Pasiunea? E în orice…
Îmi voi aminti mereu când am descoperit Cubul Rubik pentru prima oară… Nu… nu vă voi povesti ce este el şi nici de unde vine. Mulţi ştiu, iar dacă nu, Google vă stă la dispoziţie. Însă vă voi vorbi despre ceea ce înseamnă pasiunea pentru acest lucru perfect, cubul Rubik.
Întotdeauna mi-au plăcut lucrurile perfecte. De mic… Ce însemna “perfect” pentru mine? Simplu! Pătratul este perfect, cercul este perfect, triunghiul echilateral este perfect, cubul este perfect, sfera este perfectă, piramida triunghiulară regulată este perfectă. Orice are dimensiuni egale în plan sau spaţiu, e perfect. 🙂 Am început şcoala, am descoperit pătratul, apoi cubul. Dacă mă luai repede şi-mi spuneai să-ţi desenez ceva, primul lucru pe care l-aş fi făcut ar fi fost cubul. Între timp, nimic nu s-a schimbat. 🙂
Timpul a trecut… Şi cred că prin clasa a 5-a am descoperit cubul Rubik. La un vecin de scară. Evident, mi s-a părut perfect, cum altfel… ?! Cum l-am văzut? Ca pe un cub cu mai multe cubuleţe, pe care trebuie să le aşezi, prin diverse formule, în aşa fel încât, dintr-o perfecţiune haotică, să devină o perfecţiune ordonată. Şi atunci a apărut pasiunea. Ciprian, pentru că aşa-l cheamă pe vecinul meu, ştia să-l facă. Şi am stat lângă el ore, zile, săptămâni, până am reuşit să învăţ să-l fac. Când am făcut una dintre feţe am zâmbit… Când am reuşit să-l fac integral, mi s-a părut că am reuşit să fac cel mai greu lucru din lume.
Nu, nu sunt un profesionist în cubul Rubik… Dacă-mi aduc bine aminte, recordul personal este de 2 minute şi vreo 20 de secunde… Dar pasiunea m-a făcut să pierd (sau să câştig?) ore din viaţă pentru a învăţa să-l fac. Pasiunea mă face şi acum să mă uit la cei care reuşesc să-l facă mult mai repede decât mine. Pasiunea mă face să mă uit la campionatele mondiale, campionate în care recordurile sunt de câteva secunde. Pasiunea mă face să mă uit la cei care se pricep atât de bine, încât îl fac puţin diferit faţă de noi şi se folosesc de diverse trick-uri (de genul “blând”) pentru a-l face. Şi, din când în când, pasiunea mă face să scot unul din cuburile pe care le am în dulap, să-l stric şi să-l fac de câteva ori. 🙂
Da… aţi văzut bine… două dintre link-urile “ascunse” până acum în text duc către Renault. Mai exact către noul Renault Clio. De ce? Pentru că şi maşinile fac parte din pasiunile mele, iar noul Clio, aşa cum scriam şi în articolul din momentul în care a fost lansat la Salonul Auto de la Paris, din punctul meu de vedere, arată într-un mare fel. Pot spune că băieţii de la Renault au reuşit să reinventeze Clio-ul. Chit că au împrumutat niscaiva linii de la Renault DeZir. Dar arată perfect! 🙂
Pasiune… Sunt milioane de oameni cu zeci de pasiuni pe lumea asta… De aceea, v-aş ruga să-mi povestiţi în comentarii care ar fi pasiunile voastre şi cum v-aţi întâlnit pentru prima oară cu ele. Chiar sunt curios… Iar cele mai interesante povestioare vor fi recompensate de Renault Clio cu o machetă simpatică foc. 🙂
Acest post despre pasiune a fost scris la provocarea noului Renault Clio, noua formă a pasiunii.
27 Responses to “Pasiunea? E în orice…”
Leave a Reply
Subscribe & follow
Privind retrospectiv constat ca o bună parte a vieţii am fost pasionat doar de propria-mi persoană. Mă încânta ideea de a fi “ridicat pe piedestal” de către cei din jur, prieteni, colegi şi chiar de unii profesori. Îmbătat de toată atenţia ce mi se acorda n-am realizat, mult prea mulţi ani, că evoluţia necesită muncă, implicare şi pasiune.
