Ce faci… ?!
Să presupunem că eşti într-un magazin. La un rând. De vreo 15 persoane. Să presupunem că la rând, la casă, mai ai trei oameni în faţa ta. Să presupunem că un copil, de 8 – 10 ani, vine în fugă şi se aşează fix în spatele tău, de parcă acel loc era al lui din momentul în care se formase rândul… Din momentul în care el deja intrase în magazin… Să presupunem că acel copil, de 8-10 ani, tine la piept, cu o mână, o pâine şi o pungă de chips-uri, şi în cealaltă mână, cu greu, un PET de bere.
Să presupunem că un tip de la coadă îi spune copilului să fie atent, că rândul nu e acolo unde s-a aşezat el. E mult mai în spate… Să presupunem că altcineva începe o discuţie cu acel copil. Şi spune „copile… ce faci cu berea aia ? E pentru tata ! Da’ tu ai voie să cumperi bere ? Da’ e pentru tataaaa… ” Şi să mai presupunem că altcineva de la rând spune „da… e pentru tata… Că tata e beat acasă şi mai vrea… ”.
Ei bine, ce faci ? Ce faci tu, omule, care stai la rând ? Atenţionezi casiera ca un copil vrea să cumpere bere ? O laşi aşa ? Urmăreşti să vezi dacă persoana de la casa vinde alcool minorilor şi intervii ? Sau nu ? Ce faci ? Spui ?
Dacă nu, de ce nu ? Pentru că acel copil e posibil să ia o bătaie soră cu moartea pentru că nu a venit cu berea acasă ? E posibil să se întâmple şi asta, nu ? De cele mai multe ori, asta se întâmplă… De cele mai multe ori…
Ce faci… ? CE FACI… ?
4 Responses to “Ce faci… ?!”
Leave a Reply
Subscribe & follow
Poate multi dintre voi nu stiti ce greu ii in tara asta sa iei un copil de langa parintii dobitoci care isi bat copii si ii pun la cersit.
Eventual il pui sa stea la rand, dar prin acest lucru il inveti doar respectul, educatia … ii vine sau nu de la parinti.
Acum sa revin un pic la normalitate si sa invatam sa privim lucrurile intodeauna din cel putin 2 parti, da, exact ca si un cub, care ii privit de vreo 4 persoane si toti au pareri diferite, dar fiecare are dreptate despre culoarea cubului.
Daca parintii copilului au un handicap si le-a venit cineva in vizita ? Acel copil isi ajuta nebuneste parintii.
Nu ai intra in pamant sa-l certi, sa-l pui sa stea la rand “rupandu-si” manuta cu acel flacon greu, iar dupa ce iese din magazin sa-i vezi parinti in scaun cu rotile asteptand la usa magazinului ?
Aaaa, deci exista si alte variante. Sunt multe lucruri care le judecam gresit, pt ca nu avem rabdare sa gandim, sa schimbam locul pt 5 min cu persoana in cauza.
Frumos articol.
Întâmplător, ştiu destul de multe despre copii. Fie că-s defavorizaţi, fie că-s abuzaţi, fie că-s puşi la cerşit… Mai multe decât îţi închipui…
S-o luăm pe bucăţi.
1. Dacă părinţii copilului au un handicap şi cineva ar veni în vizită, există mai multe posibilităţi: cel care vine în vizită, teoretic, ştie că în acea familie sunt nişte probleme şi vine singur cu berea de acasă. Dacă nu vine cu berea de acasă, iar gazda vrea să-i servească niscaiva bere la masa, musafirul, tot teoretic, ar trebui să se “simtă” şi să nu lase copilul să meargă să cumpere bere. Ar trebui să se ducă el. Sau să refuze berea.
2. Teoretic, dacă într-o familie există două persoane cu handicap şi un copil minor, acea familie ar trebui să aibă un însoţitor, o persoană care să-i ajute la diverse activităţi. După cum spui tu, dacă părinţii sunt persoane cu handicap, tot teoretic, toate cumpărăturile sunt făcute de acel copil de 8-10 ani (cartofi, ceapă, apa la bidoane de 5 litri, tooot), lucru greu de crezut.
3. În mai toate magazinele mari din ţara asta şi din lume, persoanele cu handicap au locuri de parcare şi intrări speciale. Știu eu persoane (în cărucioare cu rotile) care-şi fac singure cumpărăturile. Deci cade şi acest aspect…
În concluzie, nu! Nu aş avea nici cea mai mică emoţie să-i pun câteva întrebări copilului. Iar dacă părinţii ar fi afară aşteptându-l, cred că i-aş întreba de ce nu-şi cumpără singuri berea. Dacă acel copil ar avea în mână o pâine şi o sticlă de suc, n-aş avea nici cea mai mică problema. Dar la un PET de bere, da, am o mare problemă.
Mulţumesc!
Ceea ce spui mai sus ar trebui sa se intample logic si normal, dar hai sa ne uitam cati dintre parinti (nu numai cu handicap) fac ceea ce este normal pt copii lor, pt o educatie mai buna.
Cat de multa munca duc autoritatile pt a intra in normalitate unii copii ? Eu zic ca se implica destul de mult dar nu se vad rezultatele din cauza legislatiei. Am renuntat sa ma mai implic in aceste cauze tocmai din cauza legislatiei proaste.
Daca legislatia ar functiona nu ar trebui sa ne facem griji :
* vanzatoarea ar primi amenda pt vanzarea de bauturi alcoolice minorilor
* parinti ar primi o amenda pt nesupravegherea copilului
Daca toate aceste lucruri s-ar intampla, frica ar fi mai mare si nu ne-am intalni cu asemenea cazuri. Da, momentan numai cu frica mai faci ceva in tara asta, prin constrangere.
Nu ma pot abtine sa nu dau exemplil copiilor care cersesc (impinsi sau nu de la spate). Politia si jandarmii ii prind, amenzi pot sa le dea doar la parinti, iar parintii nu le platesc, deoarece mai departe nu exista constrangere.
Sistemul are lipsuri intentionate sau nu. Daca ridici copilul de pe strada si il duci la un centru de plasament, parintele vine a doua zi dupa el. ce poti sa faci este sa-i dai o amenda parintilor, iar copilul este din nou in strada.
Am deviat de la subiect.
L-as urmari acasa si l’as bate pe tac;su pt ca l;a trimis dupa bere 🙂