Sunt impresionat de doamna Monica Tatoiu. Şi chiar vreau s-o felicit. Am înţeles, umbrele ne spun că în interiorul dumneaei stă o felină gata oricând să zgârie. Numai că, fără să supăr pe cineva, în poză a ieşit ca DRACU‘. Umbra…

PS: Pentru cei care nu observă, uitaţi-vă atent la umbră.

Credit Foto Zoltan Lorencz

Am auzit de foarte multe ori oamenii spunând “Cine eşti tu să-mi dai lecţii de viaţă?”. Şi pe bună dreptate. Însă de cele mai multe ori, acelea nu sunt lecţii de viaţă. Sunt doar sfaturi. Lecţiile de viaţa sunt date chiar de către viaţa, dar şi de oameni prin ceea ce fac. Numai că ştiţi ce e ciudat? Că lecţiile de viaţă pot fi atât pozitive, cât şi negative.

Partea frumoasă e că lecţiile de viaţă ţi le pot da şi cei mai tineri decât tine, deşi, de cele mai multe ori, nu vrem să acceptăm asta. Şi partea şi mai frumoasă ştiţi care e? Că ei nici nu realizează că dau o lecţie de viaţă. Ei se comportă normal, firesc. Şi sunt al naibii de mulţi. Şi o fac al naibii de bine.

De cealaltă parte, sunt lecţiile de viaţă negative. Negative în sensul că, la un moment dat, cineva îţi dă o lecţie de viaţă dezamăgindu-te. Şi la fel ca în cazul lecţiilor pozitive, cei care te dezamăgesc o fac la fel de bine că ceilalţi.

N-o să vă dau exemple, n-o să vă povestesc. Lecţiile care mi-au fost date fac parte din ambele categorii, dar cele negative le acoperă pe cele pozitive. N-o să vă povestesc, spuneam, pentru că lecţiile de viaţă, aşa cum şi numele o spune, fac parte din viaţa mea. Cea personală. Şi viaţa personală e un subiect care nu cred că trebuie să intereseze pe nimeni. Poate doar pe mine şi familia. Că de asta e personală, nu? Şi multă lume ar trebui să înţeleagă acest aspect.

Aş putea face o comparaţie între viaţă şi blog. Blogul e locul unde mai povestim, mai comentam, sau prin intermediul căruia ne mai întâlnim la evenimente, mai mergem la o bere, mai bârfim, mai înjuram…facem de toate. De ce am spus că fac o comparaţie între viaţă şi blog? Atunci când m-am întâlnit cu Zoso pentru prima oară, se întâmpla undeva la Cluj şi Zoso purta un tricou pe care scria “No one cares about your blog”. De cele mai multe ori, aşa e şi în viaţă.

Cu toate astea, deschide bine ochii. Ai putea învăţa multe de la cei din jur. Fiecare zi poate fi o lecţie de viaţă.

PS: Mulţumesc, Marieta! Şi să ştii că mi-am făcut tema.

Sursa Foto

Netulburat? Doar un sinonim pentru normal.
Obişnuit? Poate fi un alt sinonim pentru normal. Oamenii au avut întotdeauna nevoie de normalitate. Sau nu? Ce înseamnă normalitate? Depinde… Depinde de fiecare.
Răgaz? Noi parcă nu mai avem… Ei, îmi dau senzaţia că au…
Molcomi? Aşa vi se par oamenii din clip, nu? Nu, nu-s molcomi. Sunt doar normali.
Acalmie? Nu pare a fi un oraş în stare de acalmie. Nimic nu prefigurează vreo perioadă de frământări care urmează a veni. În Normal, totul e normal.
Linişte? Dacă aş fi pus să rezum într-un cuvânt starea de normalitate, probabil, asta ar fi cuvântul: linişte.

NORMAL. Aşa se numeşte o localitate din Illinois, Statele Unite. Aşa se comportă oamenii care locuiesc zi de zi aici. Aşa pare şi felul în care maşinile se mişca pe stradă… Totul e cât se poate de normal…

Iar cei de la Mitsubishi au reuşit să folosească la maxim o astfel de oportunitate. Să se folosească de Normal, într-un mod cât se poate de normal…

Via TVDece

Ştiţi că nu prea vă vorbesc despre oraşul în care trăiesc. Nu vă vorbesc, pentru că, în Vaslui, nu se întâmplă foarte multe chestii. Oricum, de ceva vreme, au început să se mişte şi aici treburile. În sensul că se fac parcări, se întreţin parcurile, se asfaltează, se lucrează, se găureşte…ce mai…tot oraşul e un şantier. Şi-mi place că se face treaba. Însă, ultima chestie mi-a atras atenţia în mod dosebit: piaţa în care eu ajung de cel puţin două ori pe săptămână şi pe care o văd de pe geam, va dispărea. În locul ei, va fi construită, aşa cum spun cei care se ocupă de proiect, cea mai frumoasă şi modernă piaţa din ţară. Sincer, dacă mă uit la „proiect”, arată de nota 10.

Despre ce e vorba? Primăria Vaslui vrea să modernizeze una dintre pieţele din oraş. Pentru acest lucru, s-a luat legătura cu arhitecţii firmei Emo Group, iar băieţii au prezentat ceea ce vedeţi şi voi în imagini. Adică, o parcare etajată, cu piaţa poziţionată la subsol. Până una-alta, totul e doar la stadiu de proiect, însă, aşa cum spuneam, ce văd în imagini mi se pare un vis. Ştiu…e doar o piaţă, dar pentru un orăşel de provincie că Vasluiul, aşa ceva mi se pare destul de mult.

