De vizitat în Barcelona – Ziua 1
Recunoaşterea
Aşa cum vă spuneam în articolul trecut, începând de astăzi o să vă povestesc ce am făcut zi de zi în timpul în care am stat în Barcelona. Cu trasee, cu absolut tot ce trebuie. Evident, fiind prima zi în Barcelona şi cu gândul că vrem să-l vizităm pe jos, prima zi a fost de recunoaştere. Să vedem cam cât putem merge pe jos, cam ce putem vedea pe jos pe traseul pe care mergem, cât durează în cazul în care avem şi obiective în care vrem să intrăm, tot… Şi a meritat. 🙂
În primul rând vă recomand să vă cumpăraţi o hartă. Ba nu… Dacă faceţi Barcelona pe jos, e obligatoriu să vă cumpăraţi o hartă. Am avut plăcuta surpriză să descopăr că hărţile pe care le găsiţi la chioşcurile de ziare din Barcelona sunt extreme de bine puse la punct. Un petic de parc, o statuie, un mic muzeu, absolut orice este trecut pe hartă. Toate străduţele, fără vreo deosebire. Sunt perfecte şi n-o să vă puteţi pierde niciodată.
Şi-am plecat. Hotelul Alberta este situate pe Via Augusta, la 3 minute de mers pe jos de Placa Molina, loc unde o să găsiţi şi o staţie FGC, care face legătura cu Piaţa Catalunya. Prima destinaţie pe hartă a fost Sagrada Familia. De fapt am vrut să vedem cam în cât timp ajungem până acolo. Teoretic, dacă mergi întins, nu-ţi ia foarte mult. Cam 45-60 de minute. Numai ca fiind şi prima zi, n-am avut cum merge direct acolo. Pentru că în drumul nostru am descoperit Jardines del Palau Robert, Casa Mila, Casa Terrades o de les Punxes şi abia apoi am ajuns la Sagrada Familia.
Jardines del Palau Robert. Sau Grădinile Palau Robert, un parc micuţ, locul unde am auzit şi văzut şi pentru prima oară papagali în libertate. Tot aici am găsit şi o expoziţie (cu vânzare) de orhidee, un mic muzeu dedicat celei de A Doua Republici Spaniole şi Războiului Civil din perioada 1931-1939, dar şi un centru turistic de informare, unde veţi găsi tot ce vă interesează legat de locurile pe care vreţi să le vizitaţi.
Inevitabil, în drumul nostru ne-am lovit de Casa Mila. Cunoscută pentru mulţi şi sub numele de La Pedrera, Casa Mila este una dintre “clădirile” pe care şi-a lăsat semnătura Antoni Gaudi. Casa Mila, deşi o “clădire” încadrată perfect în arhitectura oraşului (în sensul că este lipită de celelalte clădiri fără vreo mare însemnătate), este o încântare. Fără să vrei, mergi, şi în momentul în care ajungi lângă ea îţi ridici privirea. Casa Mila a fost construită pentru Pere Milla şi Roser Segimon, un cuplu bogat din Barcelona şi care voiau să locuiască pe Passeig de Gracia. Şi uite aşa, Gaudi, care deja făcuse Casa Batllo, ajunge să se ocupe şi de Casa Mila. Şi, puţin diferit în gândire faţă de toţi constructorii generaţiei sale, face exact ceea ce vedeţi în imaginile de mai jos. De unde “La Pedrera”? De la faţada oarecum simplă din piatră şi de la cuvântul care în catalana înseamnă “carieră”. Ce-l face, din punctul meu de vedere, pe Gaudi să fie un geniu? Simplitatea “pereţilor” şi complexitatea “accesoriilor”. Fie că vorbim de statui, balcoane, coloane, ferestre etc…
Casa Terrades. Sau Casa Terrades o de les Punxes. Sau Casa de les Punxes. Nu este situată foarte departe de Casa Mila şi îţi sare în ochi datorită turnurilor foarte ascuţite. Poate de aici şi numele de Punxes, care înseamnă vârf ascuţit, spic, cui, ţeapă. Poate n-o să vă vină să credeţi, dar castelasul pe care-l vedeţi în imagini este un “simplu” bloc de locuinţe. Un “bloc” în care locuiesc “oameni normali”. Ca mine şi ca tine… 🙂 Singura diferenţă faţă de un bloc obişnuit este arhitectura medievală pe care o are.
