi cu ce ai avut tu. Mi s-a promis foarte nonşalant că valiza mea va ajunge în maxim 48 de ore, deşi toată lumea ştie că nu se întâmplă aşa, mai ales în cazul companiei Alitalia.
Am sunat în fiecare zi de la hotelul în care am stat la Valencia să vedem ce se mai întâmplă, însă niciun răspuns. De atunci au trecut nu mai puţin de 21 de zile, timp în care, la fiecare 2 zile sunam ba la Roma, ba la Bucureşti la Otopeni. Fiecăruia în parte i-am explicat aproape de fiecare dată cam ce conţinea troller-ul meu, pentru că, spuneau ei, dacă după câteva zile nu se ştie al cui este (e posibil să se rupă acele hârtii pe care scrie numărul zborului etc), bagajul se desface (se rupe lacătul, cifrul etc) pentru a vedea ce se potriveşte conform descrierilor făcute de către păgubiţi. Am ajuns până la momentul în care am căutat tipul troller-ului şi le-am trimis mail şi fax (da, şi mail şi fax) cu poză, link-ul şi codul modelului respectiv. Şi am ajuns până acolo încât atunci când îmi spuneam numele, operatorii din Roma să spună în secunda imediat următoare numărul reclamaţiei făcută la Valencia. Deci i-am stresat maxim cu nişte telefoane.
E adevărat, am şi fost sunat de către ei spunându-mi că mi-au găsit bagajul, însă de fiecare dată s-a dovedit a nu fi al meu. Asta până joi, când am primit un telefon în care operatoarea îmi spunea că bagajul meu a ajuns la Valencia pe 2 Noiembrie. Discuţia a fost foarte interesantă, în sensul că ori dânsa nu vorbea foarte bine engleza, ori eu, mai prostuţ cum sunt, nu înţelegeam ce spune ea.
– Bună ziua
– Bună ziua
– Domnul Grumăzescu?!
– Da.
– De la Alitalia. Se pare că v-am găsit bagajul.
– Unde?
– A ajuns la Valencia pe 2 Noiembrie. Ce facem?! Le spunem să-l ţină acolo? Adică mai sunteţi în Valencia sau îl trimitem în România?
– Îl trimiteţi în România, că eu la Valencia am stat „decât” 3 zile. Şi de unde ştiţi că-i al meu?
– Păi după descrierea făcută de dumneavoastră (cum arăta şi ce conţine).
– Păi l-aţi văzut?
– Nu…ajunge la noi cam în 3 zile. Vă sunăm când ajunge.
Şi-mi închide. Întâmplător, cred că a avut dreptate. Pentru că vineri, 11.11.2011 (fatidică zi 🙂 ), mă sună buna mea amica Anca şi-mi spune că, într-adevăr, bagajul meu se pare că a fost găsit, numai că e posibil să se fi umblat în el (şi ea ştiind aceeaşi poveste cu deschisul şi asemănarea descrierii lucrurilor aflate în bagaj).
Una peste alta, duminică seara „ţrrr” la interfon, cu mesajul „bună seara. Sunt de la Otopeni şi v-am adus un bagaj.” Am sperat că nu e o glumă şi am coborât. Nu era. Troller-ul meu sosise, omul fiind disperat că mă sunase de câteva ori şi aveam telefonul închis. Aşa era. Telefonului meu i se terminase bateria şi „murise”. Când l-am deschis aveam câteva zeci de telefoane pierdute. Toate de la omuleţ şi de la Otopeni (cred). 🙂
Bun. Acum haideţi să vă spun ce trebuie să faceţi în cazul în care vă pierdeţi bagajul. Plus câteva sfaturi.
În primul rând mergeţi imediat şi faceţi reclamaţia la aeroport. Notaţi-vă tot ce e de notat (nume, numere de telefon etc). Tot aici, în cazul în care nu vi se dă, cereţi un „kit de supravieţuire”. E o borseta în care o să găsiţi periuţa de dinţi, pasta de dinţi, pieptene, aparat de râs (lama tip Bic), spumă de râs, un deo-stick, ceva cremă şi un tricou. Pentru fete, cu siguranţă conţine mai multe lucruri.
