Acesta NU este un pamflet și NU trebuie tratat ca atare. Iar orice asemănare cu personajele reale NU este pur întâmplătoare. Este reală! Și vreau să vă avertizez că este un articol foarte lung.
Înainte de a începe să vă spun povestea vreau doar să întăresc ceea ce am scris în titlul articolului. Da, angajații de la AFM (Administrația Fondului pentru Mediu) nu stimulează, nu susțin și nu sprijină absolut deloc Programul de STIMULARE a înnoirii Parcului auto național, sau, mai pe scurt și cunoscut de toată lumea, Programul Rabla. Surprinzător, nu? Tot pentru angajații AFM o să dau și explicația verbului “a stimula” din DEX: A face să crească energia, randamentul; a da avânt, a îndemna, a incita, a încuraja etc.
Personajele principale din „schiță” sunt: Domnișoara de la compania auto, Colegul domnișoarei de la compania auto, Doamna de la Radieri, IDIOTUL/IDIOATA Domnul/Doamna de la AFM.
Personajele secundare sunt: eu și mama.
Mașina părinților mei are vreo 15 ani. Și cam începuse să dea semne de “gripă”, “artrită”, de ce să nu recunoaștem, spre “deces”. După o reuniune de familie ajungem la concluzia că trebuie „scoasă de la aparate” și luată una nouă. Cum? Evident prin Programul Rabla! Pentru că, nu-i așa, de ce să nu ne folosim de această oportunitate pusă la dispoziție de către statul român. Că doar de asta ne stimulează… Să casăm mașini vechi, care poluează, și să ne luăm mașini noi, care poluează mai puțin, nu? Ca să nu mai vorbim de faptul că toată lumea câștigă. Noi, statul, finanțatorul, fabricantul de mașini, firma de casează mașina veche… Toată lumea mănâncă o pâine…
Și ce-ți poți lua de aproximativ 7000 de euro (bani pe care, de fapt, nu-i ai, pensionar fiind, și faci rată la bancă pentru ei)? Așa cum bine spunea marele “filosof” în viață Jonny Smith, băiatu’ de la Fifth Gear, 6000 de lire sterline nu prea înseamnă mult în lumea mașinilor din ziua de azi. Îți poți lua 2 pahare de sampanie facute de Aston Martin, două sticluțe cu ediția limitată after shave de la Bentley, sau, de ce nu, o jantă de Bugatti Veyron. Fără anvelopă, evident. Sau cea mai ieftină mașină din Europa, o Dacia Sandero. 🙂
Să începem. Așa cum vă spuneam, reuniune de familie. – Mamă, tată, eu zic că i-a cam venit momentul. Nu mai puteți nici voi… trageți de volan mai rău ca la tractor (nu avea servodirecție), ea, săraca, trosnește, măcăie, păcăne din toate încheieturile. Ce ziceți? – Păi dacă ziceți voi, așa facem. Bun! Mă duc, mă înteresez și vin cu răspunsul.
Merg la domnișoara de la compania auto, îmi prezintă câteva oferte în care se încadrau părinții mei, mă duc cu ele la ai mei, le analizăm împreună, alegem ce ni se potrivea, mă întorc la reprezentanța Dacia, batem palma și începem treaba. Știți cum e… adeverințe, cupoane de pensie, hârtii de la administrația financiară etc. A, și să nu uit: la momentul analizei împreună cu domnișoara de la compania auto mă întreabă: – Doriți cu avans? Pentru că ar fi oarecum în avantajul dumneavoastră. – Nu, îi zic. Avans zero, pentru că nu avem lichidități disponibile pentru așa ceva. Dacă tot facem rate, rate să fie!
