A fost şi Roblogfest 2011. În curând o să aflăm și cine sunt câștigătorii. Adică mâine seara. Ca să nu existe discuţii, am hotărât că e mai bine să vă spun voturile mele acum, după ce s-a terminat totul.

O singură mare problemă aş avea: şi aici mă refer la voi, cei pe care vă citesc şi pe care vă consider amici. Dacă nu vă regăsiţi printre voturile de mai jos, să nu vă supăraţi pe mine. Mi-ar părea sincer rău.

Şi pentru că la mine în casă sunt doi votanţi, iată: Citeste restul articolului

Tadaaaa! Iată şi prima conferinţă regională despre Relaţiile Publice, care are, evident, legătură cu web 2.0 şi care va avea loc la Timişoara pe 12 Mai. Pe numele ei adevărat, PRbeta. Cine organizează conferinţa? Doua fete „cucuiete”, adică Nebuloasa şi Cristina. Până una-alta, să vă spun repede despre ce-i vorba. Şi trebuie să veniţi pentru că o sa fie foarte interesant. Dacă nu veniţi, voi pierdeţi.

Aşaaaaaaa! Deci, o să fie în sală oameni de comunicare din companii şi agenţii, bloggeri implicaţi în campanii de PR online şi jurnalişti care-şi bagă nasul prin acelaşi mediu online. Vor fi discuţii, dezbateri, conversaţii, socializare…de toate pentru toţi. Toţi însemnând specialişti în PR, oameni de comunicare din companii, studenţi la comunicare şi jurnalism, bloggeri şi reprezentanţi ai presei.

Şi dacă tot o să stăm la un fel de masă, să vă spun meniul. Avem aşa: felul unu, felul doi şi desert. Adică, prima sesiune va fi dedicată oamenilor de comunicare din companii, a doua sesiune aparţine bloggerilor care se implică în campaniile de comunicare online şi cea de a treia va fi discuţia dintre public şi vorbitori.

De ce ar trebui să vii? Citește restul articolului

Zilele trecute, după interviul de la Radio Guerrilla și după apariția în clipul Cele Două Cuvinte (versiunea bloggerilor), stăteam și mă întrebam în sinea mea, cum, de unde a pornit totul, toată nebunia asta cu blogurile… Știu, pentru mulți dintre voi, cele două lucruri pe care le-am menționat nu înseamnă mare lucru, dar pentru mine reprezintă mult.

Am dat rewind și apoi am apăsat butonul play. Și mi-am amintit… Am scris în multe articole de-ale mele despre 2 oameni, i-am menționat și le-am mulțumit cât de des am putut: Bobby Voicu și Vlad Bălan. Sunt cei doi oameni care m-au ajutat și m-au învățat foarte multe despre tot ce înseamnă blogging, cu mult înainte de a începe să scriu pe AutoMOD.

Insă, există o persoană, un om despre care nu v-am vorbit niciodată. E omul care m-a băgat în seamă atunci când multă lume nu știa cine sunt. E omul care m-a „scos” din online și m-a adus în offline. E omul care, ca să zic așa, mi-a dat primul „șut în fund”. E omul care m-a invitat să mă alătur jurnaliștilor auto și să fac parte din juriul UZEAR (Uniunea Ziariștilor și Editorilor Auto din România), juriu care alege în fiecare an Mașina Anului în România. E omul care m-a pus în legătură cu importatorii auto din România și care m-a recomandat acestora. Și e omul care m-a ajutat de câte ori a putut. Omul acesta se numește Adrian Mihălțianu.

Cine este Adrian Mihălțianu? Este cel care scrie pe Drive-Test.ro, pe Xplorio.ro, pe Zvoner.ro și, din când în când, la România Liberă (am uitat ceva?:)). Unde-l mai găsiți? Pe Twitter și Facebook. Nu știu ce părere au alții despre el (mă refer la cei care-l cunosc) și nici nu mă interesează, dar din punctul meu de vedere, Adrian este un om deosebit, care merită citit, urmărit și, în cazul în care sunteți față-n față, ascultat. Tocmai de aceea, daca nu ați știut până acum cine este Adrian Mihălțianu, vă recomand să-l citiți, urmăriți și ascultați. N-o să vă pară rău.

Nu știu ce aș putea spune mai mult de-atât: Mulțumesc, Adrian! Mulțumesc pentru tot…

Acum câteva zile am intrat în direct la Radio Guerrilla și am vorbit despre proiectul meu, Expresii Românești.

Înregistrarea o găsiți aici.

Sper să vă placă.

Şi a fost #secrettweetmeet. Pentru asta ne-am întâlnit noi. Ca să spunem soţiilor, prietenelor, iubitelor, amantelor, etc, că le iubim. Ne-a ieşit? Nu ştiu… Voi spuneţi. Dar noi chiar vă iubim.

Capul „răutăţilor” a fost Mircea Meşter, care m-a luat la întrebări într-o seară pe mess. Am discutat, am studiat, am analizat. Probabil aşa s-a întâmplat cu toată lumea. Am acceptat imediat invitaţia lui de a apărea in clip. A urmat un mail în care ni s-a explicat ce trebuie să facem, rolurile, tot.

A venit ziua de 29 Ianuarie, zi în care fiecare s-a cotit cum a putut de acasă. Am ajuns cu Mircea la sediul revistei Tabu, unde Cristina Bazavan (o iubită şi o adevărată doamnă), împreună cu dragele ei colege, ne-a aşteptat cu tot felul de bunătăţi. De la prăjiturele, la cafea şi vin fiert. M-am văzut obligat să plătesc cumva primirea asta (evident, glumesc), aşa că până s-a mai adunat lumea, m-am apucat de spart gheaţa din faţa intrării în sediu. Ca sa nu alunece artiştii când vin. Sigur, nu singur, ci împreună cu una dintre colegele Cristinei.

Citeşte restul articolului

Da, asta e noua mea casa. O casa frumoasa, spatioasa, calda, unde va astept cu drag oricand vreti voi.

Cum am ajuns aici? Pai era 9 Februarie 2011. Ajunsesem la Bucuresti pentru Autovot 2011. Si pentru ca deja trecuse prea mult timp de cand ii promisesem lui Eugen ca atunci cand vin ar fi cazul sa ne intalnim, urmatoarea zi, pe 10 Februarie, adica exact de ziua mea, am stabilit sa ne vedem. Ca vorbisem cu mult timp inaite sa dam nas in nsa la cateva beri (pentru ca omul deja ma ajutase cu multe chestii legate de blog), nu mai conta. Si oricum ma simt ciudat pe chestia asta…

Ne-am vazut la unul din Mc-urile din Bucuresti. Am stat la o cafea si la vorbe. Si dintr-o vorba in alta, Eugen imi intinde telefonul si imi spune “Asta e cadoul meu pentru tine”.

Iau telefonul, ma uit… Nu intelegeam… Abia dupa aceea, ma uit sus in bara si vad link-ul… Am ramas mut… Era unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care l-am primit vreodata. Cred ca m-am inrosit (asta poate spune doar el), i-am multumit de cateva ori bune si a ramas ca atunci cand voi ajunge acasa, aranjam totul ca sa-l putem lansa. Am ajuns acasa si tot el a aranjat totul asa cum am vrut eu.

Si iata-l. Sau iat-o… Ea e noua mea casa, de care sunt tare incantat.

Multumesc, Eugen! Multumesc si pentru cadou, dar si pentru faptul ca mi-ai permis sa te chinui cateva zile cu tot felul de mofturi.

Iar pe voi, va astept atunci cand doriti. Cu comentarii, cu feedback, cu tot ce vreti.