Apoi, în momentul în care-ţi faci bagajul, dacă nu ţii minte foarte bine, notează-ţi tot ce pui în geantă. La un moment dat o să fii întrebat şi despre aceste lucruri. Punti-vă eticheta pe geanta/valiza/troller (ştiţi că majoritatea au locul acela special) cu numele şi prenumele (şi, dacă încape, adresa). Dacă sunteţi intrebat la partea cu “ce anume conţine bagajul” încercaţi să menţionati ceva care să ducă direct la voi. De exemplu, eu aveam în troller o borsetă cu nişte hârtii pe care era scris numele meu. Dacă nu aveţi aşa ceva, aruncaţi în geantă o hârtie pe care vă scrieţi numele, o carte de vizită…ceva.
Păstraţi cu grijă reclamaţia făcută în locul în care vă este pierdut bagajul, dar şi „cotoarele” biletelor care vă sunt date în momentul în care depuneţi genţile pentru cală. Pe ele sunt trecute datele (nume, prenume, număr zbor etc), iar pe spate este lipit acea parte din sticker-ul care vă este prins pe bagaj, cu aceleaşi chestii scrise pe el (destinaţie, nume, număr zbor). Sunt exact hârtiile cu care dovediţi că aţi fost acolo şi bagajele vă aparţin.
Căutaţi toate numerele de telefon care vă sunt de ajutor, începând cu locul de unde aţi plecat, unde aţi făcut escală, unde aţi aterizat şi până la compania la care aveţi făcută asigurarea de călătorii. Câteva dintre numere vi le dau eu: Alitalia tel – 031.730.67.67 şi fax – 031.730.67.66 (da, sunt numere de România), iar Henri Coandă tel – 021.204.26.75. Sunaţi-i. Sunaţi-i până nu mai pot. Stresaţi-i cu telefoanele cât se poate de mult. Tot pentru Alitalia, aici găsiţi ceva asistenţă, aici, în mare, cam ce e de făcut, iar aici tracking-ul unde puteţi să căutaţi pe unde s-ar afla bagajul în funcţie de numărul reclamaţiei voastre.
Nu în cele din urmă, în bagajul de mână, cel cu care urcaţi în avion, nu uitaţi să vă puneţi câteva lucruri care credeţi că v-ar fi de ajutor în caz de vreo „forţă majoră”. Pe bune…nu glumesc…puneţi-vă o pereche de chiloţi, una de şosete, un tricou…tot ce mai consideraţi voi că ar fi strict necesar.
Încă ceva: povestind la foarte multă lume păţania mea, am fost întrebat de către unii „ce ai făcut cu laptop, aparat foto, camera video?”. Şi pe toţi i-am întrebat ce-o să vă întreb şi pe voi: mai sunt persoane care-şi pun electronicele la bagajul de cală? Nu doar că puteţi păţi ca mine, să vă fie pierdut, dar voi aţi văzut vreodată cam cum sunt aruncate bagajele de cala de către cei care fac această muncă? Niciodată, dar niciodată nu vă lăsaţi aparatura în bagajul de cală. Niciodată!
Cam asta-i. La final vreau să le mulţumesc celor care mi-au fost de mare ajutor. Chiar m-au ajutat. Încep cu gaşca cu care am fost la Valencia (Roxana Ciuhulescu, Răzvan Diaconu, Sebastian Toma, Mihai Ivaşcu şi Andrei Preoteasa, continui cu Victor Caras de la Paralela 45 şi termin cu Anca Sandu, cea pe care am menţionat-o şi mai devreme. Oamenii ăştia mi-au sărit în ajutor fără ca eu să le-o cer. De aceea, mai oamenilor, vă mulţumesc mult! Mă plec! 🙂
PS: Totuşi, o nelămurire tot am. Ştiţi ce e culmea? Că bagajul meu nu era desfăcut. Era exact aşa cum îl vedeţi în imagini, cu cifrul pus de mine, cu sigiliul celor de la Alitalia şi cu, da vedeţi bine, cu hârtia pe care e scris al cui e bagajul, numărul zborului etc. Cum se poate pierde un bagaj care are pe el absolut toate datele de care e nevoie? Cum?
