Putem schimba o viață! Chiar și cu o carte…
N-am fost niciodată un elev model. N-am excelat niciodată la şcoală. Am spus-o şi o voi recunoaşte oricând. Am avut doar câteva obiecte care mi-au plăcut şi la care am învăţat. Patru, mai exact… Iar unul dintre ele a fost Limba şi Literatura Română. O să vă spun o mică poveste. Și sunt convins că ai mei părinţi, după atâţia ani şi la vârsta pe care o am, n-or să mă mai certe… 🙂
Eram elev… Şi-mi plăcea să citesc! Citeam tot ce prindeam, indiferent că vorbim despre şcoala generală, indiferent că vorbim despre liceu. Şi aveam un birou, care în partea de sus avea un sertar. Ei bine, fie că aveam de învăţat la chimie, fie că aveam de învăţat la fizică, fie că aveam de învăţat la matematică, eu citeam… Citeam orice care nu avea legătură cu obiectul respectiv… Citeam Moromeţii, citeam Ion, citeam Răscoala, citeam La Medeleni, citeam Dumbrava Minunată, citeam Nunta Domniţei Ruxandra, citeam Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă, citeam Baltagul, citeam Neamul Șoimăreștilor, citeam Popa Tanda, citeam Mara, citeam O scrisoare pierdută, citeam Doua loturi, citeam Conul Leonida fata cu reacţiunea, citeam D-ale carnavalului… În concluzie, citeam! Şi în momentul în care mama sau tata se apropiau de camera mea, aruncam cartea respectivă în sertar, îl închideam şi mă prefăceam că învăţ la obiectele pe care le aveam pentru a doua zi. Să nu înţelegeţi că le ignoram, dar învăţam atât cât considerăm că-mi vor fi de ajutor pentru viitor… 🙂
De ce am făcut introducerea asta? Pentru că la toată povestea mea există o parte frumoasă, dar şi o parte tristă. Partea frumoasă e că, acum 20 – 30 de ani, copii nu sufereau din cauza lipsei cărţilor. Oricine avea posibilitatea să citească din titlurile pe care vi le-am înşirat mai sus. Partea tristă e că acum sunt extrem de mulţi copii care, poate, ar face exact ce făceam eu când eram la scoală… Ar citi… Dar n-au de pe ce…
Şi cum “întotdeauna binele învinge răul”, mai e o parte frumoasă. Ştii că poţi schimba o viaţă cu o carte? Ştii că există peste 15.000 de copii, din 53 de comunităţi rurale, care nu au acces la cărţile de care au nevoie pentru educaţie? Ştii că putem să ajutăm aceşti copii? Cum? Simplu… Foarte simplu… World Vision România a lansat o campanie care se numeşte “Cu o carte schimbă o viaţă”. Aceasta campanie a început pe 26 Februarie şi se încheie pe 31 Mai 2013. Iar principalul obiectiv este dotarea bibliotecilor din 53 de comunităţi rurale, cu cel puţin 15.000 de cărţi, fie că vorbim de beletristica, fie că vorbim despre enciclopedii, fie că vorbim despre lucrări de specialitate.
Ei bine, dacă doriţi (şi sunt convins că doriţi) să ajutaţi, o puteţi face atât prin donaţii financiare (găsiţi detaliile aici), dar şi prin donaţii de cărţi în librăriile partenere din Bucureşti, la librăria Cărturești (Verona, Muzeul Țăranului Român, AFI Palace Cotroceni), librăria Mihai Eminescu din Piața Universității și librăria Bastiliei din Piața Romană. Şi toate aceste cărţi vor ajunge în şcolile din Iaşi, Vaslui, Ialomiţa, Vâlcea, Dolj şi Constanța.
Ştiţi? E destul de trist ce se întâmpla acum în România… Nu vorbim de faptul că unii copii, care chiar vor să înveţe, merg pe jos ceva kilometri pentru a ajunge la şcoală… Insă trebuie să știți că există școli care nu au o bibliotecă. Dacă ar fi să ne luăm după datele Ministerului Educaţiei, în 2010 doar un sfert din şcolile din România erau dotate cu o bibliotecă. Există tot felul de studii legate de acest aspect, iar unul dintre ele, făcut de către sociologii americani, spune că pe parcursul a 20 de ani, în 27 de ţări, “un copil care a crescut într-o casă cu o bibliotecă de 500 de cărţi ajunge să aibă un nivel de educație similar cu acela pe care l-ar fi dobândit dacă ar fi avut părinți cu educație universitară”.
Ca să înţelegeţi şi mai bine despre ce-i vorba, Adela Fundulea, Marketing Manager World Vision România, spune că „din păcate, în multe dintre satele din România, accesul copiilor la lectură este foarte scăzut. Bibliotecile din cadrul instituțiilor de învățământ din mediul rural sunt, de cele mai multe ori, slab dotate, iar lipsa resurselor materiale împiedică familiile copiilor să le cumpere acestora măcar cărțile școlare. De aceea, am decis să continuăm eforturile de facilitare a accesului la lectură și lansăm un apel către toți cei care văd mesajul nostru să doneze pe site-ul fundației în secțiunea dedicată campaniei – Cu o carte schimbă o viaţă”.
Cam asta-i… Acum, spune-mi că nu vrei să ajuţi… Spune-mi că nu vrei ca, începând cu luna Iunie, nişte copii din ţara asta să se bucure de nişte cărţi… Spune-mi că nu vrei să schimbi, atât cât poţi, o viaţă. Spune-mi că nu vrei ca mâine, poimâine, peste câţiva ani, un copil să nu ştie cine-i Niculae Moromete, cine-i Ion, cine-s Olguta, Monica şi Danut, cine-i Vitoria Lipan, cine-i Calistrat Bogza, cine-i Mara, cine-s Tipătescu, Dandanache, Pristanda și Zoe, cine-i Lefter Popescu, cine-s Pampon si Crăcănel, cine-i Bibicul şi cine-i Mangafaua…Poţi? Nu cred… Haideţi să ajutăm atât cât putem… Pentru că putem… 🙂
2 Responses to “Putem schimba o viață! Chiar și cu o carte…”
Leave a Reply
Subscribe & follow
[…] Articolul în întregime AICI. […]
Si eu am “studiat” asa cartile, ascunzandu-le sub pat. Si uite asa, usor, usor, am citit mai bine de trei sfeturi din biblioteca parintilor care cuprindea un perete intreg.
Lucru care, din păcate, nu prea se mai întamplă în ziua de azi… Copiii au cu totul alte îndeletniciri. Nu toți, dar mulți dintre ei…