Mi-era dor să scriu un articol care să aibă rost. Nu că până acum aș fi scris altfel, mai ales dacă ar fi să fac referire la Expresiile Românești. Dar articolul ăsta e altceva. Acum două zile am fost la lansarea unui album de fotografie și a unui film. Nimic interesant până aici, o să spuneți. Ei bine, nu-i chiar așa. Vreau să vă contrazic spunându-vă că două ore, cât a durat evenimentul, am avut senzația că m-am întors în copilărie. Și asta are rost. Două ore am avut în nas miros de mere și gutui, de pelin, de lemn proaspăt lucrat, de bucate făcute de bunicii mei, de iarbă proaspăt cosită… Și asta are rost! Pentru că mi-e dor de toate astea! De asta are rost!

E și un vinovat pentru toate astea. Da, îl fac vinovat, dar îi mulțumesc atât de mult pentru că ne-a făcut să venim până la Iași. Se numește Răzvan Voiculescu și este cel care, alături de alții, rostuiește. Mie așa mi-a plăcut să-i spun, el spunându-mi că, mai degrabă, îi caută pe cei care o mai fac. 🙂

Ce face, mai exact? Caută oameni pe care nu-i vedeți zilnic pe stradă. Caută oameni frumoși, oameni care par că nu mai există, oameni care încă mai aduc frumosul în suflete, care cu degetele lor (sau nu, dar asta o să înțelegeți doar dacă veți merge la lansări, să-i vedeți filmulețele sau să-i cumpărați cartea) fac lucruri minunate. Oameni cărora le e dor de rost. Sau nouă ne e?!

Pentru că așa se numește ultima carte lansată de Răzvan Voiculescu: Dor de ROST. Două cuvinte care, așa cum spunea la lansare profesorul George Bondor, sunt atât de simple, dar atât de pline de context. Dor de ROST este (din punctul meu de vedere) ceea ce așteptam de ceva vreme. Este „locul” în care Răzvan a reușit să adune câtiva oameni păstrători de rost. Pe care trebuie să-i vedeți, fie că vorbim despre cartea lui, fie că mergeți în drumurile voastre până la fiecare acasă să le bateți la poartă. Răzvan spunea că o să rămâneți suprinși de cât de bine veți fi primiți. Și mai spunea ceva, Citește restul articolului

…şi prima expoziţie la care a participat şi soţia mea cu câteva lucrări. Expoziția “Icoana – Fereastră către Dumnezeu” a fost organizată de către doamna profesor Alina Anghelinei, împreună cu Traian Mocanu, artist plastic, profesor şi director al Școlii Populare de Arte “Titel Popovici” Iași, şcoală pe care o urmează şi Otilia de 3 ani.

Cine sunt cei care şi-au expus lucrările la vernisajul care a avut loc pe 8 Aprilie 2015 la Casa Cărţii din Iaşi? Iată: Otilia Grumăzescu, Marinela Ionescu, Diana Avădănii, Larisa Peter Olaru, Marinela Gherasim, Crina Buzilă, Eliza Fotache, Viorica David, Mircea Mustață, Ionela Hlosciuc, Ioana Dănilă, Ana Brânzilă, Codrina Anghelinei, Meda Dascălu, Raluca Keher, Ana Rostching, Monica Oțel, Oana Olaru, Cătălina Stavarache, Cristina Donea, Carolina Neculcea, Adina Popescu.

O să vă las imediat cu filmuleţele şi cu imaginile, dar vreau să vă spun doar că doamna profesor Alina Anghelinei, atât cât mă pricep eu, este un profesor şi un artist desăvârşit! Şi de ce consider asta? Pentru că, dacă a reuşit (şi nu o dată) să facă expoziţii cu lucrări ale elevilor săi, iar acele lucrări să fie apreciate, înseamnă că se pricepe. Înseamnă că a ştiut ce să le ceară elevilor, înseamnă că a ştiut ce să le spună celor pe care-i îndrumă. Poate cei care îi sunt elevi ar fi spus mult mai multe lucruri despre dumneaei. Inclusiv soţia mea. Lucruri bune, evident! 🙂

Este interesant tot ce spune domnul profesor Traian Mocanu, alături de doamna profesor Alina Anghelinei, în ambele filmuleţe şi merită urmărit, dar, după părerea mea, esenţa acestei expoziţii este explicată tot de dumnealor, în al doilea filmuleţ, de la minutul 5:47 şi până la final. 🙂

Citește restul articolului

Vă mai aduceţi aminte de asta? Ei bine, între timp proiectul “Primul centru de referință pentru prevenirea și depistarea bolilor de nutriție și metabolice în rândul copiilor de vârstă preşcolara și școlară din municipiul Vaslui” a obținut nota 4,75, adică a doua notă că valoare din 288 de proiecte depuse. Și a fost introdus pe lista proiectelor finanțabile. Iar duminică, 14.12.2014, la Sala de sport a Liceului cu Program Sportiv din Vaslui a avut loc şi prima activitate conexă a acestui proiect.

Ce s-a întâmplat acolo? Ceva care să-i bucure pe cei care au muncit la acest proiect şi ceva care să-i bucure pe cei care au participat la această primă acţiune. Adică pe reprezentanţii Primăriei Vaslui, pe aproximativ 45 de cadre didactice (educatori, învăţători, profesori de educaţie fizică), pe 20 de voluntari ai Asociaţiei IRIS Vaslui şi ai Liceului cu Program Sportiv, pe părinţii şi pe cei 230 de copii inimoşi şi frumoşi (80 de elevi preşcolari din grădiniţele vasluiene şi 150 elevi din învăţământul primar vasluian). Pentru că atâți au fost.

