Ştiu că e cam târziu să scriu despre Ghidul Verde Michelin pentru România… Sau nu e ?! Spun că e târziu pentru că Ghidul a fost lansat anul trecut, mai exact pe 26 Mai 2011. Dar cum abia l-am primit şi eu de la amicii de la Michelin atunci când am fost la Michelin Innovation Tour 2012, unde am aflat care-i treaba cu noul sistem de etichetare a anvelopelor, m-am gândit să scriu un articol despre ce înseamnă Ghidul Verde Michelin, ce conţine el, cum este făcut, care sunt criteriile pentru a putea face parte din paginile lui… tot felul de astfel de detalii. Şi nu cred că am fost/sunt singurul curios despre felul în care se pot obţine stele Michelin. 🙂
Şi să începem… Ghidul Verde Michelin pentru România are 368 de pagini, include 22 de hărţi, aproximativ 600 adrese (din care 400 cu locuri de cazare şi restaurante), plus 160 de fotografii. Aşa cum vă spuneam şi mai sus, Ghidul a fost pus în vânzare în 2011, cu o circulaţie de 2.500 de exemplare şi un preţ recomandat de 49 lei.
“După ce au petrecut o mulţime de timp învăţând şi scriind despre România, descoperind că aceasta este într-adevăr o destinaţie minunată, scriitorii noştri au fost dornici de a le oferi cititorilor această colecţie cu cele mai interesante lucruri de văzut şi făcut în România. Ne dorim că Ghidul Verde Michelin pentru România să-i ajute pe români să-şi redescopere ţara.” a declarat Eric Faidy, Preşedinte Michelin România şi Balcani.
Ghidul este împărţit în 3 părţi distincte: secţiunea albastră, pentru “Planificarea Vacanţei Tale”, secţiunea portocalie, pentru “Introducere în România” şi secţiunea verde, pentru “Descoperirea României.” Şi o să vă explic mai jos, pe scurt, cam ce cuprinde fiecare secţiune.
În Planificarea Vacanţei Tale autorii sugerează 8 itinerarii pentru excursii care vă permit să descoperiţi câte puţin din peisajul României, cu mănăstiri unice, porţiuni din Carpaţi şi Delta Dunării. Tot aici veţi descoperi sugestii pentru drumeţii pentru toate nivelurile de dificultate, oportunităţi de pescuit şi ciclism, dar şi evenimente populare cum ar fi Festivalul Căluşarilor, Festivalul Medieval de Artă şi evenimentul de Celebrare a Berii.
În Introducere în România o să găsiţi o prezentare generală a societăţii romaneşti de astăzi, obiceiuri, cum stăm la partea de ospitalitate, toate acestea cu accent pe patrimoniul cultural, cu trimitere către istoria noastră, dar şi cu părţi care scot în evidenţă resursele naturale.
Cea de a treia secţiune, Descoperirea României, ne oferă informaţii mai detaliate cu privire la locurile pe care le putem vizita, este împărţită în 6 regiuni, care se pornesc de undeva din Maramureş şi se opresc undeva în Delta Dunării. Harta de pe coperta ne permite o “vizualizare” generală a locurilor importante care sunt evaluate cu stele, toate acestea fiind prezentate mai apoi în detaliu, cu tot cu sugestiile de cazare şi restaurante.
Pe scurt, pentru a ne veni în ajutor atât nouă cât şi turiştilor care ne trec pragul, autorii ghidului au privit România din 3 unghiuri: cel intim, al romanilor care locuiesc aici, cel complice (şi critic) al unui francez, care cunoaşte bine zona, dar şi cel plin de candoare, din punctul de vedere al unui autor care descoperă România pentru prima dată. De aceea, imaginaţi-vă că sunteţi într-o maşină a timpului şi reuşiţi să descoperiţi şi să vedeţi influenţele civilizaţiilor otomane, germane, maghiare sau austriece, imaginaţi-vă că puteţi vedea toate astea călătorind de la Timişoara, la Cluj, la Braşov, la Buzău, la Craiova, la Piatra, Brăila sau Bistriţa. Şi dacă tot vorbeam despre maşina, ghidul propune numeroase trasee pentru automobile, cu 8 itinerarii care acoperă întreaga ţară şi aproximativ 40 de “circuite” de descoperiri indicate, în sensul că veţi putea ajunge cu maşina, pornind din centrul unui oraş şi terminând cu cele mai retrase regiuni din România.
Buuuuuuun ! Am văzut pe scurt ce cuprinde Ghidul verde Michelin pentru România. Acum haideţi să vedem cum este făcut un ghid Michelin, de unde se porneşte şi unde se ajunge. În primul rând trebuie să ştiţi că nimeni, dar absolut nimeni nu vă va bate la uşă să vă spună “bună ziua! Sunt de la Ghidul Michelin şi am venit să vedem dacă va încadraţi în baremele impuse de noi pentru a primi o stea Michelin, două sau trei.”. Apoi, trebuie să ştiţi că persoanele care fac aceste analize nu sunt angajaţi Michelin. Indiferent că vorbim despre Ghidul Verde, indiferent că vorbim despre Ghidul Roşu. Sunt colaboratori şi atât. Sunt specialişti care analizează locul respectiv, sunt oameni care se pricep, sunt oameni care au un cuvânt de spus în astfel de cazuri. Şi mai trebuie să ştiţi că, în cazul în care primiţi vreo stea Michelin, acest lucru nu va fi marcat în vreun fel, decât dacă voi vă ocupaţi de acest lucru.
