Am plecat către Barcelona cam cu inima strânsă, în sensul în care nu credeam că vom reuşi să vizităm tot ce ne propusesem. Asta dacă te gândeşti că aveam în cap să facem totul pe jos, fără vreun mijloc de transport în comun. Cei care au mai fost ştiu despre ce vorbesc, pentru că mai toate review-urile pe care le-am citit, în esenţă, spuneau cam acelaşi lucru: nu poţi face Barcelona într-o singură excursie de câteva zile. Ei bine, se poate. Nu se poate doar în cazul în care vrei să-ţi mai laşi nişte locuri fix pentru a te întoarce acolo. 🙂
Ce urmează să citiţi în continuare, astăzi şi-n următoarele zile, este un fel de ghid. Un ghid care sper să răspundă întrebărilor de genul: cum, unde, când, de ce, dar dacă… Şi o să încep cu o prezentare generală, costuri legate de transportul până acolo, cazare, ce să faceţi/ce să nu faceţi (sunt doar recomandările mele, fiecare fiind liber să facă fix cum îl duce capul) etc..
Barcelona… Mai întâi trebuie să ştiţi că Barcelona nu e un oraş atât de mare pe cât şi-l închipuie lumea. Cei care aţi mai fost, aţi avut vreodată curiozitatea să vedeţi ce suprafaţa/populaţie are? Dacă da, e perfect! Dacă nu, vă spun eu: 100 km pătraţi şi 1.620.000 locuitori. Ce înseamnă asta? Înseamnă că-l face un oraş mai mic de 2 ori decât Bucureştiul (228 km pătraţi), adică aproximativ cam cât oraşul Iaşi (145 km pătraţi). Tocmai de aceea vă spuneam că e un oraş care, în cazul în care nu staţi doar 2-3 zile, se poate face fără probleme pe jos.
Am zburat cu Wizz Air din 2 motive: în primul rând am găsit un preţ bun (126 euro/pers., 50 euro 1 bagaj cală, total 302 euro/2 pers.), în al doilea rând e zbor direct, fără escală (după experienţa de la Valencia, am o oarecare teamă legat de escale…). 🙂 Hotelul ales şi recomandat a fost Alberta, un hotel de 3 stele, poziţionat extrem de bine în Barcelona (aproape cam de orice punct de atracţie). Preţul a fost de 476 euro/2 persoane, fără masă. Şi vă spun şi de ce fără masă: în momentul în care alegi să vizitezi un oraş pe jos, nu ştii când pleci, nu ştii când te întorci, deci preferi să stai la masă în oraş. Aşadar, totalul transport/cazare a fost de 778 euro.
Există mai multe modalităţi de a ajunge din aeroport la hotelul la care sunteţi cazaţi. De la binecunoscutul Aerobus, (care te duce până în Piaţa Catalunya, loc de unde poţi lua la fel de binecunoscut FGC şi care te lasă aproape de destinaţie), la tren şi taxi. Dacă nu aţi mai fost vreodată în Barcelona, dar şi dacă ajungeţi noaptea, eu v-aş recomanda să mergeţi cu taxiul până la hotel. E niţel mai scump, însă nefiind familiarizat cu oraşul, eu zic că merită. Avionul nostru a avut aproximativ 1 oră întârziere, ceea ce a făcut ca noi să ajungem în Barcelona în jurul orei 21:00. Şi pe o ploaie torenţială. Exact ce vă spuneam, necunoscând oraşul şi mijloacele de transport în comun, am preferat taxiul. A costat 35 de euro: 25 euro drumul, 10 euro bagajele. Da, în cazul taxiurilor există şi taxa pentru bagajele mai mari. Dar, dacă voi consideraţi că vă descurcaţi, totul e perfect. Biletul Aerobus costă 5.75 euro, iar cel FGC este 2 euro. Mai mult, au un tip de bilet care se numeşte T10 (10 euro/10 călătorii) şi care este valabil pe orice fel de mijloc de transport în comun, cu excepţia Aerobus-ului. Totul este extrem de bine pus la punct, aşa că nu trebuie să vă temeţi că greşiţi şi nu ajungeţi acolo unde trebuie. Evident, la întoarcerea în ţară, drumul hotel/aeroport l-am făcut cu FGC-ul şi Aerobus-ul.