Şi încă ceva: pot face oarece cu ruşinea asta de companie care se numeşte Alitalia şi care mi-a ţinut bagajul 3 săptămâni? Ştiţi ceva? Vreo procedura? Le-aş cere ceva daune…le-aş face niscaiva probleme. Nu ştiu… Chit că-s mărunte. Ştiu că despăgubirile se pot obţine doar după trecerea a 45 de zile, moment în care bagajele sunt considerate pierdute, dar…totuşi…mă gândesc… 🙂
17 Responses to “Ce faci dacă ţi-ai pierdut bagajul?!”
Leave a Reply
Subscribe & follow
si ne mai miram ca unii le arunca in aer …
teoretic puteai cere pe loc ceva bani pentru “first necesity” Sunt obligati sa iti dea pentru ca, teoretic, toate lucrurile tale se aflau in bagaj.
Din cate stiu eu nu prea ai ce face in legatura cu despagubirile decat daca e pierdut definitiv. Si atunci se despagubeste per kg, indiferent de ce ai avut in bagaj
Da, teoretic, pentru că practic mi-au dat acel kit despre care povesteam în articol. Nu ştiu cât de obligaţi erau să-mi dea bani…
da, daca ti-a dat kitul nu mai primesti bani. Fiecare companie are regula ei. De ex la Taromm primesti 50 euro, la Air France 150 etc
PS Pe eticheta de Rush pe care o vad pusa pe bagaj ar trebui sa scrie pe unde a umblat bagajul. E posibil ca la escala sa se fi pus pe alt zbor.
Daca ai sigiliu pe el pus de Alitalia inseamna ca a fost deschis. Atunci cand se pune sigiliu, teoretic se deschide. Sau l-a pus de fata cu tine?
Marius, nu, n-ai înţeles. Eu am primit valiza încuiată cu cifrul pus de mine. Dacă e cum spui tu, ar însemna că ei mi-au “spart” cifrul, au deschis valiza şi au încuiat-o la loc. Hainele în geantă nu erau mişcate. Erau exact aşa cum le-am pus eu.
atunci asa o fi. De obicei la imbarcare (la unele companii) se cere cifrul tocmai pentru asemenea cazuri. Dar daca zici ca erau nemiscate inseamna ca nu au umblat.
Nu fi asa suparat pe Alitalia ;). Bagajele nu sunt pierdute de agentii unei companii ci de agentii de handling din aeroport care sunt angajatii aeroportului respectiv
Corect, compania aeriana nu prea are mare responsabilitate, cei de la handling sunt raspunzatori, de aceea nu puneti obiecte de valoare in bagajul de cala, doar haine si chestii ieftine.
Laptop, aparate foto toate in bagajul de mana.
eu zic că meriţi nişte felicitări sincere pentru tenacitate şi perseverenţă.