Mai multe detalii și imjagini în continuare

Vă spuneam zilele trecute că am ramas surprins cât de bine a fost organizat Cibinfest 2013. Vă spuneam că am rămas uimit de multe lucruri. Am greșit… Am greșit pentru că așa ceva e normal. Trăim într-o țară care se vrea normală și care, ușor, ușor, va deveni normală. Pentru că nu se poate altfel…

Este normal să ai un festival de o asemenea anvergură, așa cum a fost Cibinfest-ul 2013. Este normal să avem nu unul… ci multe astfel de festivaluri. Este normal ca totul să fie extrem de bine organizat. Este normal să ai la intrările unui cort (așa cum a fost cel de la Cibinfest), în care intră mii de oameni, personal de pază care-ți zâmbește si glumește cu tine, nu care sunt încrâncenați și gata să lovească pe oricine.

Este normal să ai chelnerițe zâmbitoare, care să te întrebe dacă mai dorești și altceva, nu care să-ți vorbească de sus, supărate, ca și cum le-a obligat cineva să-și găsească un serviciu… Este normal să ai toalete ecologice în care să nu pută și în fața cărora să nu stai mai mult de trei minute, la fel cum e la fel de normal să ai afară spălătoare…

Este normal să ai trupe care să se plieze perfect pe acel eveniment, așa cum a fost și in cazul celui de la Sibiu. Vorbesc despre Die Spatzen 2000 și Desperado, chiar dacă, român fiind, mi-aș fi dorit să cânte Die Spatzen 2000 în deschiderea băieților de la Desperado… 🙂

Este normal să vezi oameni care-și duc singuri farfuriile la gunoi după ce au mâncat. Este normal să vezi în același loc oameni care, indiferent de țara din care vin, indiferent de limba pe care o vorbesc, indiferent de culoarea pe care o au (la piele mă refer), să se înțeleagă, să râdă, să se simtă bine.

Este normal…

Da… Cibinfest 2013 a fost un eveniment normal. Un eveniment la care mi-aș dori să mai merg. De ce? Pentru că-mi place normalitatea…

Au mai scris Brylu, Andrei Cismaru, TVDece-ii, Chinezu, Laurețiu, Andrei Crivăț.

CibinFest este un eveniment organizat de Fundaţia Austria Pro România şi A1 Events, cu sprijinul Ursus, Pepsi şi Ibis Hotel.

Mai multe imagini în continuare Citește restul articolului

Practic, doar un teaser cu ce se întâmplă la Cibinfest 2013. O să revin să revin zilele următoare cu mai multe detalii. Vreau doar să vă spun că aşteptam de ceva vreme să văd şi la noi un asemenea festival. Momentul a venit şi totul a fost (şi încă mai este) într-un mare fel…

De la cel mai mare cort pe care l-am văzut vreodată, la organizare, la angajaţii care au avut şi au grijă ca miile de oameni care au trecut pe aici în aceste zile, la micul parc de distracţii. Totul este perfect! Încă mai este, pentru că mai e o zi.

Aşa cum spuneam, o să vă las cu mică parte din Cibinfest 2013 Sibiu şi revin şi cu mai multe poze.
Enjoy!

CibinFest este un eveniment organizat de Fundaţia Austria Pro România şi A1 Events, cu sprijinul Ursus, Pepsi şi Ibis Hotel.

Sincer să fiu încă nu mi-e clar… Ori eu iubesc Sibiul, ori Sibiul mă iubeşte pe mine… Ori eu vreau la Sibiu, ori Sibiul mă vrea… Un lucru e clar: deşi am fost la acolo nu cu mult timp în urmă, mă întorc! De data asta la Cibinfest 2013! Şi nu mi-e clar de ce mă duc… Poate pentru că-mi place Sibiul… ?! Oricum, în perioada 26-29 Septembrie voi fi acolo! 😀

Ce este Sibiul? Un Munchen “mai mic”, dar care poate sta pe aceeaşi treaptă cu oraşul nemţilor fără nici cea mai mică problemă. Ce este Cibinfest? Un Oktoberfest mai mic, dar care se străduieşte din toate puterile să-l ajungă din urmă. Nu ştiu cu cât e mai mic, dar cortul pregătit pentru eveniment are 2.400 metri pătraţi, cam cel mai mare cort montat vreodată în Piaţa Mare din Sibiu.

Nu, nu-i tot. O să mai fie şi un mic parc de distracţii, dacă poate fi numit mic, cu un montagne russe pe două nivele, cu o pistă cu maşinuţe, cu un carusel, cu multe altele, totalul locurilor de distracţie fiind în număr de şase. Cine cânta? Va fi un fel de “skanderberg muzical”, în dreapta fiind formaţia Die Spatzen 2000, pe care sibienii o ştie de anul trecut, în stânga trupa Desperado, care cred că nu are nevoie de prea multe introduceri. 🙂

Şi cum multă lume nu suportă muzica dată prea tare, o să aibă ce face. Pentru că li s-a pregătit, să-i spunem, un fel de “Ziua Recoltei”, un târg de toamnă unde vor găsi, printre altele, şi obiecte de artizanat, jucării şi tot felul de suveniruri. Tot ei, dar şi cei prezenţi, cei care au optat pentru un pachet turistic oferit de hotelierii din Sibiu, vor avea parte, pe lângă oferta de cazare pentru 2 sau 3 nopţi, şi de un tur al centrului istoric al oraşului şi de niscaiva gustări tradiţionale pe traseu. 🙂

Citește restul articolului