Hyeres – Un oraş pe care trebuie să-l vedeţi

Sau nu… Dar asta e doar în funcţie de voi şi de ce aşteptări aveţi de la un orăşel aflat la malul mării în sudul Franţei. Cum am ajuns acolo? Simplu! Și complicat, în acelaşi timp. Oricum, dacă m-aţi fi întrebat pe mine cu aproximativ o lună în urmă, Franţa era ultima țara pe care aş fi vizitat-o în viaţa asta. Nu pentru că nu merită… Ci doar pentru că m-am gândit că e foarte aprope de noi şi o pot vizita oricând, plus că nu-mi place foarte mult limba. Acum? M-aş întoarce oricând acolo. 🙂

Revenind, de ce simplu? Păi, de ceva vreme mă tot uit la pozele din La Ciotat pe care le pune bunul amic Ioan T. Morar pe contul lui de twitter. Cine este Ioan T. Morar? Nu cred că mai e cazul să vă spun. Probabil ar trebui să scriu măcar o carte despre cine este el. 🙂 Iar pentru cei care nu-l cunosc, Google vă stă la dispoziţie. Bun! După ce le-am văzut (pozele), şi după multe discuţii cu el legate şi de alte aspecte, oarecum la invitaţia lui de a vizita acea zonă, ne-am hotărât să mergem să-l vizităm şi să vedem locurile. 🙂

De ce complicat? Pentru că traseul nostru a fost ceva de genul tren – autobuz – avion – avion – autocar – tren – maşina. Şi vă explic mai jos cu tot cu costurile de rigoare.

Pentru a ajunge în Hyeres, dacă nu sunteţi din Bucureşti, evident, trebuie mai întâi să luaţi trenul. Din Gara de Nord, pentru a ajunge la aeroport, puteţi lua autobuzul 780 (cam 3.5 lei biletul). Am ajuns la avion. Noi am ales o versiune cu escală în Bruxelles Charleroi. Până acolo am zburat cu Wizz Air, de acolo şi până în Franţa am zburat cu Ryanair. Cost total pentru două persoane dus-întors a fost de 352 euro, biletele fiind cumpărate cu ajutorul unor mai vechi cunoştinţe ale noastre, cu care am mai colaborat, Cristina Suciu, Iulia Oprescu şi Veronica Cranta, 3 fete inimoase de la Tavel Mama, care vă vor ajuta întotdeauna cam cu ce vacanţă v-aţi dori voi şi vă vor răspunde la orice mail de care aveţi nevoie. Şi credeţi-mă, nu vă mint cu nimic! Chiar sunt nişte persoane deosebite şi la care puteţi apela când aveţi nevoie. 🙂

Şi-am ajuns în Franţa…

pe aeroportul din Marsilia. De acolo ar trebui să luaţi un autocar (are numărul 2), care o să vă ducă până în centrul Marsiliei, la gară Marseille – Saint-Charles, costul unui bilet fiind de vreo 8 euro/persoană (găsiţi un ghişeu în afara aeroportului). După ce aţi ajuns în gară, o să vedeţi că aveţi mai multe trenuri care să vă ducă spre orice destinaţie. Şi aici mă refer la drumul Marseille – Hyeres. Iar costul unui bilet este de aroximativ 16 euro/persoană.

Am ajuns în Hyeres! Pffff, ca lung drum am mai avut. 🙂 La gară ne-a aşteptat Anca, o doamnă deosebită, plecată de ceva vreme din ţară. La ea am şi stat. Cine este Anca? E cea care se ocupă de pensiunea Residance Leş Mandariniers. Preţurile pentru cazare (cel puţin pentru moment) le găsiţi pe site, iar numerele de telefon, tot acolo. 🙂

O să vă spun imediat ce vă poate oferi Anca şi ce vă poate oferi Hyeres-ul cu tot ce înseamnă această parte a sudului Franţei. Dar, dacă sunteţi tipul de oameni care caută ceva de 5 stele şi ultra all inclusive, nu aveţi ce căuta aici! Dacă vreţi plaje cu bumți bumți şi cu petreceri de genul celor făcute de domnul Mazăre în Mamaia, nu aveţi ce căuta aici! Dacă nu sunteţi genul de călători care să meargă pe jos măcar 5 kilometri pe zi, nu aveţi ce căuta aici! Dacă vreţi altceva decât linişte, plaje curate, kitesurfing, windsurfing etc, nu aveţi ce căuta aici!

