Ştiu că voi nu ştiţi… Poate nici Andrei, nici Alina, nici Răzvan… Dar cu aproximativ un an în urmă scriam pe twitter că-mi doresc un Crăciun la ţară. Cu frig, cu tăiat de porc (deşi nu pot să mă uit la aşa ceva), cu tot ce înseamnă tradiţii de sărbători, cu linişte, cu zăpadă. Mi-era dor rău de astfel de lucruri. Mi-era dor de toate lucrurile pe care le-am văzut şi simţit ani la rând atunci când eram la şcoală şi-mi petreceam mai toate vacanţele la bunicii mei de la ţară… 🙂
A trecut ceva timp… Şi parcă toţi cei 3 de mai sus au ştiut ce-mi doresc (ați știut? :))…
Deşi îmi e dor de bunicii mei şi de iernile petrecute cu ei, cineva s-a gândit la mine şi la faptul că îmi e dor de câteva zile petrecute undeva unde să pot avea măcar puţin tot ce aveam în copilărie. Da… deşi încă nu e Crăciunul, voi avea două zile cu tradiţii, zăpada şi lucruri frumoase… Şi mai e ceva… O să am lângă mine şi câţiva dintre oamenii la care ţin… Nu… nu-i numesc bloggeri. Sunt doar oameni care mi-au devenit prieteni mulţumită blogurilor.
Acum sunt în tren şi mă îndrept cu emoţie către Cluj şi către WWWParty… De ce cu emoţie? Pentru că e locul unde i-am cunoscut pe Andrei şi pe Zicu. Pentru că e locul unde-mi voi revedea câţiva dintre prieteni. Şi pentru că e locul care-mi va reaminti de copilărie… Doamne… Chiar îmi e dor de perioada în care nu aveam griji, de perioada în care nu aveam nici cea mai mică idee ce voi face peste 10, 20, 30 de ani… De perioada în care mă bucuram de zăpadă, de tradiţii şi de serile petrecute cu oamenii care erau cei mai importanţi în viaţa mea… 🙂
Acum va fi altceva. Dar așa cum spuneam și mai sus, faptul că voi fi pentru cateva ore alături de câțiva prieteni buni într-un loc care-mi va reaminti de tot ce însemna pentru mine “frumos” cu cațiva ani in urmă, nu poate decât să mă bucure!
#wwwparty este un eveniment susținut de Cabana Moților, prin magazinul de bunătăți “cămara de la munte“. Sponsori: Siemens, Lumea lumânărilor, Ursus, Domeniile Sâmburești și Aqua Carpatica.
[…] cai, am cântat, am dansat, am povestit şi ne-am râs pe burtă cu Liviu Alexa, Brylu, Crivăţ, Grumăzescu şi Răzvan atât vineri seara cât şi sâmbătă toată ziua. Trecând peste faptul că am […]
[…] Drumul nu era lung. Era ca oricare alt drum de 50 de kilometri, numai că am mai avut şi vreo 10 km cu sosea acoperită cu zăpadă. Iar eu nu mai aveam răbdare… Voiam să ajung cât mai repede la Cabana Moţilor… Voiam să ajung şi să-mi umplu sufletul cu bucuria fiecărui fulg de nea, cu liniştea pe care o aşteptam, cu tot ce mă bucura în copilăria despre care vă povesteam în articolul trecut. […]