Ştiu că e cam târziu să scriu despre Ghidul Verde Michelin pentru România… Sau nu e ?! Spun că e târziu pentru că Ghidul a fost lansat anul trecut, mai exact pe 26 Mai 2011. Dar cum abia l-am primit şi eu de la amicii de la Michelin atunci când am fost la Michelin Innovation Tour 2012, unde am aflat care-i treaba cu noul sistem de etichetare a anvelopelor, m-am gândit să scriu un articol despre ce înseamnă Ghidul Verde Michelin, ce conţine el, cum este făcut, care sunt criteriile pentru a putea face parte din paginile lui… tot felul de astfel de detalii. Şi nu cred că am fost/sunt singurul curios despre felul în care se pot obţine stele Michelin. 🙂

Şi să începem… Ghidul Verde Michelin pentru România are 368 de pagini, include 22 de hărţi, aproximativ 600 adrese (din care 400 cu locuri de cazare şi restaurante), plus 160 de fotografii. Aşa cum vă spuneam şi mai sus, Ghidul a fost pus în vânzare în 2011, cu o circulaţie de 2.500 de exemplare şi un preţ recomandat de 49 lei.

“După ce au petrecut o mulţime de timp învăţând şi scriind despre România, descoperind că aceasta este într-adevăr o destinaţie minunată, scriitorii noştri au fost dornici de a le oferi cititorilor această colecţie cu cele mai interesante lucruri de văzut şi făcut în România. Ne dorim că Ghidul Verde Michelin pentru România să-i ajute pe români să-şi redescopere ţara.” a declarat Eric Faidy, Preşedinte Michelin România şi Balcani.

Ghidul este împărţit în 3 părţi distincte: secţiunea albastră, pentru “Planificarea Vacanţei Tale”, secţiunea portocalie, pentru “Introducere în România” şi secţiunea verde, pentru “Descoperirea României.” Şi o să vă explic mai jos, pe scurt, cam ce cuprinde fiecare secţiune.

În Planificarea Vacanţei Tale autorii sugerează 8 itinerarii pentru excursii care vă permit să descoperiţi câte puţin din peisajul României, cu mănăstiri unice, porţiuni din Carpaţi şi Delta Dunării. Tot aici veţi descoperi sugestii pentru drumeţii pentru toate nivelurile de dificultate, oportunităţi de pescuit şi ciclism, dar şi evenimente populare cum ar fi Festivalul Căluşarilor, Festivalul Medieval de Artă şi evenimentul de Celebrare a Berii.

În Introducere în România o să găsiţi o prezentare generală a societăţii romaneşti de astăzi, obiceiuri, cum stăm la partea de ospitalitate, toate acestea cu accent pe patrimoniul cultural, cu trimitere către istoria noastră, dar şi cu părţi care scot în evidenţă resursele naturale.

Cea de a treia secţiune, Descoperirea României, ne oferă informaţii mai detaliate cu privire la locurile pe care le putem vizita, este împărţită în 6 regiuni, care se pornesc de undeva din Maramureş şi se opresc undeva în Delta Dunării. Harta de pe coperta ne permite o “vizualizare” generală a locurilor importante care sunt evaluate cu stele, toate acestea fiind prezentate mai apoi în detaliu, cu tot cu sugestiile de cazare şi restaurante.

Citeşte restul articolului

Sau Cetate şi Circuit, pentru că o să vă povestesc mai multe despre Biserica Fortificată din Prejmer decât despre Circuitul de kart de la Prejmer. 🙂

Cu ceva timp în urmă, la invitaţia celor de la Michelin, am fost o fuguţă până la Poiana Braşov, unde ne-au prezentat cam cum stă treaba cu Noul sistem european de etichetare a anvelopelor. Şi cum despre asta am scris pe Automod, acum o să vă povestesc şi ce alte chestii am făcut pe acolo. Pentru că, la fel ca întotdeauna, „omuleţii Michelin” vin cu tot felul de surprize. 🙂

Şi o să încep cu locul unde am fost cazaţi şi care se numeşte Hotel Resort Monterai, un simpatic complex de vile, situat chiar la intrarea în staţiunea Poiana Braşov. “La intrare” înseamnă chiar la intrare, imediat după semnul rutier de intrare în localitate, cum vii dinspre Braşov. Mai multe detalii despre Monterai găsiţi aici şi mai multe imagini, mai jos. Oricum, merită să le treceţi pragul.

Bun ! Ce-am mai făcut în cele două zile cât am stat în Poiană ? Păi ne-am dat cu kart-urile în ceea ce s-a chemat Michelin Adrenalin Competition, moment aşteptat de toată lumea şi locul în care adrenalina din fiecare şi-a spus cuvântul. Totul s-a întâmplat pe Circuitul Prejmer, un circuit de 1.250 m lungime şi între 8 şi 10 m lăţime, cea mai lungă linie dreaptă având 170 metri, cu 14 viraje împărţite “simetric”, 7 la stânga, 7 la dreapta. La fel, câteva poze, mai jos. 🙂

A urmat vizita la Cetatea şi Biserica Evanghelică Săseasca din Prejmer, obiectiv turistic catalogat cu 3 stele Michelin. Cetatea este trecută şi în Ghidul Michelin pe care l-am primit când am ajuns acolo şi despre care o să vă povestesc detaliat într-un articol separat. Este poate cea mai cunoscută biserica fortificată, cu o curte închisă, accesul fiind făcut printr-o galerie boltită. Teoretic, construcţia a fost gata în anul 1240, la acea vreme zidurile având o grosime de 3-4 metri şi o înălţime de 12 metri, iar în interior, pe lângă biserică, încă mai există şcoala, care păstrează şi acum băncile şi tabla.

