Posted on Sep 13, 2013 in Campanii, Evenimente | 0 comments

Conacul Apafi, Giovanna din Copşa Mare, Primarul din Copşa Mică şi nunta din Sibiel

Da… Tot n-a venit semnalul la Mălăncrav… De aceea am şi întârziat şi vă scriu de acasă. Am suferit… A fost greu… A fost una dintre “cele mai triste seri si dimineti” din viata de “onlainăr” pentru mulți dintre cei prezenți. Da’ ne-am trezit cu toţii, am luat micul dejun şi am plecat către Biserica şi Conacul din Mălăncrav. Poate pentru mulţi nu spune mare lucru, de aceea o să vă spun că acest conac este cunoscut şi sub numele de Conacul Apafi.

Construcţia a avut loc undeva în secolul al XV-lea, proprietar fiind prinţul Apafi. Evident, la început nu arată aşa cum îl vedeţi în imagini. A fost, dacă mi-e permis să spun, o „căsuţă” obişnuită a unui prinţ din acele vremuri. Abia prin secolul XVII a început să capete conturul pe care-l vedeţi, se pare că în vremea comunismului a fost şi cămin cultural, şi abia în 2007, mulţumită Fundaţiei Mihai Eminescu, a fost restaurat în totalitate.

Ce pot să vă spun e că trebuie să ajungeţi obligatoriu în zona să-l vedeţi şi că mi-am petrecut aproximativ 40 de minute fără să mă mişc într-un şezlong găsit în curte, cu un soare care mă încălzea, cu Anca Nițoi care ne povestea despre Conac şi despre Biserică din Mălăncrav şi cu gândurile mele care o întrerupeau din când în când pe Anca… 🙂

Am plecat către Copşa Mare unde am cunoscut-o pe Giovanna, care ne-a arătat câteva case recondiţionate, case care acum pot fi închiriate. Exteriorul arată cam cum arăta odinioară, interiorul este complet modernizat, dar cu ceva urme de vechi… De tradiţional… O să vedeţi cam cum arată în imaginile de mai jos şi sper că nimeni să nu se supere pe mine, dar consider că preţul e puţin cam mare pentru buzunarele multora dintre români. Încă o dată… da, arăta într-un mare fel, dar undeva la un maxim de 120 de euro pentru o familie, pe noapte, e niţel cam mult.

Tot aici am văzut şi una dintre cele mai frumoase biserici din judeţul Sibiu. Însă partea tristă e faptul că, deşi o să vedeţi în interior şi un altar din acele vremuri, şi o orgă la care există chiar şi o partitura deasupra clapelor, e foarte mult beton în interior… Mult prea mult beton…

Am lăsat în urma Copşa Mare şi ne-am îndreptat către, unde altundeva, Copşa Mică, loc unde l-am cunoscut şi pe domnul primar Tudor Mihalache. În cazul în care n-aţi mai fost prin zonă de ceva ani, să ştiţi că nu mai este Copşa Mică pe care o ştiaţi. Acum ceva vreme, când spuneai „Copşa Mică” aveai în cap şi o imagine cu un orăşel „gri”, cu o zonă „gri”, cu un orăşel plin de fum, plin de negru. S-a transformat. Şi s-a transformat în bine. Iar unul dintre motivele pentru care această zonă s-a transformat este şi faptul că au avut loc împăduriri. Tot domnul Mihalache ne-a dus şi în Târnăvioara, un sătuc liniştit care este în plin proces de transformare. Eu i-am zis sătuc, dar el aparţine de Copşa Mică. Iar domnul primar s-a gândit că este o zonă cu destul potenţial turistic. Pe scurt, câţiva studenţi au făcut nişte schiţe cu casele din Târnăvioara de acum 150 de ani. Sau cum arătau ele în acele vremuri. Deci fără geamuri termopan, fără porţi de fier etc. Ce-o să iasă, vedem. Proiectul este destul de interesant şi se spera şi la ceva fonduri. Iar partea interesantă e şi faptul că se vrea şi accesarea unui fond pentru că oamenii din Târnăvioara să fie pregătiţi pentru meseriile de care o să fie nevoie în cadrul procesului de restaurare.

Bun! Şi-am ajuns la Sibiel, locul unde am şi rămas pentru seara respectivă şi locul în care am avut parte şi de cea mai mare surpriză din toată vizita noastră în judeţul Sibiu. Am participat la o nuntă tradiţională. Surpriză nu a fost doar asta… Surpriză mare a fost faptul că mirii erau dintre cei prezenţi în micul nostru tur prin judeţ, prietenii Ramona şi Gabriel Oană. Nu… nu e gata… Socrii mari au fost Diana Ribana şi Tudor Popa, cei mici, Andreea Ciortea şi Cosmin Chindris, iar naşii, domnul primar din Săliştea, Horaţiu Racuciu, şi soţia dansului.

Da, a fost o nuntă tradiţională demonstrativa, dar tot a fost o supriza pentru noi, mai ales că s-a mers şi la biserica unde slujeşte preotul Munteanu. Da, a fost o nuntă cap-coadă, cu plecat cu mirele de acasă, mers la naşi acasă, apoi la mireasă şi apoi la biserică. Cu băieţi călare, cu trăsura pentru miri şi cu un alai format din „oameni ai satului” (de fapt Ansamblul Folcloric Mărginimea), o mână de oameni inimoşi şi plin de voioşie. Da, încă o dată, a fost o mare şi plăcută surpriză, da, a fost frumos! Vedeţi şi voi în filmuleţul de mai jos. 🙂

Evident, am încheiat seara la masa de nuntă, numa’ c-o fost fără dar! 🙂