Degeaba v-aş da foarte multe detalii despre ce se urmăreşte prin reconstruirea pieţei şi nu doar renovarea ei, deoarece, necunoscând zona, nu vă puteţi da seama de amploarea proiectului. Ideea e că, aşa cum spune şi Ovidiu Copacinschi, managerul EmoGroup, piaţa va avea aproximativ 4.300 mp, cu o parcare pentru 151 de autovehicule. În rest, sectoare pentru cei care comercializează legume-fructe, lactate, vor fi 5 magazine pentru semipreparate, fiecare dotat cu camera frigorifică şi grup sanitar propriu, boxe pentru carne şi tranşare (cu linii aeriene pentru aprovizionarea cu carcase), zona de peşte cu culoar propriu pentru aprovizionare, dar şi zona de spaţiu verde, plus lifturi şi scări pentru accesul între parcare şi piaţă.

De asta vă spuneam că-mi place proiectul. Domnul primar Vasile Pavăl spune că, spre deosebire de cealaltă piaţa din Vaslui, cea din zona Traian la care s-a lucrat pe o hala existenta, în cazul acesteia, totul va fi nou, la final, cu un comerţ civilizat şi elegant. Şi, credeţi-mă, Vasluiul are nevoie de aşa ceva.

Nu pot decât să urez succes Primăriei Vaslui şi celor de la EmoGroup, pentru a duce la capăt ce şi-au propus.

Şi la final, vă rog să-mi spuneţi dacă mai ştiţi vreo astfel de piaţă în România. Sau mă voi putea lăuda că-mi fac cumpărăturile în cea mai modernă şi frumoasă piaţa din ţară?!

Sursa

Mai multe imagini în continuare Citeşte restul articolului

Am lăsat articolul pentru acum, deoarece am vrut să se termine cele două evenimente. Am văzut că înainte cu câteva zile de „fatidica” dată de 24 Septembrie, au apărut foarte multe voci care se întrebau de ce Corina a ales pentru #PrinBucurestiulMeu „fix” ziua de 24, câteva din vocile respective, întrebându-mă direct „de ce”. Corina deja a răspuns, însă vreau să vă spun şi eu câteva cuvinte. Un lucru e clar: oamenii s-au supărat că #PrinBucurestiulMeu a fost organizat chiar în week-end-ul în care avea loc şi #LetsDoItRomania. Din punctul lor de vedere, poate, pe bună dreptate. Din punctul meu de vedere, deloc.

Am fost invitat alături de mulţi alţii să particip la evenimentul Corinei. Ştiam că e în acelaşi week-end cu Let’s Do It Romania. Am stat şi am cântărit… Şi am ales Prin Bucureştiul Meu. Poate vă întrebaţi de ce… Păi uite de ce. Anul trecut eram în Bucureşti. Venisem să iau o maşină în teste. Seara eram la o terasă cu Andra, Dan şi mulţi alţii. Corina o sună pe Andra, Andra îi spune cu cine e la terasă, Corina mă cere la telefon şi-mi spune „nu ştiam că eşti în Bucureşti, că te-aş fi invitat oficial. De aceea, te rog, mâine dimineaţă să fii în Piaţa Victoriei, mergi cu noi #prinbucurestiulmeu”. Anul acesta, Corina m-a invitat din nou, de această dată oficial. Scurt şi la obiect.

Tot anul trecut, discut cu Oana Bratila şi pe mail şi la telefon, spunându-i că vreau să mă implic cât pot de mult în ceea ce înseamnă Let’s Do It Romania, evident, în „sătucul” în care trăiesc zi de zi, Vaslui. Punem la cale diverse, draga de ea îmi spune că va discuta cu responsabilii pe Vaslui, care vor lua legătura cu mine. Mă sună cineva, nici nu-mi aduc aminte cum se numeşte doamna respectivă, o întreb dacă până la evenimentul în sine mai sunt ceva întâlniri pentru a stabili detalii, îmi spune că da şi ne punem de acord cu o dată şi ora de întâlnire. Zis şi făcut, credeţi sau nu, în ziua respectivă, la ora respectivă, eram în faţa clădirii unde trebuia să ne întâlnim. Trei sferturi de oră am aşteptat… Cum n-aţi venit voi, cititorii mei, să ne vedem, aşa n-a venit nimeni dintre reprezentanţii Let’s Do It Romania Vaslui să ne întâlnim.

Citeşte restul articolului

Probabil ştiţi cu toţii că Redescoperă România pe 2 roţi a auns la final. După 40 de zile şi 10.862 km, Sebi şi Robert au ajuns cu bine acasă. Şi după cum, probabil, la fel de bine ştiţi, plimbarea asta a lor n-a fost degeaba. Totul a avut un scop: o hartă a României, cu ștampilele tuturor consiliilor judeţene, harta fiind scoasă la licitaţie, iar banii obţinuţi urmând a ajunge la Zolty Bogata.

Problema e că au mai rămas puţine zile, mai exact până luni, 19.09.2011. Preţul de pornire este de 250 euro, iar omul care îşi va adjudeca harta, va primi şi reclama gratuită timp de trei luni pe blogul lui Sebi. Mai multe detalii găsiţi aici.

PS: Care ar fi cele doua motive despre care vorbeam în titlu? Pai, 1. faci bine unui om, 2. vorba lui VisUrât, daca vor dispărea județele, cred că harta asta va valora ceva…

Surs Foto Criserb