Şi cum Ghidul Roşu Michelin pentru România nu există, să vă explic cum stă treaba cu Ghidul Verde. Aşa cum aţi văzut, structura fiecărui Ghid Verde include trei secţiuni: Organizarea călătoriei, Înţelegerea oraşului, a regiunii şi a ţării, şi Descoperirea obiectivelor turistice. Prima secţiune include sugestii pentru excursii de weekend sau călătorii, itinerarii şi diverse activităţi care pot fi făcute cu familia, cea de a doua cuprinde informaţii culturale actualizate şi uşor de înţeles, iar cea de a treia, prezintă oraşele, siturile, itinerarele şi hărţile locurilor respective, astfel încât să fie cât mai de ajutor în călătoria pe care o faceţi.
Toate, dar absolut toate Ghidurile Verzi Michelin oferă informaţii detaliate şi actualizate despre principalele obiective, permiţându-vă astfel şi o călătorie plăcută, dar şi un timp optim pentru a nu rata cele mai importante obiective turistice din zona respectivă.
Cum se acorda stelele? Există noua criterii de acordare a acestora.
1. Prima impresie a vizitatorului
2. Renume sau popularitate
3. Număr de monumente şi/sau muzee de vizitat (pentru o destinaţie culturală) sau număr de activităţi (pentru destinaţiile de amuzament)
4. Premii şi alte forme oficiale de recunoaştere
5. Valoarea artistică intrinsecă sau importanţa istorică a obiectivului sau a operei de artă
6. Frumuseţea sau calităţile estetice
7. Autenticitate, farmec şi unicitate
8. Accesibilitate şi deschidere către vizitator (infrastructură, întreţinere)
9. Calitatea modului de întâmpinare şi a vizitei
Toate aceste criterii nu includ cantitatea şi calitatea hotelurilor sau a restaurantelor, numărul vizitatorilor şi disponibilitatea locurilor de parcare. Sistemul de acordare a stelelor corespunde interesului turistului pentru un anume sit. Cum? Astfel !
Ghidurile Verzi ale ţărilor, regiunilor şi Ghiduri Verzi tematice:
*** Merită vizitat
** Merită o oprire
* Interesant
Ghidurile Verzi ale oraşelor:
*** Recomandare specială
** Recomandat
* Interesant
Aşa cum vă spuneam mai sus, vizitele făcute de către autorii fiecărui ghid Michelin sunt cât se poate de anonime. Locurile sunt vizitate periodic pentru a culege informaţii actualizate, autorii plătesc taxele de intrare în muzee sau alte locuri, cer informaţii suplimentare despre muzeu, grădină zoologică sau parc de agrement, plus că mai există şi nişte scrisori, de ordinul miilor, care oferă informaţii utile. Apoi, alegerea locurilor turistice este una strict obiectivă, în beneficiul cititorilor, deciziile legate de acestea fiind discutate la diverse mese rotunde, intre inspectori şi editori.
Urmează selectarea locurilor care urmează a fi trecute în Ghid. Evident, sunt vizate cele mai reprezentative locuri, din toate categoriile turistice. De la obiective culturale, naturale şi până la locurile mai puţin obişnuite, locuri destinate activităţilor împreună cu familia sau celor educaţionale. Toate aceste locuri sunt actualizate periodic. De ce? Pentru că noi hoteluri şi restaurante se deschid mereu, iar programul de funcţionare şi tarifele acestora se modifica.
Şi dacă aveaţi vreo umbră de îndoială în ceea ce priveşte România, criteriile de clasificare sunt exact aceleaşi în toate cele 25 de tari cuprinse în colecţia de Ghiduri Verzi Michelin.
Cam asta-i… Credeţi-mă, Ghidul Verde Michelin e foarte uşor de folosit. Iar acest lucru este făcut de către experţi, de către oameni care analizează, selectează, vizitează şi evaluează periodic locuri care se pot încadra uşor în categoria “turism”. Şi ca să fie şi mai clar, toţi autorii acestor ghiduri sunt călători împătimiţi, sunt oameni care au specializări în turism şi cunoştinţe despre toate destinaţiile cercetate.
Pentru că un nou ghid să fie gata, sau pentru a actualiza unul existent, aproximativ 5 autori petrec mai multe săptămâni pentru a vizita zona respectivă, pentru a identifica toate restaurantele şi locurile cu grad superior de cazare. Toţi muncesc pentru a ne oferi tot ce merită vizitat, locurile unde merita să ne oprim, traseele pe care merită să ni le programăm.
Nu vreau să închei fără să le mulţumesc celor două doamne de la Michelin, două bune prietene care mi-au pus la dispoziţie toate materialele de care am avut nevoie pentru a scrie acest articol: Irina Drăgan, Alina Papa, vă mulţumesc mult ! 🙂