Deci cum aşa…?
L-am fotografiat la puţin timp dupa ce ieşise din cabina telefonică (fără uşi) în care intră din când în când pentru a se feri de vântul de afară.
Apoi am fost şi am stat de vorbă cu el. Nu spun cum îl cheamă. Nu spun ce scrie pe cartea lui de muncă. Nu spun nici ce salariu are. Oricum, primeşte (atunci când salariul vine la timp) mai puţin decât cheltuim unii dintre noi pe ţigări într-o lună. Mult mai puţin. Și nu vreau să spun tot ce mi-a povestit pentru că nu aş vrea să-i fac cumva rău.
În fiecare zi sta de la ora 8.00 la ora 17.30, iar sâmbăta sta până la 18.00 şi vinde, sau primeşte taloane pentru Super Bingo Metropolis. 10 ore… 10 ore indiferent că afară e soare şi cald, indiferent că afară sunt -13 grade (cam atât erau la ora la care am făcut eu fotografiile). Și nu vrea să lucreze aici, dar nu are ce face, pentru ca firma la care lucra s-a închis…
Repet întrebarea din titlu: cum aşa… ?! Ada îmi spunea pe twitter că totuşi e bine, că are un job şi să privesc partea plină a paharului. Are dreptate, nu spun nu, dar totuşi… Mi se pare crunt…
L-am întrebat dacă vrea să-i aduc ceva de mâncare sau un ceai. De mâncat, mâncase, dar ceaiul nu l-a refuzat…
Trist… Foarte trist…
PS: Şi da, hai să nu-i mai judecăm nici pe reporterii care stau în frig ore bune şi care mai scapă câte o “dudă”… De fapt, hai să nu mai judecăm oamenii care muncesc ore întregi în frig… Vreți?
Mai multe imagini în continuare
13 Responses to “Deci cum aşa…?”
Leave a Reply
Subscribe & follow
Asa ceva ar trebui interzis prin LEGE!
Nu știu daca ar trebui interzis prin lege, dar clar ar trebui ceva făcut. Societatea respectivă vrea să faca bani mulți cu investiție minimă. Omul ăsta nu trebuie să aibă pauză de masă? Nu trebuie să aibă acces la o toaleta? Sunt multe întrebări care se pun…
sandman, ai dreptate! Nu-i normal. Ce trist…!
Gandim defect “bine ca are un job”. De la gandirea asta ni se trage. Pana la urma suntem oameni. Daca eram masini…Si masina o bagi in garaj sa nu-i crape…nu stiu ce.
Asta cu “bine ca are job” este similara cu “sunt o multime la poarta care asteapta sa-ti ia locul”. Nu vreau sa spun ce tip de “oameni” gandesc asa. Bleah!
Știu că gâdim defect… De asta am și spus în articol “dar totuşi”…
Aaa…ca asa m-am enervat…
Eu am obosit cu “partea plina a paharului”.Cand stai 10 ore in frig…Tare mi-ar placea sa stea 10 ore in frig o persoana care spune asta. 10 ore in care sa priveasca partea plina a paharului, sa se gandeasca la “ce-i al tau e pus deoparte” si “speranta moare ultima”.
A murit si empatia. Ne-am mai luat de o grija!
Eu as zice sa nu ne mai judecam/etichetam semenii in general… Banii de-i face acum o sa-i cheltuiasca inzecit pe sanatate mai tarziu.
Da, şi asta-i adevărat…
Zis bine. Ba chiar foarte bine. Mersi. Stii tu de ce.
Mulţumesc, Cabral! Da, ştiu… 🙂
Este interzis prin lege. Codul muncii reglementează asemenea abuzuri, dar în România e mai greu să aplici legea. Empatizez, dar mi-e greu să nu-l învinovăţesc şi pe el pentru situaţia asta. Din păcate.
Da, Alex, el poate e vinovat ca are o familie de care trebuie să aibă grijă. Şi dacă ar fi comentat ceva ştii ce răspuns ar fi primit? Exact cel pe care-l spunea Otilia mai sus: “sunt o multime la poarta care asteapta sa-ti ia locul”.
Asta e ţara în care trăim şi până nu facem toţi ceva, nu se schimbă nimic…
SUBSCRIU! si semnez!:)
Ştiu, Ionela, de asta mi-am şi permis să te menţionez în articol. 🙂
[…] de la suflet la inimă. Tot de la suflet până la inimă, îi doresc mulţi ani vitaminizaţi lui Sorin Grumăzescu. Vocea, mai matură, a lui Sorin, pe blogul meu, m-a încurajat, la începuturi, iar alinturile […]