De vizitat în Lisabona – Ziua 1

l1

Înainte de a vă spune ce puteți face în prima zi în care ajungeți în Lisabona o să le mulțumesc fetelor de la agenția de turism care ne-au ajutat la alegerea cazării și biletelor de avion și de această dată, ca de fiecare an de ceva vreme încoace, Agenția este Travel Mama, iar fetele se numesc Cristina Suciu și Veronica Cranta. Atunci când vreți să plecați în orice vacanță, indiferent dacă vorbim de România sau străinătate, apelați fără nici cea mai mică problemă la ele. O să găsească exact ce se pliază perfect pe bugetul pe care-l aveți voi pentru acea călătorie.

l2

Bun! Așadar, Lisabona! Despre ce vă scriu azi? Câteva informații generale despre prețuri, tarife, intrări la muzee, ce se poate vizita, ce și unde se poate mânca și mai tot despre transportul lor în comun. A, și ce ai putea face în prima zi pentru a te acomoda cu locul, unde e situat pe hartă hotelul în care stai, ce găsești în împrejurimi la ce distanță e situat de punctele principale de atracție etc.

N-o să vă dau nici un preț legat de biletele de avion sau de cazare. Aici totul e în funcție de bugetul fiecăruia, de perioada din an în care plecați, unde vreți să stați, cu ce companie aeriană vreți să zburați. Vă pot spune doar că o vacanță la Lisabona, deși nu pare, poate fi mai ieftină decât una la bulgari, greci sau turci, bineînțeles dacă nu doriți să stați pe un șezlong, la 4-5 stele și să faceți plajă 2 săptămâni. Și vă mai pot spune că, dacă sunteți din provincie și avionul vostru către destinație pleacă din București, un avion Iași-București, Timișoara-București etc, vă poate costa cât un bilet de tren sau chiar mai jos. 🙂

Ok. Am ajuns, ne-am cazat, să începem. Ca să ne înțelegem de la bun început Citește restul articolului

Vasluiul vechi şi nou

8 centru

E un film în care, poate, mulţi se vor regăsi. Pentru unii, amintiri, pentru alții, nou… E un film făcut în anul 1970. Aşa arăta Vasluiul în acei ani. Ce am încercat eu? Să fac o comparaţie între acei ani şi cei în care trăim, comparație pe care o vedeţi şi în pozele de mai jos.

Filmul pe care-l vedeţi l-am găsit la Andrei Beşliu, cel care, de altfel, este şi omul care se ocupă de contul Vasluiul Comunist pe Facebook. Andrei s-a născut în Vaslui, este arhitect şi lucrează în advertising de vreo 15 ani, iar de vreo 20 de ani s-a mutat în Bucureşti. Iar proiectul Vasluiul Comunist l-a început singur în urmă cu câţiva ani.

Nu în ultimul rând, vreau să vă spun că toate aceste cadre pe care le vedeţi în film au fost realizate în 1970 de către fotograful ieşean Ioan Matei Agapi şi de către Dumitru Jijie. Iar vocea de pe fundal este tot a domnului Jijie, un om deosebit, pe care-l cunosc destul de bine, în perioada copilăriei mele fiindu-mi şi profesor de chitară. 🙂

Sper să vă placă! Așa cum spuneam la început, sper să vă regăsiți în el. Și sper ca, după anii ce vor trece, să continuie cineva acest pararelism. 🙂

PS: Filmul a fost restaurat aproape integral de către Muzeul Judeţean Vaslui

Mai multe imagini în continuare. Citește restul articolului

Promote Facebook Page? Nu prea cred…

promote_business_online1_600x450

Așa-i că din când în când vă mai uitați la paginile la care ați dat like în decursul timpului și ați avut un moment în care să vă întrebați „când Dumnezeu am dat eu like acestei pagini”? Eu am pățit-o și știu mulți care au pățit la fel. Ei, cam despre asta e articolul de azi. Despre promovarea unei pagini de Facebook prin intermediul Facebook. Da, aia cu bani. Și să încep povestea.