Hotelul Alberta, aşa cum vă spuneam, unul de 3 stele, unul decent, evident, fără fiţe. Am avut o cameră mică, însă cu un pat mare, confortabil şi cu o baie la fel de mare şi complet echipată. Până la urmă, exact camera de care ai nevoie într-un concediu în care ajungi destul de târziu în cameră şi oricum eşti frânt. N-ai nevoie decât de un duş şi de un pat bun. 🙂 Şi poate de puţin internet… Apropos de internet, Barcelona, ca multe alte oraşe din lume, stă foarte prost la acest capitol, iar locurile în care vezi afişat WiFi, de cele mai multe ori acel spot nu funcţionează. Iar la hotelul nostru, altă istorie… În cazul în care aveai nevoie, de la recepţie primeai un fluturaş pe care erau trecute datele de conectare, însă accesul îl aveai doar pentru 30 de minute. După aceea te duceai şi-ţi mai dădea un alt fluturaş cu alte date. Bineînţeles, dacă ştii cu aproximaţie cât timp aveai nevoie de net, cereai mai multe foiţe din alea pe care scria frumos “Economy high-speed Internet acces – 30 min”. 🙂
Bun! Am zis că e un ghid pentru cei care vor să viziteze Barcelona pe jos. Pregătiţi-vă pentru cel puţin 10-15 km făcuţi zilnic, deci mare grijă la pantofii/sandalele/adidaşii pe care îi aveţi la voi. Cei mai comozi posibil şi, dacă se poate, cu un număr mai mare. 🙂 Veţi merge mult, veţi bate toate străduţele. Noi aşa am ales şi nu ne-a părut rău. Sigur că există acele tururi pe care le puteţi face cu autobuzele lor descoperite. Trei la număr: turul roşu, turul albastru şi turul verde. Sistemul este foarte simplu: îţi iei biletul, te urci în autobuz, cobori la primul punct de atracţie, vizitezi, te întorci înapoi în staţie şi vine alt autobuz pe care să-l iei şi care te lasă la următorul punct. Numai că ştiţi care e diferenţa între autobuz şi bătutul străzilor cu piciorul? Străzile, oamenii, muzeele care nu sunt prinse în programul respectiv şi peste care dai fără să vrei, parcurile, păsările… Tot! Credeţi-mă, ai un sentiment deosebit fie că eşti pe marile bulevarde gen Via Augusta, Avinguda Diagonal, Travessera de Gracia, Passeig de Sunt Joan şi Carrer de Corcega, fie că eşti pe străzile din Barri Gotic, fie că eşti pe micile străduţe din La Ribera. Ultimul chiar e de văzut… E o atmosferă… E ceva… Chiar şi pe străduţele pustii pe care te temi să intri… 🙂
Ne plimbăm, ne plimbăm… Da’ ne ia şi foamea, nu? Unde mâncaţi? Unde vreţi! Ce puteţi mânca? Ce vreţi… N-o să vă recomand vreun restaurant sau vreo terasă anume. Fiecare îşi ştie buzunarul, fiecare îşi ştie preferinţele. Preţurile sunt pentru absolut toate buzunarele. De la sendvişurile lor de 4 euro bucata, la tapas-urile de la terase (între 1 euro şi 10 euro porţia) şi până la restaurante unde o porţie poate ajunge la câteva zeci bune de euro. N-am ratat nici sendvişurile, nici scoici, sepie, caracatiţă, falafel, dar nici jamon şi nici chorizo. 🙂 Preţuri? Ternera pollo – 4.25 euro, Patatas Bravas – 2.50 euro, Calamares Romana – 2.25 euro, Falafel – 4.00 euro, bere – de la 1.70 la 4.00 euro, Paella – 19 euro (cam pentru 3 persoane), cafea – 1.15–3.00 euro. Una peste alta, o masă decentă pentru 2 persoane poate ajunge undeva între 15 şi 20 de euro. Şi dacă tot vi se pare mult, aveţi magazinaşele de cartier cu de toate, sau magazinele mari Mercadona şi chiar Carrefour. Oricum, nu rataţi La Boqueria… Despre asta o să vă povestesc în alt articol. 🙂