Şi-am ajuns la Sagrada Familia, dar am văzut-o doar pe exterior. V-am zis deja că e prima zi şi e doar o zi de recunoaştere. Mai multe despre principalul punct de atracţie din Barcelona într-un articol viitor. Pentru că sunt prea multe de spus… 🙂
Casa Batllo. Şi Casa Amatller. Pentru că sunt în acelaşi loc, lipite una de alta. La fel de impresionante ca şi Casa Mila, la fel de încadrate în arhitectura oraşului. Casa Batllo… Sau cum poate puţină lume o ştie, Casa dels ossos. Poate la fel de puţină lume ştie că Sfântul Gheorghe (Sunt Jordi) este patronul spiritual al Cataloniei, iar Casa Batllo a fost făcută de Gaudi tocmai pentru a marca acest fapt. Poate e prea mult spus “făcută”, Gaudi ocupându-se doar de renovarea clădirii, evident, cu amprentă a sa. Culori, balcoane sculptate, măşti, coloane asimetrice, acoperişul reprezentând chiar spatele balaurului ucis de Sf. Gheorghe. Deşi nimic nu pare simetric (şi mă refer chiar şi la interior), din punctual meu de vedere totul este cât se poate de simetric şi de bine gândit. Totul este frumos, totul este perfect. Ştiţi de ce spun asta?! Pentru că Gaudi, în lucrările sale, s-a inspirit şi din natură. Şi tot ce ne înconjoară are o oarecare urmă de perfecţiune. Cel puţin matematica… 🙂
Vă spuneam că alături de Casa Batllo este şi Casa Amatller. Modernismul îşi spune cuvântul şi în cazul acestei clădiri, iar cel care s-a ocupat de acest lucru a fost arhitectul Josep Puig i Cadafalch. Multă culoare, multă ceramică, totul face din acest edificiu unul care nu trebuie ocolit atunci când ajungeţi la Barcelona, un edificiu peste al cărui prag trebuie să treceţi. Şi dacă nu ştiaţi, cel pentru care a fost făcută această clădire este maestrul ciocolatier Antoni Amatller. 🙂
Am lăsat în urmă casele maestrului Gaudi şi ne-am îndreptat către Arcul de Triumf. Însă până acolo am trecut prin Passeig de Gracia şi Placa de Tetuan. Passeig de Gracia este unul dintre cele mai mari bulevarde din Barcelona, iar Placa de Tetuan este unul dintre importantele scuaruri ale oraşului. Ciudat sau nu, pe primul o să găsiţi un amestec de magazine de firma combinat cu o arhitectură impresionantă. Se spune despre Passeig de Gracia că este una dintre cele mai scumpe străzi din Barcelona şi din Spania. Şi tind să cred că e cam aşa… 🙂 Iar Placa de Tetuan e locul potrivit pentru o mică pauză atunci când mergi pe jos în Barcelona. Nu doar pentru micuţul parc cu palmieri, papagali şi porumbei, dar şi pentru faptul că o să găsiţi un grup statuar dedicate celui care a fost cunoscut sub numele de Doctor Robert. Pe numele său adevărat Bartomeu Robert y Yarzabal. Doctor Robert a fost medic şi om politic catalan, iar în 1899 devine primarul Barcelonei.
Şi-am ajuns la Arcul de Triumf. Dacă ar fi să mă întrebaţi pe mine, al nostru este mult peste cel din Barcelona. Cu ce iese în evidenţă cel din Barcelona? Prin faptul că poţi să treci pe sub el şi faptul că este colorat. În rest… 🙂 Da, merită văzut! De ce? Pentru că a fost ridicat în 1888 pentru Expoziţia Universală din Barcelona, vinovatul fiind arhitectul Josep Vilaseca i Casanovas. Pentru că e frumos! Pentru că are un aer impozant! Pentru că e o trecere de la neoclasicism la modernism! Pentru că simţi că e parte din Barcelona! Pentru că merită să stai lângă el câteva minute şi să-l contempli în cele mai mici detalii! Pentru că pe el poţi găsi toate emblemele provinciilor spaniole! Pentru că o să vezi 12 statui feminine care simbolizează celebritatea! De asta… 🙂
Gata pe ziua de azi… Am văzut pentru câteva minute Monument a Rius i Taulet, cel care face trecerea între parcul de la Arcul de Triumf şi Parc de la Ciutadella, apoi am făcut o pauză la Monument Jacint Verdaguer şi ne-am îndreptat către hotel. Revin cu restul zilelor. 🙂
2 Responses to “De vizitat în Barcelona – Ziua 1”
Leave a Reply
Subscribe & follow
Hihi, uitandu-ma peste pozele tale ma simt ca un copil plecat de acasa care revede imagini din orasul natal. 🙂 Stiai ca am locuit un an de zile in Barcelona? L-am batut la pas incat cred ca il stiu mai bine decat stiu Craiova. Oricum, multumesc pentru aducerea aminte! 🙂
Mă bucur că te-am dus “acasă”… 🙂
[…] spuneam în Ziua 1 că ne-am oprit la Monument a Rius i Taulet, punctul care face trecerea între parcul Arcului de […]