Alegerile în viaţă sunt greu de luat şi adesea greşite, în cazul meu însă n-a fost să fie. Am ales să investesc în artă şi sport devenind antrenor de arte marţiale. Egoismul tinereţii n-a rămas decât o amintire din care am avut doar de învăţat…astăzi împărţindu-mi pasiunea cu elevii şi colegii mei.
Și de când tot zic ca vin să vă văd… Da’ până la urmă tot îmi fac eu timp… 🙂
Macar in 2014, vom avea Campionatele Europene de Vovinam Viet-Vo_Dao la Bucuresti 🙂
Eu sunt pasionat de gadgeturi de cand am avut primul mobil, pe care mi l-am dorit din tot sufletul si pe care in maxim o ora il desfacusem pana la ultima piulita, sa vad ce are in el. Desigur, nu l-am mai putut monta inapoi :))
Bănuiesc că acum desfaci telefoane cum desfac eu punga de cafea, nu? 🙂
nu mai desfac, m-am invatat minte :))
..şi de când vreau să învăţ să fac un cub rubik.
p.s.: noul renault clio e de găsit în drive test? de curiozitate întreb, mi se pare miştocuţ foc.
Pentru tine, gratis! La cursuri mă refer… Cum facem? Eu la tine? Sau tu la mine? Da’ să știi că dureaza… 🙂
PS: Cât despre drive test, numai Renault Romania poate sa-ti raspunda…
Cei interesati de drive test cu noul Clio pot completa formularul de aici.
Sunt pasionat de cuvantul scris. O pasiune pe care mi-am constientizat-o cam in “perioada buletinului”, pe parcursul unui lung sir de nopti tumultoase nascute de intamplarile boeme ale lumii literare din urbea-mi natala. O lume pestrita si plina de povesti care vaea sa ma impinga spre prima achizitie importanta din viata mea: o masina de scris. Si, da, o mai pastrez si acum. 🙂
Și scrii atât de bine… Sigur, n-o mai faci la acea mașină de scris, dar ce iese după ce apeși tastele… 🙂
Una din pasiunile mele este… dormitul afara.
Poate suna ciudat, dar a dormi in comuniune cu natura poate fi una din cele mai strasnice experiente in era smartfoanelor si a statului cu nasul intr-un ecran (inclusiv pe toaleta).
Iarna, vara, ploaie, ger, nu prea conteaza. Cu un sac de dormit bun si un izopren cu izolatie suficienta (eu folosesc un thermarest de la Mammut) orice noapte petrecuta sub cerul liber (atentie, fara cort sau in vreun hambar!) este un prilej de reflectie.
Da, sună foarte ciudat. Și nu cred că aș putea sta în natură fără un “acoperiș” deasupra capului… Dar tare-mi mai plac oamenii cu pasiuni pe care, sincer, și eu, le consider ciudate. 🙂
Interesant articol, iar mașina chiar îmi place….dacă are si schimbător automat , chiar fac o pasiune pentru ea 🙂 . Eu pot sa spun ca ma pasioneaza tot ceea ce tine de ceaiuri, uleiuri esentiale, parfumuri exotice, orientale, condimente si de aici pot sa mă îndrept spre India, Buddha bar …… Totodata pot sa spun ca mă pasioneaza tot ce înseamnă film regizat de Tarantino. 🙂
Un amestec excelent! Și o trecere dintr-o zonă în alta, oarecum, destul de ciudată. Ceai, ulei, parfum, oriental, Tarantino… Dar îmi place! Toate-mi plac. În special Tarantino. 🙂
Imi amintesc cu drag, cand am vazut acest cub rubik, pe la Bucuresti mai exact in piata cunoscuta ca si Europa(desi in mod ironic era plina de chinezoi), insa mie mi se pare mai mult decat impresionant acest minunat cubulet, nu m-am jucat cu el de ceva timp.
Ai idee daca este si varinata online a jocului?