Dar mai există ceva… Există nişte camere dispuse pe trei şi patru niveluri, legate între ele prin scări din lemn. Ei bine, aceste camere aparţineau familiilor din sat, iar în cazul vreunui asediu, acestea se retrăgeau în cetate, fiecare în camera sa. Evident, de-a lungul timpului, Biserica Fortificată a suferit numeroase modificări, însă între anii 1960 – 1970 a fost restaurată şi a ajuns oarecum la forma iniţială, iar în 1999 intră în lista patrimoniului cultural UNESCO.

Când aveţi ocazia, sau dacă sunteţi prin zonă, mergeţi s-o vedeţi. Merită ! O să vă placă şi o să aveţi un sentiment deosebit când o să intraţi. Nu ştiu să explic, dar are ceva… Te face să te simţi altfel de cât te-ai simţit în alte astfel de locuri. E deosebită !

Cam asta-i… Şi nu vreau să închei fără a-i mulţumi lui Răzvan Diaconu de la Michelin ! Şi pentru invitaţie, dar şi pentru felul în care, că întotdeauna, a ştiut ce şi cum să facă pentru a ne şi împărtăşi lucruri interesante, dar şi pentru a ne simţi bine. 🙂

Mai multe imagini în continuare Citeşte restul articolului

Pe Valentin îl ştiu de ceva vreme. Să tot fie câţiva ani. Cu toate astea, personal l-am cunoscut abia anul trecut, la ediţia 2011 Prin Bucureştiul Meu. Nu, n-o să vă vorbesc despre Valentin, chiar dacă este un om muncitor, la locul lui, simpatic şi unu’ la care ţin tare mult. Însă, o să vă vorbesc despre cartea lui, prima dintr-un (daţi-mi voie să cred că e aşa) lung şir de cărţi despre, hai să-i spunem generic, cum să trăieşti sănătos: Calea spre un abdomen perfect.

Trebuie să vă spun de la început că nu am fost şi nu sunt un împătimit al „six pack abs”, dar, fără să caut în mod special, am citit şi am auzit multe chestii despre un abdomen lucrat. Cum văd eu cartea scrisă de Vali? Iată: îmi place că se adresează atât bărbaţilor cât şi femeilor, dar şi faptul că este „chitită” pe abdomen. Oferă multe informaţii la subiect, nu vagi, la grămadă şi incomplete (m-ar fi pierdut din prima de cititor).

Nu numai că recomandă exerciţii, dar scrie despre diete, greşeli pe care le facem, oferă ponturi ale nutriţioniştilor din lume, cum mâncăm, cât mâncăm, modul în care putem măsura porţiile de mâncare folosind palma (mi s-a părut foarte tare metoda).

Recunosc, sunt total depăşit de „macronutrienţi şi carbohidraţi”, iar faza cu calculul caloriilor mi se pare un infern total, dar sigur sunt necesare pentru cine doreşte un abdomen perfect.

Omu’ nu uită să prezinte o serie de exerciţii eficiente (separat pentru fete şi băieţi), pentru muşchii abdominali, cu imagini clare, din care am văzut exact cum se execută corect. Şi pentru că sunt destui care se feresc, din diferite motive, să meargă la sală, mi-a plăcut că multe exerciţii se pot face acasă. Apoi, niciodată nu am înţeles care-i faza cu exerciţiile cardio, cu mingea de fitness… dar m-am lămurit citindu-i cartea.

Până la urmă, Calea spre un abdomen perfect răspunde la multe întrebări, este bine structurată pe capitole dedicate. Nu în cele din urmă, este interesantă chiar dacă nu ţi-ai propus să ai un abdomen perfect. Poţi învăţa să te alimentezi corect, să ai un stil de viaţă echilibrat, sănătos.

Şi dacă vreți informaţii suplimentare sau ajutorul unui antrenor personal, puteți apela liniştit la Valentin. Unde-l găseşti? În toate link-urile de mai sus, dar şi-a lăsat datele de contact şi în carte.

Iar faptul că este antrenor personal, face din el o sursă şi mai credibilă pe această nişă. Apropos de asta, vedeţi că omul revine la şcoală. Începând de săptămâna asta participa la niscaiva cursuri, în urma cărora, după un examen cu o comisie de la CNFPA (Centrul Naţional de Formare şi Perfecţionare a Antrenorilor), va obţine şi o diplomă de specializare pentru meseria de Instructor Fitness, plus perfecţionarea în ceea ce înseamnă Personal Trainer. 🙂

Vali, respect, plecăciuni şi spor la treabă ! 🙂