Prejmer – Circuit şi Cetate

Sau Cetate şi Circuit, pentru că o să vă povestesc mai multe despre Biserica Fortificată din Prejmer decât despre Circuitul de kart de la Prejmer. 🙂

Cu ceva timp în urmă, la invitaţia celor de la Michelin, am fost o fuguţă până la Poiana Braşov, unde ne-au prezentat cam cum stă treaba cu Noul sistem european de etichetare a anvelopelor. Şi cum despre asta am scris pe Automod, acum o să vă povestesc şi ce alte chestii am făcut pe acolo. Pentru că, la fel ca întotdeauna, „omuleţii Michelin” vin cu tot felul de surprize. 🙂

Şi o să încep cu locul unde am fost cazaţi şi care se numeşte Hotel Resort Monterai, un simpatic complex de vile, situat chiar la intrarea în staţiunea Poiana Braşov. “La intrare” înseamnă chiar la intrare, imediat după semnul rutier de intrare în localitate, cum vii dinspre Braşov. Mai multe detalii despre Monterai găsiţi aici şi mai multe imagini, mai jos. Oricum, merită să le treceţi pragul.

Bun ! Ce-am mai făcut în cele două zile cât am stat în Poiană ? Păi ne-am dat cu kart-urile în ceea ce s-a chemat Michelin Adrenalin Competition, moment aşteptat de toată lumea şi locul în care adrenalina din fiecare şi-a spus cuvântul. Totul s-a întâmplat pe Circuitul Prejmer, un circuit de 1.250 m lungime şi între 8 şi 10 m lăţime, cea mai lungă linie dreaptă având 170 metri, cu 14 viraje împărţite “simetric”, 7 la stânga, 7 la dreapta. La fel, câteva poze, mai jos. 🙂

A urmat vizita la Cetatea şi Biserica Evanghelică Săseasca din Prejmer, obiectiv turistic catalogat cu 3 stele Michelin. Cetatea este trecută şi în Ghidul Michelin pe care l-am primit când am ajuns acolo şi despre care o să vă povestesc detaliat într-un articol separat. Este poate cea mai cunoscută biserica fortificată, cu o curte închisă, accesul fiind făcut printr-o galerie boltită. Teoretic, construcţia a fost gata în anul 1240, la acea vreme zidurile având o grosime de 3-4 metri şi o înălţime de 12 metri, iar în interior, pe lângă biserică, încă mai există şcoala, care păstrează şi acum băncile şi tabla.

Dar mai există ceva… Există nişte camere dispuse pe trei şi patru niveluri, legate între ele prin scări din lemn. Ei bine, aceste camere aparţineau familiilor din sat, iar în cazul vreunui asediu, acestea se retrăgeau în cetate, fiecare în camera sa. Evident, de-a lungul timpului, Biserica Fortificată a suferit numeroase modificări, însă între anii 1960 – 1970 a fost restaurată şi a ajuns oarecum la forma iniţială, iar în 1999 intră în lista patrimoniului cultural UNESCO.

Când aveţi ocazia, sau dacă sunteţi prin zonă, mergeţi s-o vedeţi. Merită ! O să vă placă şi o să aveţi un sentiment deosebit când o să intraţi. Nu ştiu să explic, dar are ceva… Te face să te simţi altfel de cât te-ai simţit în alte astfel de locuri. E deosebită !

Cam asta-i… Şi nu vreau să închei fără a-i mulţumi lui Răzvan Diaconu de la Michelin ! Şi pentru invitaţie, dar şi pentru felul în care, că întotdeauna, a ştiut ce şi cum să facă pentru a ne şi împărtăşi lucruri interesante, dar şi pentru a ne simţi bine. 🙂

Mai multe imagini în continuare