Există! Pe foarte multe site-uri. Google îți stă la dispoziție… 🙂
Sorin, am sa-ti povestesc ceva legat de pasiunea mea pentru filme si carti. Acum multi, multi ani, am vazut filmul lui Martin Scorsese, Varsta inocentei. Mi-a placut la nebunie si dupa ce l-am revazut de o mie de ori 🙂 am descoperit ca e facut dupa cartea cu acelasi nume scrisa de Edith Wharton. Nu stiam nimic despre scriitoare si la vremea de atunci era greu, daca nu imposibil de gasit in librarii. Timp de 6 luni, zi de zi, am intrat in anticariat cautand-o. Aproape imi pierdusem speranta c-am s-o mai gasesc, cand, intr-o zi, s-a produs minunea. Am intrat ca de obicei in anticariat si doar m-am uitat la doamna care ma cunostea de acum, stia ce caut. Nu mi-a spus nimic, doar m-a luat de mana si m-a dus in fata unui raft. Cartea mea era acolo si ma astepta. Am plans de fericire, de emotie si cred ca nicio carte pana atunci nu a fost atinsa si stransa la piept de mine, cu mai multa dragoste si duiosie decat cartea asta. Acum zambesc, eram intr-adevar la varsta inocentei. Asta mi-am amintit acum, la ceas de seara 🙂
Deși înțelegi, sunt sigur că nu înțelegi de ce tot am insistat și insist eu să te apuci de scris… 🙂 Chit că e online, chit că e pe print… Mulțumesc! Nu pentru comentariu, ci pentru felul în care l-ai scris! 🙂
Pasiunea, dragul meu, este in orice, asa cum bine zici.
Eu cred ca am fost un norocos… sau un bine-organizat, cu toate ca sunt un “haosist” de felul meu,
Eu m-am tinut numai de lucruri care m-au pasionat. Televiziunea m-a pasionat si, uite, fac asta de 15 ani. M-a pasionat parasutismul, si ma tin de atatia ani si de el.
Ma pasioneaza chestiile extreme si am in curte trei jucarii care ma duc la extrem, pe pamant si apa…
De-aia zic, un om fericit va avea intotdeauna pasiunile aproape.
Altfel… nu-i viata.
Om bun, cred că ai fost un norocos bine organizat… 🙂 Între noi fie vorba, îți stă bine și pe TV, și cu parașuta-n spate, da’ și pe ATV sau jetski. Da’ să nu spui nimănui, da? 🙂
Cat de frumos!!Eram destul de incantata cand l-am descoperit.Imi amintesc cu mare placere,de Cubul Rubik.
Am reusit sa-l fac de cateva ori. .Imi amintesc ca atunci cand nu mi-a mai iesit,l-am demontat..il am si acum ,ca amintire.
posibil sa incerc sa-l fac in online.
Si da,pasiunile sunt aproape .Are dreptate ,Cabral.
Cred că toată lumea a desfăcut un cub. Chit că a fost din curiozitate, chit ca să-l facă într-un fel. Evident, și eu am făcut asta. Din ambele motive… :))
Una din pasiunile mele (cu care m-am si “intalnit” cel mai devreme) este, fara indoiala, muzica. Probabil ca imi este atat de draga fiindca am ascultat-o inca de cand eram in pantecele mamei. Cand eram micuta, mama obisnuia sa-mi povesteasca despre experientele ei de solist vocal la o nunta de 3 zile, gravida fiind. Acum poti intelege si tu, Sorin, dragule, de unde atata foc pentru muzica si cum se face ca nu ma pot dezlipi de ea. 🙂
Da, acum chiar că mi-e clar. Cu toate astea, incă nu mi-ai și dovedit. Deși e cam tarziu (tu fiind departe), tot vreau să-ți aud glăsciorul… Live… 😀
apreciez persoanele care au o pasiune si reusesc sa se tina de ea indiferent de imprejurari . apreciez pe cei care reusesc sa fac un cub in cateva minute, desi mie nu mi-a starnit interesul niciodata. imi placea cum se desfaceau cubuletele de la el…legat de pasiuni nu stiu daca pot numi una. imi place sa fac multe, dar nu reusesc sa ma tin de una singura. dar cred ca marea mea pasiune raman filmele cu detectivi si mai ales cele dupa Agatha Christie. deci, nu sunt chiar un exemplu bun in privinta pasiunilor si poate ca ar fi timpul sa schimb ceva…
Să înțeleg că ți-ai greșit cariera, așa-i? Atunci să știi că o prietenă bună are o vorbă: Te poți reinventa oricând… trebuie doar să vrei! Ia gândește-te la asta… 🙂
[…] povestit în articolul trecut că pasiunea mea avea o culoare… De fapt mai multe culori… Amestecate… Şi într-un final, a […]