Săptămâna asta am făcut un test. Am vrut să văd ce se întâmplă cu o pagină de Facebook atunci când plătești pentru promovare. Și o să vă spun de la început că Facebook nu vă păcălește. Pentru banii pe care-i dați, Zuckerberg și băieții lui fac cu banii voștri exact ce vă spun. Nu mint cu absolut nimic. Numai că lucrurile nu stau chiar așa. Sau, mai bine spus, tu, în comparație cu ei, înțelegi altfel promovarea. 🙂

Bun! Mai întâi, după cum bine puteți vedea din prima imagine de mai jos, trebuie să-ți alegi un text care să te reprezinte, apoi domeniile de interes și țările unde dorești să fii promovat. Urmează pasul al doilea (imaginea 2), unde-ți alegi persoanele țintă (femei, bărbați sau ambii) și limitele de vârstă între care să se încadreze acei oameni.

Și, nu în cele din urmă, bugetul pe care ți-l permiți. Eu am ales un buget de 4 lei pe zi (cel mai mic fiind de 2 lei pe zi) și perioadă de promovare timp de 7 zile. Aici trebuie să știți că, în funcție de țările pe care ți le alegi, numărul de like-uri pe care ți-l promit cei de la Facebook poate crește sau poate scădea. În cazul meu, pentru cele 5 țări (România, Italia, Spania, Portugalia și Franța), ei mi-au promis între 2 și 8 like-uri în fiecare zi. Și s-au ținut de cuvânt. Am avut în fiecare zi undeva către maxim, adică 7-8 like-uri.

Citește restul articolului

Lecţie de geografie, limbă română şi jurnalis...

vaslui

M-am născut în Vaslui, oraşul Vaslui, am copilărit în Vaslui, oraşul Vaslui, şi încă locuiesc şi trăiesc în Vaslui. Oraşul Vaslui! Și nu, nu mi-e ruşine cu asta. Nu mi-a fost niciodată. Însă, trebuie să recunosc, cu lucrurile urâte care se întâmplă în Vaslui, în judeţul Vaslui şi chiar în oraş, da, mi-e ruşine. Cu toate astea se mai întâmplă şi lucruri frumoasePuține, într-adevăr, dar se întamplă. Și sunt și locuri care merită vizitate în Vaslui, în județul Vaslui

De ce m-am pornit să scriu acest articol? Pentru că am o problemă cu unele titluri şi articole în care apare cuvântul “Vaslui”, fie că vorbim despre presă, fie că vorbim despre bloguri.

Aşadar, dragi jurnalişti, dragi oameni de media, dragi bloggeri, nu mai daţi titluri de genul “Un vasluian a făcut…”, “Un vasluian a dres…”. Motivul este foarte simplu: dacă veţi scrie aşa, mintea oricărui cititor va asocia acea persoană cu oraşul Vaslui, nicidecum cu locul în care se întâmplă acţiunea. Vă vin în ajutor tocmai pentru a înţelege… Dacă veţi scrie un articol despre un locuitor al oraşului Roman nu veţi pune cu siguranţă un titlu de genul “Un nemţean a făcut…”. În cel mai fericit caz veţi scrie “Un romaşcan a făcut”, La fel şi în cazul unui locuitor din Focşani, nu veţi scrie “Un vrâncean a făcut…” ci “Un focşănean a făcut…”. Va mai dau un exemplu? Ok! Sunt sigur că în cazul unui locuitor din Lugoj nu veţi scrie “Un timişean a dres…” ci “Un lugojean a dres…”. E atât de simplu…

Sigur, mai e un motiv pentru care am vrut să scriu acest articol. În ultima perioadă văd tot felul de titluri şi articole cu și despre Vaslui în presă şi pe bloguri. Pe unele le citesc, pe unele nu. De ce? Pentru simplul motiv că văd scris cuvântul “Vaslui”. Ultimul pe care l-am citit e scris de Piticu. A, nu ştiţi cine-i Piticu? Mai bine… Nu vă dau link pentru că articolul este complet cretin şi e scris de către un om obtuz, un om limitat, pe care-l cunosc şi de la care, la un moment dat, aveam ceva aşteptări. N-a fost să fie… Să nu fiu înțeles greșit… Fac și eu glume cu și despre localitatea în care m-am născut, râd la articolele celor de la TimesNewRoman.

O să închei spunându-vă ca da, orcine ar spune ceva, campania Anti-Click pornită de Andrei Cismaru a făcut ceva (vedeţi şi un banner care încă mai există în partea dreaptă a blogului)… Deşi nu am fost mare cititor de can-can nici înainte, deşi, de o perioadă, deschid televizorul doar pentru a vedea M.A.S.H. sau vreo emisiune pe vreun post de genul Discovery, campania lui m-a făcut să nu mai dau click pe titluri şi articole de rahat (iertată-mi fie exprimarea)… Cu siguranţă nu sunt singurul!

