…şi prima expoziţie la care a participat şi soţia mea cu câteva lucrări. Expoziția “Icoana – Fereastră către Dumnezeu” a fost organizată de către doamna profesor Alina Anghelinei, împreună cu Traian Mocanu, artist plastic, profesor şi director al Școlii Populare de Arte “Titel Popovici” Iași, şcoală pe care o urmează şi Otilia de 3 ani.
Cine sunt cei care şi-au expus lucrările la vernisajul care a avut loc pe 8 Aprilie 2015 la Casa Cărţii din Iaşi? Iată: Otilia Grumăzescu, Marinela Ionescu, Diana Avădănii, Larisa Peter Olaru, Marinela Gherasim, Crina Buzilă, Eliza Fotache, Viorica David, Mircea Mustață, Ionela Hlosciuc, Ioana Dănilă, Ana Brânzilă, Codrina Anghelinei, Meda Dascălu, Raluca Keher, Ana Rostching, Monica Oțel, Oana Olaru, Cătălina Stavarache, Cristina Donea, Carolina Neculcea, Adina Popescu.
O să vă las imediat cu filmuleţele şi cu imaginile, dar vreau să vă spun doar că doamna profesor Alina Anghelinei, atât cât mă pricep eu, este un profesor şi un artist desăvârşit! Şi de ce consider asta? Pentru că, dacă a reuşit (şi nu o dată) să facă expoziţii cu lucrări ale elevilor săi, iar acele lucrări să fie apreciate, înseamnă că se pricepe. Înseamnă că a ştiut ce să le ceară elevilor, înseamnă că a ştiut ce să le spună celor pe care-i îndrumă. Poate cei care îi sunt elevi ar fi spus mult mai multe lucruri despre dumneaei. Inclusiv soţia mea. Lucruri bune, evident! 🙂
Este interesant tot ce spune domnul profesor Traian Mocanu, alături de doamna profesor Alina Anghelinei, în ambele filmuleţe şi merită urmărit, dar, după părerea mea, esenţa acestei expoziţii este explicată tot de dumnealor, în al doilea filmuleţ, de la minutul 5:47 şi până la final. 🙂
Nu cred că mulţi ştiţi câtă muncă este în spatele unei icoane, nu cred că mulţi ştiţi că o icoană nu este o simplă pictură şi că ascunde în spate o multitudine de simboluri, o multitudine de lucruri, chestii pe care eu nu le-am ştiut până când nu mi le-a explicat şi nu le-am văzut la soţia mea. Mai mult, nu cred că mulţi ştiţi ce înseamnă pictatul unei icoane pe sticlă şi paşii complicaţi pe care-i urmează un pictor până vede finalul înrămat şi gata pentru expoziţie…
Este o lume… Sunt ore de muncă, sunt ore de studiu, sunt trăiri, sunt emoţii, sunt zile în care nu poţi pune mâna pe penson pentru că nu ai dispoziţia necesară. Ştiu, sunt lucruri pe care noi, cei care nu avem nicio legătură cu pictura, nu le înţelegem. Dar este o lume atât de frumoasă! 🙂
Şi, până la urmă, ce poate fi mai frumos decât să auzi în spatele tău (în timp ce fotografiezi) două persoane vorbind între ele şi spunând “Astea-mi plac cel mai mult, icoanele pictate de Otilia.” 🙂
Ce poate fi mai frumos…?! 🙂