Dor de Rost

dor_de_rost

Mi-era dor să scriu un articol care să aibă rost. Nu că până acum aș fi scris altfel, mai ales dacă ar fi să fac referire la Expresiile Românești. Dar articolul ăsta e altceva. Acum două zile am fost la lansarea unui album de fotografie și a unui film. Nimic interesant până aici, o să spuneți. Ei bine, nu-i chiar așa. Vreau să vă contrazic spunându-vă că două ore, cât a durat evenimentul, am avut senzația că m-am întors în copilărie. Și asta are rost. Două ore am avut în nas miros de mere și gutui, de pelin, de lemn proaspăt lucrat, de bucate făcute de bunicii mei, de iarbă proaspăt cosită… Și asta are rost! Pentru că mi-e dor de toate astea! De asta are rost!

E și un vinovat pentru toate astea. Da, îl fac vinovat, dar îi mulțumesc atât de mult pentru că ne-a făcut să venim până la Iași. Se numește Răzvan Voiculescu și este cel care, alături de alții, rostuiește. Mie așa mi-a plăcut să-i spun, el spunându-mi că, mai degrabă, îi caută pe cei care o mai fac. 🙂

Ce face, mai exact? Caută oameni pe care nu-i vedeți zilnic pe stradă. Caută oameni frumoși, oameni care par că nu mai există, oameni care încă mai aduc frumosul în suflete, care cu degetele lor (sau nu, dar asta o să înțelegeți doar dacă veți merge la lansări, să-i vedeți filmulețele sau să-i cumpărați cartea) fac lucruri minunate. Oameni cărora le e dor de rost. Sau nouă ne e?!

Pentru că așa se numește ultima carte lansată de Răzvan Voiculescu: Dor de ROST. Două cuvinte care, așa cum spunea la lansare profesorul George Bondor, sunt atât de simple, dar atât de pline de context. Dor de ROST este (din punctul meu de vedere) ceea ce așteptam de ceva vreme. Este „locul” în care Răzvan a reușit să adune câtiva oameni păstrători de rost. Pe care trebuie să-i vedeți, fie că vorbim despre cartea lui, fie că mergeți în drumurile voastre până la fiecare acasă să le bateți la poartă. Răzvan spunea că o să rămâneți suprinși de cât de bine veți fi primiți. Și mai spunea ceva, Citește restul articolului

Marius Matache – De la chimie la Alchimie

338868_247070118730080_171396800_o

Mulți dintre voi nu știu cine e Marius Matache. Păcat… Dar nu e păcat dacă ascultați câteva dintre piesele lui. Make, prietenul meu (dacă-mi permite el să-i spun așa), este în primul rând chimist. Sau folkist? Folkist… Oare e corect spus?! Nu știu, dar îmi place piesa Alexandrei Andrei & Cosmin Vaman, De ce n-apar folkistii la televizor.. Poate de asta nici Make n-apare. Sau poate că e chimist și suntem extrem de puțini cei care-am iubit chimia în școală?! Damn… Mă pierd și mă îndepărtez de subiect. 🙂

Revenind, chimistu’ și folkistu’ Marius Matache urmează să-și lanseze noul album. Ați fi zis că albumul e posibil să se numească Alchimistu’. Nu, aia e altceva. Și nu cred că Make are vreo legătură cu Coelho. Dar sunteți p-aproape. Albumul se numește Alchimie. Și eu deja am ascultat una dintre piese, Azi plouă. Da, na, ce să fac, trebuie să dau din casă. 🙂

Partea bună e că piesa sună bine, la fel ca și piesele din primul lui album, Hoinar prin Piața Matache. Nu știu încă și restul pieselor de pe albumul Alchimie, dar știu sigur că vor suna la fel de bine. Cel puțin la fel de bine ca piesa mea preferată de pe primul album, Ce de vaci în București. Nu că-n restul țării n-ar fi. Vaci și boi…:)

Bun! Ce vrea Make? Citește restul articolului