Şi da, acest articol a fost scris de un vasluian

Sursa Foto

PR Beta 2012 – A doua ediţie

Anul trecut, două fete la care eu ţin tare mult, porneau cu mari emoţii un proiect. Un proiect care se voia a fi Prima Conferinţa Regională despre Relaţii Publice şi care se numea PR Beta. Mi-a plăcut ce aveau de gând să facă fetele cu acest proiect şi am ţinut neapărat să particip. Şi am participat… Şi am avut ce învăţa… Au fost speakeri unu’ şi unu’, multe dintre lucrurile spuse de ei acolo fiind folosite de mine în anul care a urmat. Aş putea spune, cu mare folos. 🙂

Anul acesta, aceleaşi două fete continua cu proiectul lor. Da… cu PR Beta 2012. Iar cele două fete sunt Oltea Zambori şi Cristina Putan. Numai că acum li se alătură şi Alexandra Palconi. Se simte nevoia de ajutor atunci când un proiect creşte frumos, aşa-i? 🙂

Ce va fi anul acesta? Din nou conferinţe, din nou speakeri de top, numai că nu se va mai pune acelaşi accent pe Social Media, ci pe lucruri clare din PR. În mod special din PR-ul românesc. De aceea vor fi studii de caz concrete, reprezentanţi ai diverselor companii care vor dezvălui cum au reuşit să comunice online (pentru că, sper să mă credeţi pe cuvânt, unele dintre companii mai au mult de învăţat în ceea ce priveşte online-ul). Iar cei care vor fi prezenţi la PRbeta 2012 au ştiut cum să facă pentru a reuşi.

De aceea, sunt convins că ar trebui să participaţi la conferinţele PRbeta de anul acesta. Preţul unui bilet este de 190 lei, studenţii având reducere de 50%. Puteţi să vă înscrieţi aici, iar lista de speakeri o găsiţi aici. Nu ştiţi unde are loc evenimentul? Vă spun tot eu: la Hotel Timişoara pe 3 Mai, totul desfăşurându-se cu ajutorul celor de la Romtelecom, BCR, Bere Timişoreana, Porsche Timişoara şi Farmec. 🙂

Şi pentru că am fost invitat şi nu pot ajunge, am pentru voi o invitaţie. Aşadar, cine doreşte să participe anul acesta la PR Beta, să-mi lase mai jos un comentariu. Şi să-mi spună de ce vrea să participe. Vă las până mâine seară, apoi voi alege cine va merge la eveniment. Şi sper să nu fie cu supărare. 🙂

Tiţa, Cristina, Alexandra, mulţumesc, felicitări şi succes şi anul acesta, deşi ştiu sigur că va fi perfect. Şi-mi pare rău că nu pot ajunge! 🙂

Mulţumesc!

Întotdeauna am mulţumit celor care m-au ajutat. Şi-n viaţa de zi cu zi, dar şi-n cea online. Întotdeauna am mulţumit pentru orice fel de promovare, pentru niscaiva like-uri pe Facebook, pentru un RT pe Twitter. Şi întotdeauna am vrut să scriu un articol în care să explic de ce fac asta. Pentru că de foarte multe ori am fost întrebat de ce mulţumesc , plus că am fost rugat să n-o mai fac.

N-am reuşit niciodată să-l scriu. Pentru că nu mi-am găsit cuvintele. Nu ştiu… de fiecare dată când începeam să pun „pe hârtie” câteva vorbe, mă pierdeam. Nu reuşeam să leg nimic. Nu-mi ieşea…

Dar astăzi, Sorin Tudor a reuşit să facă asta. A scris un articol pe care, sincer, aş fi vrut să-l scriu eu. Nu… nu-l urăsc pentru asta. Din contră… mă bucur mult ca un om a reuşit să scrie un articol cu frânturi de idei parcă smulse din creierul meu. 🙂

De aceea, mulţumesc, Sorin! Mulţumesc mult că ai scris despre ceea ce eu n-am fost în stare! Mulţumesc că exişti, mă bucur că te-am cunoscut şi sper că data următoare când ne vedem, să stăm mai mult la poveşti! Plecăciuni şi respect! 🙂