Despre bunul meu amic Peter Hurley v-am mai povestit în momentul în care Caravana CASPER a ajuns în Vaslui. Între timp, Peter a mai făcut tot felul de lucruri frumoase pentru România, ultimul fiind şi cel care m-a făcut să scriu despre el şi să-i mulţumesc. Dar, până atunci, să vorbim puţin de Peter. Acum… nu ştiu dacă este un irlandez cu suflet de român, sau e, de fapt, un român cu suflet de irlandez… 🙂

Dacă aţi dat un click pe link-ul de mai sus, cel in care Google ne spune cine e Peter, aţi văzut că este unul dintre oamenii care au făcut, fac şi vor face, probabil, mai multe decât mulţi dintre noi, cei care ne-am născut şi am crescut aici. Este cel care, uneori, cu banii lui, a promovat Maramureşul aşa cum puţină lume a făcut-o. E cel care a plecat pe jos de la Săpânţa, a străbătut aproximativ 650 de kilometric, şi s-a oprit la Muzeul Ţăranului Român în Bucureşti. Tot ce a găsit în toate zonele prin care a trecut a lăsat scris într-o carte care se numeşte Drumul Crucilor, carte pe care a lansat-o în anul 2013.

Este cel care promovează satul românesc exact aşa cum este el, cu bune, cu rele, dar, în special, cu lucruri care ar trebui să rămână acolo, care n-ar trebui să moară vreodată şi care ar trebui promovate mai des. Şi (asta ca să faceţi o pauză înainte de a citi mai jos ce m-a făcut să scriu acest articol), Peter este cel care apare în clipul Trupei Taxi, alături de Irina Margareta Nistor, Subtitrarea la români. 🙂

Gata pauza? 🙂 Bun! Să revenim…

Cu câteva zile în urmă, Peter a participat la o masă rotundă cu tema “Rolul Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020 în lupta cu sărăcie şi excluziunea socială în România rurală”. Printre alţii, Citește restul articolului

Acesta este un articol cu un subiect despre care mă tot feresc să scriu de ceva vreme: Religia. Este un articol despre două poveşti. Pentru ca, nu-i aşa, până la urmă, ambele sunt poveşti, nu?

Cred că deja aţi văzut şi citit articolul din Adevărul, articol care ne arată câteva pasaje din manualele de Religie de clasa a treia. Aceste pasaje, oricine ar spune orice, şi vorba Simonei Voicu, cea care a scris articolul, pot afecta emoţional un copil.

Cu ghilimelele de rigoare, o să extrag dintre aceste pasaje doar unul, capitolul fiind numit “Pedeapsă şi iertare”. Care spune aşa: “ Într-un alt manual de clasa a treia, tot la cultul ortodox, copiii află cum a fost pedepsită o tânără care nu a mers să se închine la moaşte de Sfânta Paraschiva, preferând să facă murături în ziua de sărbătoare. Pentru că a continuat să muncească, deşi a fost atenţionată de mamă că este păcat, tânăra a fost călcată de o maşină când a ieşit din casă să cumpere o pâine. Tânăra s-a însănătoşit după ce mama ei “a alergat la Sfânta Parascheva să-i ceară iertare şi să se roage pentru salvarea acesteia”.

Până la urmă, aşa cum spuneam mai sus, o poveste, nu? Bun! Atunci hai să vă mai spun şi eu una, de această dată, istorică. Toată lumea ştie că Ştefan cel Mare a fost un om foarte credincios şi că a construit câte o biserică după fiecare bătălie pe care a câştigat-o. Şi, probabil, tot credincios fiind, a făcut ce veţi citi mai jos. Tot în acea vreme, pe aici, prin zona asta în care am avut (sau nu) norocul să mă nasc, era un ţăran pe nume Şoiman a’ lu’ Burcel. Omul ăsta n-avea o mână. Iar povestea spune cam aşa:

Citește restul articolului

… şi nimic mai mult. Aşa spune Radu Bădoiu. Nu-l cunosc personal pe Radu, deşi mă uit şi-l urmăresc de ceva vreme. Pentru că-mi place ce văd printre fotografiile lui. Este fotograf cu peste şase ani de experienţă în workshop-uri și seminarii de fotografie. Da… prin 2009 a început, şi de atunci organizează tot felul de evenimente axate pe ce înseamnă „piaţa foto” din România. Tabere de fotografie, seminarii dedicate îmbunătățirii tehnicilor folosite de fotografi și exploatarea potențialului turistic, printre cele mai cunoscute fiind Tabăra de fotografie petru bloggeri (primele șase ediții), Călătoriile fantastice ale Lanului de Secară (cu evenimente la Biertan, Sulina, Vama Veche, Delta Dunării și altele), Portret de femeie, Portret de copil și Portret de familie, cele trei din urmă fiind făcute în colaborare cu Cristian Șutu.

Uite aşa a ajuns la încă un proiect. Şi se numeşte Reportage Session. Ce vrea de la el? Să fie un eveniment dedicat celor care, ocazional sau zilnic, din pasiune sau profesional, produc fotografii sau folosesc imagini în munca lor. Plus că are în vedere și persoanele care au nevoie de îndrumare pentru a-și îmbunătăți expresivitatea și calitatea tehnică a fotografiilor pe care le realizează.

Ce vrea de la voi, cei care veţi participa? Radu spune cam aşa: “Îmi doresc ca fiecare participant să înțeleagă, la finalul taberei, că aparatul de fotografiat este un instrument și nimic mai mult. Vom face exerciţii de exorcizare, sclavii tehnicii se vor elibera și vor învăța să stăpânească, să domine și să folosească fără milă aparatura. Vom defini în fiecare dimineață, aproape redundant, scopul actului fotografic: să-ți exprimi ideile, să fii creativ, să influențezi și să-i faci să vibreze pe cei care-ți privesc munca.”

Nu ştiu dacă vreţi sau nu să fiţi în perioada 30 aprilie – 3 mai în zona Biertan – Sighișoara – Saschiz. Pentru că acolo se desfăşoară seminarul de fotografie ţinut de Radu. Eu am fost în acea zonă şi am văzut ce potenţial turistic are. De fotografiat?! Nici nu mai vorbim… Iar dacă-l aveţi pe Radu lângă voi, chiar puteţi să promovaţi aşa cum trebuie acele locuri și să faceți niște fotografii deosebite.

Citește restul articolului

Adică mai e aproximativ o lună până se închide oficial, data fiind 31.03.2015. Voi vedeţi ce scrie acolo boldit? Da, “vă mulţumim tuturor pentru susţinere”. Nu ştiu de ce închid băieţii magazinul. E posibil să nu meargă. E posibil să găsească alte modalităţi prin care fanii să-şi cumpere lucruri cu “amprenta” BUG Mafia.

Dar să revenim. Vă spuneam că Tataee, Caddilac şi Uzzi au scris acolo că mulţumesc tuturor pentru susţinere. Acum, nu prea știu eu dacă fanii înţeleg ce e aceea susţinere. Adică e foarte simplu, mai ales în ziua de azi, să iei o poză de pe net, să-ţi cumperi un tricou, să te duci la o imprimerie şi şă-ţi faci singur tricoul. Dar ei nu la asta s-au referit… Susţinerea unui artist înseamnă cu totul altceva… Mai e nevoie să amintesc de biletele la concerte, de piraterie, de fake-uri, de tot ce vreţi voi?!

Nu ştiu, dar cred că m-am făcut destul de bine înţeles. Uitaţi-vă pe site-ul lor. Şi dacă vă place ceva, cumpărați de acolo. Credeţi-mă, eu mi-am luat de la ei, iar calitatea este deosebită cel puţin în ceea ce priveşte tricourile. Hai, că a mai rămas mai puţin de o lună.

Hai să-i susținem! 🙂