Dar dacă sunteţi genul de oameni care vor o vacanţă de genul camping sau ceva apropiat, Anca o să vă aştepte cu o cameră extrem de frumoasă, complet utilată, cu bucătărie în care veţi găsi de la pahare la farfurii, de la cuptor cu microunde la plită electrică, de la centrifugă pentru uscat salata, la prăjitor de pâine. Şi ai şi toate şansele să te trezeşti dimineaţa, la uşă, cu un sirop de mentă, sau cu o farfurie cu banane sau portocale. Iar la parterul pensiunii veţi găsi chiar o pizzerie şi câteva magazinașe de unde vă puteţi face cumpărăturile, indiferent dacă vorbim despre d-ale gurii, sau despre articole de plajă. 🙂

Acum, înainte de a încheia pe astăzi, o să vă mai spun câteva chestii de care să vă feriţi înainte de a ajunge acolo. Sau chestii care mie nu mi-au plăcut în toată călătoria. Sau care mi-au plăcut.

– Bruxelles Charleroi – Probabil cel mai urât şi mai puţin dotat aeroport de pe care am zburat vreodată. Băneasa era superb! Aproximativ 50 de scaune, în condițiile în care pe acolo se perindă sute și mii de oameni zilnic. Magazinele şi barurile se închid pe la ora 23 şi se deschid dimineaţa în jur de ora 3-4.

– Gara Marseille – Saint-Charles – Cea mai murdară gară pe care am văzut-o vreodată. Încercaţi să nu pierdeţi prea mult timp pe aici şi încercaţi să nu intraţi în contact cu foarte multă lume. Fețe dubioase, prea mult miros de “iarbă”. Aici e locul în care am văzut şi poliţie cu mitralierele ţinute strâns la piept. Aaaa, şi să nu uit: nu întrebaţi prea mulţi oameni la ce oră aveţi tren către orice destinaţie, chiar dacă sunt angajaţi SNCF. Nu ştiu pe ce planeta se afla. Mergeţi ori la un tip simpatic de la Informaţii (care vorbeşte perfect engleza), ori aşezaţi-vă direct la rând la casa de bilete.

– Casa de bilete din gara Marseille se numeşte tot Boutique. Să nu credeţi că-i vreun magazine de suveniruri. 🙂

– Francezii nu vorbesc engleza – Cu 80% dintre ei nu ai ce discuta. Şi nu că sunt naţionalişti, aşa cum ar părea. Ci pur şi simplu nu ştiu.

– Sunt extrem de politicoşi. Te salută oricând, îţi zâmbesc, vorbesc frumos, nu deranjează. Până când şi telefoanele le au aproape pe silent.

– Ştiţi voi autobuzele alea de la noi în care vedeţi pe barele de susţinere nişte chestii roşii pe care puteţi apăsa? Ei bine, la ei chiar funcţionează. Ca să înţelegeţi, pe acele butoane puteţi apăsa pentru că şoferul să oprească în staţia următoare. De ce? Pentru că, dacă nu este nimeni în staţie, dacă nu sunt călători, şoferul nu opreşte. Aşa funcţionează la ei.

– Nu vă bazaţi pe orarul afişat în staţia de autobuz. Nu este mereu corect.

– Interesaţi-vă! Există tot felul de abonamente pentru mijloacele de transport în comun. În ceea ce priveşte autobuzele, unul dintre abonamentele care nouă ne-a fost de folos, a fost unul pentru 7 zile, pe orice linie, care a costat 10 euro. Dacă faceţi o comparaţie, o călătorie plătită cash costă 1.40 euro.

– O călătorie din Hyeres în Saint Tropez costă 3 euro de persoană, iar autocarul poate fi luat din centrul Hyeres-ului, staţia Gambetta.

– Până în Marsilia şi Saint Tropez nu am văzut poliţişti. Sau, cel puţin, nu îmbrăcaţi în uniformă. 🙂

– Dacă doriţi să vă cumpăraţi ceva, şi aici mă refer la produse alimentare, băuturi, preţurile sunt cam ca la noi sau foarte apropiate. O baghetă 0.95 euro. Un croissant, la fel. O apă la 1.5 litri, surprinzător, Evian, la fel. O sticlă de vin în magazine, între 2.5 şi 20 euro. Astea ar fi doar câteva dintre preţuri. Aaaa, de ţigări nu vă apropiaţi: preţurile pornesc de la 7 euro în sus. 🙂

– Şi, nu în ultimul rând, produsele bio sau de la producători sunt mai ieftine decât cele (să le spunem) normale. 🙂

Cam asta-i. Revin zilele următoare şi cu articole despre ce e de vizitat în Hyeres şi în împrejurimi. Şi, dacă mai aveţi întrebări, “împuşcaţi-mă”! 🙂