…şi, deopotrivă, domnul Radu Paraschivescu. Ştiţi bine că mie-mi place mult să scriu despre expresiile româneşti şi nu doar despre cele româneşti. Scriu despre ele, încerc să mi le explic, încerc să vi le explic, dacă nu ştiu pun întrebări în articole, încerc pe cât se poate să le las scrise şi pentru cei care vin din urmă. Şi să nu credeţi că lumea nu-i interesată. Văd lucrul ăsta în dashboard-ul blogului. Adică văd ce au mai căutat cei interesaţi şi cum au ajuns pe blogul meu.
Sigur… nu-s cel care a inventat expresiile româneşti, nu-s singurul care scrie despre ele. Oricine poate scrie şi vorbi despre ele. Şi e firesc să fie aşa. Nimeni nu a înregistrat expresiile româneşti la OSIM, nu? Dacă ar fi ceva de spus e doar faptul că sunt, poate, printre puţinii care s-au gândit să facă un astfel de blog. Dar asta e cu totul altă discuţie.
Să revenim… Se făcea prin luna lu’ octombrie 2014 că domnul Ioan T. Morar îmi dădea ca temă un articol pe care să-l dezbat pe blog, articol al cărui titlu era A da sfoară-n ţară. Pe lângă explicaţia titlului, în articol am mai făcut o paralelă şi cu expresia A drege busuiocul. Că aşa-mi venise mie bine, să pun într-un articol nişte expresii care nu sunt corect folosite.
Pe 06.04.2015, fără să vreau, dar ajutat de a mea cumnată, descopăr un articol publicat pe Digi24, unde domnul Radu Paraschivescu, ce să vezi, dezbate aceleaşi expresii despre care scrisesem eu cu ceva vreme în urmă. Fix aceleaşi. Foarte frumos! Şi mă bucur că a făcut ca acele două expresii să ajungă la cât mai multă lume pentru a putea fi folosite corect.
O singură întrebare am:
dragă domnule Radu Paraschivescu, dragă Digi24, fix ambele expresii în acelaşi articol? În acelaşi clip? Sunt convins că v-aţi inspirat, pentru că, nu-i aşa, nu aţi inventat domniile voastre acele expresii. Dar fix ambele în acelaşi articol?
Dacă v-aţi “inspirat”, după ce v-aţi inspirat, n-aţi avut inspiraţia să le separaţi în articole diferite? Şi dacă v-aţi “inspirat”, era greu să lăsaţi un link pitit după cuvântul “sursa”? Hai, că nu era greu… Ca să nu mai spunem că era și frumos. 🙂
Sau poate greşesc. Şi e doar o întâmplare. Nu a fost “inspiraţie” ci chiar inspiraţie… Dacă da, vă rog să mă scuzaţi!
PS: Domnule Radu Paraschivescu, domnilor de la Digi24, cred că nu mai e cazul să vă explic ce înseamnă “EU RE KA”, nu? 🙂
Stimate domnule Grumazescu,
Mioara Radu, PR al postului Digi24, imi atrage atentia asupra unor acuzatii pe care le formulati la adresa mea. Le-am parcurs si mi se par grave. Nu ma disculp (nu am pentru ce). Ajunge sa urmariti intregul istoric al “Pastilei de limba” ca sa vedeti ca, pentru fiecare material, studiez mai multe surse. Faptul ca intr-un material apar doua expresii de care v-ati ocupat si dvs in dialogul cu Biju Morar nu este relevant. Pentru materialul meu, am recurs si la Stelian Dumistracel, si la Alexandru Cioranescu, si la altii. Am intrat si pe blogul dvs. Insa faptul ca m-am ocupat de aceste doua expresii impreuna nu se explica prin gasirea lor mura in gura in textul dvs., ci prin faptul ca se supun impreuna aceluiasi tipar: apare o modificare de forma care nu altereaza sensul (sau il altereaza partial). Inainte de asta am explicat o serie de alte expresii, pentru care am consultat alte surse(ATENTIE, FARA A PRELUA AUTOMAT DIN ELE FARA GHILIMELE – fiindca asta este acuzatia de maxima gravitate). Le stiti: a trece pe sub furcile caudine, afara-i vopsit gardul, aplauza la scena deschisa etc. Ele exista chiar la inceputul materialului in discutie.
Ma intristeaza faptul ca ati exclus din capul locului buna mea intentie. Pacat. Va voi citi in continuare blogul, iar daca voi mai gasi in el lucruri pe care sa le pot folosi, voi avea grija sa va citez indelungat si emfatic, spre a va tine departe de alte banuieli.
Nu am luat in calcul varianta coincidentei (exista si asa ceva, dar n-am sa ma prevalez). Exista “Creanga de aur” si la Sadoveanu, si la Frazier. Exista “The Power of Love” si la Jennifer Rush, si la Frankie Goes to Hollywood. Aici insa e altceva. Am avut nevoie de doua expresii care sa se supuna aceluiasi regim de variere a formei. Ele au aparut intamplator si pe blogul dvs. Atat si nimic mai mult. De altfel, e suficient sa puneti alaturi textul “Pastilei” si pe al dvs. ca sa constatati ca e vorba de lucruri care nu seamana.
Cu felicitari pentru aplecarea spre dedesubturile limbii romane,
Radu Paraschivescu
Domnule Radu Paraschivescu, vă mulțumesc pentru răspuns și comentariu!
Eu am inceput sa nu mai urmaresc anumite posturi/emisiuni. Multa lume nu isi da seama cat de partinitori sunt unii dintre jurnalisti/ prezentatori tv. Felicitari pentru curajul de a va posta toate aceste idei si spor in continuare!