Istorie vs. Religie

Acesta este un articol cu un subiect despre care mă tot feresc să scriu de ceva vreme: Religia. Este un articol despre două poveşti. Pentru ca, nu-i aşa, până la urmă, ambele sunt poveşti, nu?

Cred că deja aţi văzut şi citit articolul din Adevărul, articol care ne arată câteva pasaje din manualele de Religie de clasa a treia. Aceste pasaje, oricine ar spune orice, şi vorba Simonei Voicu, cea care a scris articolul, pot afecta emoţional un copil.

Cu ghilimelele de rigoare, o să extrag dintre aceste pasaje doar unul, capitolul fiind numit “Pedeapsă şi iertare”. Care spune aşa: “ Într-un alt manual de clasa a treia, tot la cultul ortodox, copiii află cum a fost pedepsită o tânără care nu a mers să se închine la moaşte de Sfânta Paraschiva, preferând să facă murături în ziua de sărbătoare. Pentru că a continuat să muncească, deşi a fost atenţionată de mamă că este păcat, tânăra a fost călcată de o maşină când a ieşit din casă să cumpere o pâine. Tânăra s-a însănătoşit după ce mama ei “a alergat la Sfânta Parascheva să-i ceară iertare şi să se roage pentru salvarea acesteia”.

Până la urmă, aşa cum spuneam mai sus, o poveste, nu? Bun! Atunci hai să vă mai spun şi eu una, de această dată, istorică. Toată lumea ştie că Ştefan cel Mare a fost un om foarte credincios şi că a construit câte o biserică după fiecare bătălie pe care a câştigat-o. Şi, probabil, tot credincios fiind, a făcut ce veţi citi mai jos. Tot în acea vreme, pe aici, prin zona asta în care am avut (sau nu) norocul să mă nasc, era un ţăran pe nume Şoiman a’ lu’ Burcel. Omul ăsta n-avea o mână. Iar povestea spune cam aşa:

„Într-o zi de sărbătoare, domnul Ştefan cel vestit, domnul cel nebiruit, umbla prin ţară să vadă cum trăiesc oamenii. Pe un deal a întâlnit un om: ara, cu un plug tras de un singur bou. Mirat, vodă s-a apropiat de dânsul şi l-a întrebat: „Cum te cheamă, omule?” „Şoiman, măria ta, Şoiman al lui Burcel”. „De ce ari în zi de sărbătoare, când toată lumea se odihneşte ori se veseleşte, cu cântece, la horă?” „Sunt om sărac, măria ta, şi invalid”. „Da?… se miră iar voievodul, văzând că, în adevăr, Şoiman nu avea mâna dreaptă. Unde-ai pierdut mâna?” „Apăi, în focul luptei la Vaslui, măria ta, mi-a căzut ghioaga din mâna de o sabie păgână; dar n-a căzut numai ea, a căzut şi mâna mea cu turcu-alăturea. Ciung fiind, nu pot munci ca lumea. De aceea am ajuns sărac: n-am nici boi, nici plug. M-am rugat de cei bogaţi, dar n-au vrut să-mi împrumute un plug. Atunci, aşa ciung cum mă vezi măria ta, am prins un bou dintr-o cireada furată de tătari, iar un om bun la inimă mi-a împrumutat plugul. Mi l-a dat însă numai pentru ziua asta, de sărbătoare, când el se odihneşte. De aceea, măria ta, îmi ar ogoraşul acum, în zi de sărbătoare”.

Ştefan Vodă a ascultat povestea lui Şoiman şi, cum era om drept şi iubitor de popor, a grăit: „Şoimane, ia punga aceasta şi cumpără-ţi plug cu şase boi, iar dealul acesta ţi-l dăruiesc ţie tot, ca să-l ai de plugărie”. „Mulţumesc, măria ta, s-a închinat Şoiman în faţa lui vodă, punând genunchiul la pământ; eşti bun şi darnic. Mulţumesc şi mă bucur că voi avea de unde să-mi scot pâinea cea de toate zilele. Rău îmi pare însă că nu mai pot merge la război. Numai cu stânga nu pot trage cu arcul. Şi nici ghioaga n-o mai pot mânui cu vârtute”.

Când a rostit cuvântul război, voievodul Ştefan şi-a amintit că-l cunoştea pe Şoiman din bătălia de la Vaslui. L-a îmbrăţişat şi i-a zis: „De folos ţării tot poţi fi, Şoimane. Pentru că eu ţi-am dat în stăpânire acest deal, ca în vârfu-i să te-aşezi ca stejar să priveghezi, şi duşmanii de-i vedea, c-au intrat în ţara mea, tu să strigi cât îi putea: Sări, Ştefane, la hotară, c-a intrat sabia-n ţară! Atunci eu te-oi auzi, ca un zmeu m-oi repezi şi nici urmă-a rămânea de duşman în ţara mea”.”

Şi acum vin şi zic aşa: dragi profesori de religie, dragi editori de manuale de Religie, dragi părinţi, dragi copii, aşezaţi-vă niţel strâmb şi judecaţi drept. E greşit ce a făcut Şoiman în zi de sărbătoare? L-a pedepsit Dumnezeu? Sau l-a ajutat pentru că a lucrat în zi de sărbătoare?!

Răspunsul e la voi! În casele voastre, în mintea voastră, în sufletele voastre! 🙂

Sursa foto