Şi în cazul în care aţi mai citit şi vreţi să ajungeţi la vreun restaurant sau un loc anume, cum vă descurcaţi? Simplu: întrebaţi. Dacă ştiţi spaniolă, e perfect. Dacă nu, engleza. Spaniolii, în special catalanii, sunt foarte simpatici atunci când vine vorba să li te adresezi în engleză. Înţeleg perfect, însă îţi vor răspunde în mare parte în catalana sau spaniola. Dacă înţelegi, bine, dacă nu, asta e. Dar vei înţelege. 🙂
Înainte de a încheia acest prim articol despre Barcelona vreau să vă mai dau un singur sfat. Încercaţi, pe cât posibil, să nu vă opriţi la vorbă cu cei care vă întreabă diverse lucruri pe stradă. Şi-o să vă spun şi o istorioară, pentru că aşa-s eu… Nu trece un concediu fără să am şi ceva peripeţii. 🙂 După o primă zi obositoare şi în care, printre altele, ne-am întrebat de ce nu vedem poliţie (în uniformă) pe stradă, mergeam liniştiţi către hotel (da, în Barcelona vezi poliţişti în uniformă doar în parcuri sau în zonele aglomerate, şi nici acolo nu extrem de mulţi). Am fost opriţi de către un turist italian (zicea el), care, văzându-ne cu harta în mână, ne-a întrebat dacă ştim unde e Parc Guell. Săritor cum sunt, am desfăcut harta să-i arăt locul în care eram noi şi unde era poziţionat Parc Guell. În secunda doi, nu ştiu de unde, nu mă întrebaţi, lângă noi a apărut un tip îmbrăcat civil, care şi-a scos legitimaţia pe care se vedea clar că e de la poliţie. Am fost “interogaţi”, în principal italianul, iar fiecare întrebare care ne-a fost pusă ne era şi explicată. Ne-a cerut harta şi a întors-o pe toate feţele spunând că în spatele hârţii, de cele mai multe ori, sunt pitite pliculeţe cu diverse prafuri. Ne-a cerut actele. Ne-a întrebat până când stăm în Barcelona. S-a uitat în fiecare geantă pe care o avea. A cerut portofelul italianului, l-a desfăcut şi l-a mirosit. A scos banii, i-a frecat puţin între degete şi iar a mirosit. A făcut acelaşi lucru şi în cazul meu. Ne-a întrebat dacă italianul ne-a deranjat cu ceva sau dacă noi i-am atins portofelul sau banii. Şi la final, probabil văzând că suntem puţin speriaţi, a pus mâna pe mine, mi-a zâmbit, mi-a spus să ne calmăm şi să avem o vacanţă frumoasă în continuare. Da, daaaaa… că eu deja aveam ziua stricată şi mă întrebam ce mai urmează. Deja mă şi vedeam pe la vreo secţie şi cu analize luate etc… 🙂 De aceea, e sfatul meu sincer: nu vă opriţi şi nu discutaţi cu nimeni. Oricum Barcelona e oraşul în care nu prea ai ce întreba. Dacă v-aţi “făcut temele” de acasă şi dacă aveţi o hartă, chiar nu prea aveţi ce întreba. Şi dacă o faceţi, încercaţi în parcuri sau acolo unde vedeţi poliţie. E mai bine… 🙂
Cam asta-i… În zilele următoare o să vă prezint exact traseul pe care l-am făcut în Barcelona. Structurat pe zile, exact cu lucrurile pe care ar trebui să le vedeţi. Iar dacă-mi mai aduc aminte chestii din categoria “ce să/ce să nu faceţi”, vi le voi împărtăşi şi vouă. Cu siguranţă. 🙂
Nu vreau să închei fără să le mulţumesc Cristinei Suciu şi Ilincăi Savu de la Travel Mama, două fete deosebite, care ne-au ajutat să găsim ceea ce ne place legat de transport şi cazare. Exact pe gustul nostru, la preţuri mult mai bune decât găsisem singuri. Şi nu pot să nu-i mulţumesc şi Mădălinei Uceanu, pentru că ea mi-a făcut cunoştinţă cu Cristina Suciu. 🙂
Un articol foarte interesant si mai ales documentat. Mi-a placut foarte mult si mica intamplare cu politia.Ai ce invata din experientele altor oameni.De fapt asta e toata” sarea si piperul” unui blog :autenticitatea faptelor de viata.
Mă bucur mult că ți-a plăcut! Ține aproape… Tocmai mă pregatesc să public Ziua 3 în Barcelona. 🙂