Stockholm – Un oraş pe care nu mi-am dorit să-l văd

Deşi aş fi vrut să scriu mai repede despre vizita mea la Stockholm, multe “chestii” nu mi-au permis… Dar, aşa cum se spune, mai bine mai târziu decât niciodată. Am ajuns la Stockholm la invitaţia prietenilor de la Michelin. Nu… n-a fost o călătorie de relaxare… A fost o călătorie, să-i spunem, “cu treabă”. Pentru că acolo am văzut ce înseamnă Michelin Total Performance, acolo am văzut care-i treaba cu Michelin Energy Saver Plus şi Michelin Agilis Plus, acolo am văzut rezultatele comparative Dekra după Michelin Performance Tour Spring 2012. Cu toate astea, aş fi ipocrit dacă aş spune că nu m-am şi relaxat.

Nu mi-am dorit niciodată să ajung în Suedia… Nu mi-am dorit niciodată să văd Stockholm-ul… În capul meu, priorităţile, cel puţin în ceea ce priveşte locurile pe care vreau să le văd în lumea asta, erau cu totul altele. Ei bine, când am ajuns, după câteva ore, m-am întors la 180 de grade. M-am întors în aşa fel, încât acum vreau să văd toate ţările nordice… Stockholm-ul, oameni buni, este unul dintre cele mai frumoase oraşe pe care le-am văzut vreodată, este unul dintre cele mai impresionante oraşe din lume, unul dintre cele mai “calde” oraşe din lume, unul dintre cele mai elegante oraşe din lume, unul dintre cele mai curate oraşe din lume.

Cu toate astea, Stockholm este şi unul dintre cele mai scumpe oraşe din lume… Nu degeaba se numără printre primele 10 oraşe cu cel mai mare PIB pe cap de locuitor din lume. Acest lucru se vede peste tot… Începând de la magazine, la restaurante, la băncile care au sedii aici, la maşinile pe care le vezi pe străzi şi până la hotelurile care aşteaptă turiştii.

Şi dacă tot veni vorba de hoteluri, o să vă spun unde am stat eu. Se numeşte Nobis Hotel, un hotel de 5 stele, un hotel primitor, un hotel elegant, un hotel cu angajaţi care se poartă aşa cum trebuie şi aşa cum îi stă bine unui hotel de 5 stele. N-o să vă spun prea multe despre el, pentru că imaginile de mai jos spun tot. Dacă ar fi să mă întrebaţi, sincer, mai mult mi-a plăcut Las Arenas din Valencia, dar asta nu înseamnă că în faţa celor de la Nobis nu mi-aş scoate pălăria… Este un hotel care merită tot respectul meu. Din toate punctele de vedere…

Din păcate, timpul a fost cam scurt şi nu am avut vreme să vizităm atât cât ne-am fi dorit. Şi aveam ce vizita… De la Muzeul Vasa, la Catedrala Stockholm, la Royal Opera, la Royal Palace, la Muzeul Naţional. Peste lângă toate am trecut, pe toate le-am văzut pe exterior, însă, aşa cum spuneam, n-am avut timpul necesar să şi intrăm. Singurul loc pe care l-am văzut aşa… aşezat, a fost Centrul Vechi. L-am bătut cu piciorul juma’ de zi şi tare mi-a mai plăcut. E exact aşa cum şi numele o spune… un centru vechi, un oraş vechi, o parte din Stockholm care seamănă destul de mult cu Sighişoara noastră. O parte a oraşului, care-ţi aduce linişte în suflet, deşi e extrem de aglomerat cu turişti, o parte a oraşului care te face să zâmbeşti, o parte a oraşului care te întâmpină cu tot felul de chestii, cu magazinaşe, probabil, multe de familie, magazine de suveniruri, cu personaje care încearcă să câştige un ban fie cântând la chitară, fie cântând la pahare, cu oameni zâmbitori, cu tot ce vreţi. Aaaa… şi nu rataţi, neapărat, dacă aveţi ocazia, o plimbare cu vaporaşul… 🙂

Ce mi-a plăcut, pe scurt, în Stockholm? Faptul că oamenii sunt zâmbitori şi îţi sar în ajutor indiferent de ce problemă ai avea. Faptul că toţi vorbesc engleza, deci nu trebuie să-ţi faci griji dacă ai ceva de întrebat. Faptul că este curat. Faptul că, dacă la noi proporţia bicicletă – maşină este de 1 la 10, în Stockholm este exact invers. Nu vă imaginaţi cum arată bandă pentru biciclete atunci când se termină programul de lucru… Faptul că atât cât am stat în Stockholm, NU AM AUZIT NICI MĂCAR UN CLAXON. De fapt, mint… am auzit unul… dar era al unui biciclist care claxonase un căscat, adică io, care călcase din greşeală pe banda de biciclete. Faptul că se spală trotuarele. Faptul că, vorbă cuiva, acolo unde există, şi mizeria era ordonată…

Şi mai e ceva ce mi-a plăcut mult, însă cred că mi-ar fi greu să mă adaptez… Vremea… Noi am prins “una dintre cele mai călduroase zile din an” (spunea un localnic), cred că au fost cam 22 – 23 de grade. Noaptea, destul de rece… Impresionant a fost să întreb, la un moment dat, cât e ceasul şi să mi să răspundă că e 11 noaptea, deşi afară era lumină. Noaptea lor e cam de câteva ore (pentru că la 3 dimineaţa e iar lumina), iar “noapte” înseamnă ceva de genul serilor de la noi (când e cam 9.30), cu un cer de un albastru închis. E minunat… E de vis să te trezeşti noaptea, să te uiţi la ceas, să vezi că e 3 şi afară să fie lumină. Dar e şi ciudat… De aceea spuneam că mi-ar fi greu să mă adaptez…

Concluzie? Aveţi ocazia să mergeţi în Suedia? Aveţi ocazia să ajungeţi în Stockholm? Chiar dacă nu prea v-ar plăcea, reconsideraţi… O să-mi daţi dreptate atunci când veţi ajunge acolo… 🙂

Şi, ca de fiecare dată, închei cu mulţumirile de rigoare. Mulţumiri care se îndreaptă către Răzvan Diaconu, dar şi către întreaga echipă Michelin. Domnilor, mulţumesc ! 🙂