Glumeață ca-ntotdeauna! 😆
Regret ca n-am filmat momentul “regasirii”. A fost mai ceva ca la “Surprize, surprize”. :):) Au lipsit lacrimile 🙂
Nu clipeam, nu vorbeam, nu respiram. 😆
Ce horror e treaba asta cu pierdutul bagajelor, mi sa intamplat si mie odata, groaznice momente…dar bune sfaturi aici despre procedura corecta in caz ca totusi inevitabil” acestea se pierd…
Da, e îngrozitoare. Şi e foarte urâtă atunci când ţi se pierd bagajele la dus. Imaginează-ţi că pleci în concediu cu familia… 🙂
[…] zile mistourile mele legate de bagajul pe care cei de compania aeriana cu care a mers in Spania i l-au pierdut. Deoarece omul ramasese doar cu hainele de pe el, fara nimic de schimb, cei de la Michelin, la […]
[…] – Depinde de curse… că e mai multe… De ce nu îmi găsesc bagajele – Ori ţi le-a pierdut compania aeriană cu care ai zburat, ori ţi le-a pus soţul/soţia/prietenul/prietena în faţa uşii de la intrare. Ia verifică… […]
eu am zburat sapt trecuta,spre madrid,cu escala la roma. in aeroportul din madrid,cand am luat bagajul de pe banda,am constatat ca era pe jumatate deschis,cerculetele acelea ale fermoarelor erau rupte,iar lacatul cu cifru era sucit,dat peste cap,ramanand agatat doar pe o parte. in urma socului,nu am realizat ce-mi lipseste,pe moment(ma gandeam la tot felul de lucruri care ar fi putut sa dispara),dar la hotel am constatat ca lipsea camera foto profesionala,in valoare de 500 de euro…tocmai de aceea am si pus lacat cu cifru,pt ca aveam si lucruri de valoare.
pe banda erau multe manere,incuietori rupte,fermoare,am ramas masca…niciodata nu vazusem asa ceva. dupa ce lumea si-a luat bagajele,mai ramasesera 2 pe banda,pt care nu venise nimeni pt ele,inca. un tip in vesta reflectorizanta se tot uita la ele si privea ba in stanga,ba in dreapta. la un moment dat si-a dat seama ca ne atrasese atentia si ca suntem cu ochii pe el,asa ca ne-a aruncat o privire de parca ne-a fulgerat. in urmatorul minut a si insfacat trolerul mai mare,care era infasurat si in tipla,si care avea si cifru,si l-a strecurat,rapid,pe o usa din spate. am ramas cu o scarba imensa!! nu mai zbor cu alitalia in viata mea! dar nici zbor cu escala nu mai iau vreodata!!
desigur ca nu am mai avut sorti de izbanda cu aparatul foto,deoarece am constatat abia acasa,nu am facut plangere pe moment,desi acum regret ca nu am fost pe faza sa fac plangere macar pt bagajul deschis,iar prietenul meu pt trolerul rupt(el a scapat mai ieftin)…..
nu spun ca nu se intampla si cu alte companii,dar atatea plangeri cate am vazut pe net,despre furturile de la alitalia,nici ca am vazut despre alte companii. am zburat cu atatea companii si nu am avut nici macar un incident de acest fel. cum am zburat pt prima data cu alitalia,mi s-a si intamplat….a naibii coincidenta!! tind sa cred ca toti sunt mana in mana pe acolo,din moment ce nu se iau masuri,dar plangeri exista cu duiumul. in concluzie : greseala mea!…nu trebuia sa pun aparatul in bagajul de cala,desi,de fiecare data l-am pus acolo…dar nici nu mi-as fi inchipuit ca s-ar putea intampla asa ceva,mai ales cu lacat cu cifru. la intoarcere ne-am “bandajat” gentile cu tipla alimentara,de nu mai aveau nici forma definita,nu li se mai observa nici culoarea,nimic….
Da, nu prea e nimic de spus. Sunt jalnici. Şi asa cum spuneam in articol, dar si @cuibus în comentarii, niciodata laptop, aparate foto, camere video sau alte electronice în bagajul de cală. Toate în bagajele de mână.
Am uitat un truc pe care il practic..pe fiecare bagaj pun Heavy..si atunci nu prea mai au curajul sa-l arunce. Alt truc cand aveti probleme de greutate..aici au mai mult noroc barbatii spuneti ca sunteti marinar, deoarece ei au conditii speciale si nu prea au voie sa-ti ceara sa dovedesti asta. Am folosit-o asta in Dortmund odata si a functionat nu am platit pentru 2-3 kg in plus nimic.