Merge mama, scoate toate adeverințele și hârtiile vieții, mi le aduce și mă duc cu ele la domnișoara de la compania auto. Le analizează, totul ok, face și comanda către cei de la Dacia pentru mașină și-mi spune că mă sună în momentul în care putem veni și semna actele. Trec câteva zile, țârrr telefonul, totul era în regulă și puteam merge la semnat. Și mergem. 🙂
Ajungem, toată lumea fericită, se semnează actele. Când să plecăm, domnișoara de la compania auto îmi zice:
– Și să vedem cum facem și cu avansul.
– Care avans, întreb eu?
– Păi avansul de 5%.
– Care avans de 5%?
– Păi trebuie plătit un avans de 5%.
– Domnișoară, în lumea asta nimic, dar absolut nimic nu „trebuie”. “Trebuie” e relativ. Plus că am discutat de la început. M-ați întrebat dacă vrem cu avans și v-am spus cât se poate de clar și explicit că nu vrem cu avans. Vrem cu avans ZERO.
– Mda… Îmi aduc aminte… Să vedem ce putem face.
Mă frământa chestia asta. Citisem că ar exista acest avans pe care toată lumea ar trebui să-l plătească atunci când își cumpără o mașină prin programul Rabla. Dar simțeam eu că poate fi ocolit cumva. Pentru că, dacă era obligatoriu, acest aspect mi-ar fi fost prezentat clar de la bun început. Sau nu?!
Vin acasă și încep căutările. Și ce descopăr? Că aveam dreptate. Găsesc pe site-ul Guvernului României textul acesta. Din care vă extrag următoarele: „Voucherele obținute prin Programul de stimulare a înnoirii Parcului auto național (Rabla) vor putea fi utilizate drept avans pentru achiziționarea unui autoturism nou prin Programul “Prima mașină”. Actul normativ corelează cele două programe guvernamentale astfel încât un beneficiar al Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto național va putea achiziționa un autoturism nou în cadrul Programului de stimulare a cumpărării de autorurisme noi, folosind facilitatea acordată prin Programul de stimulare a înnoirii Parcului auto național (“Programul Rabla”) pentru justificarea achitării avansului de minimum 5% din prețul de achiziție a noului autoturism“. Iar Hotărârea Guvernului României semnată de domnul Prim-Ministru Dacian Julien Cioloș o găsiți aici. Pe scurt, acest avans de 5% nu este (sau nu mai este) obligatoriu. Punct! 🙂
Revin a doua zi cu lecția-nvățată la domnișoara de la compania auto, și îi prezint situația cu zâmbetul pe buze. Ea, (deși drăguță și atentă, în sensul că și-a dat toată silința să ne ajute și să plecăm de la ei cu o mașină cumpărată) fără niciun zâmbet pe buze, se uită peste hotărărea de govern și-mi zice: – Da, se pare că se poate și fără avansul de 5%. Vă sun și vă spun ce am reușit să fac. Pe scurt, m-a sunat și mi-a confirmat că a fost acceptat voucherul drept avans pentru cei 5%. 🙂
Bun! Urma să venim să mai semnăm un set de documente și să ne apropiem de momentul în care să putem lua mașina cea nouă. Însă primesc un telefon de la domnișoara de la compania auto care-mi spune că dosarul a fost respins de către cei de la AFM (Administrația Fondului pentru Mediu) pentru că seria de șasiu a mașinii de pe certificatul de înmatriculare nu corespunde cu cea reală de pe mașină.
Știam despre acest aspect. E (oarecum) și vina noastră. Să vă povestesc. Abia pe la a 3-a verificare RAR a mașinii vechi, un angajat mai vigilent a descoperit că seria din cartea de identitate a mașinii are o cifră greșită. La fel și pe certificatul de înmatriculare. Ce facem, zic? Nici-o problemă, punem noi o ștampilă și confirmăm seria corectă. Însă nu ne-a spus nimeni că e nevoie să fie corectat și certificatul de înmatriculare al mașinii. Și aici zic că e și vina noastră, dar eram în necunoștință de cauză.
Revenim. – Bun, îi zic domnișoarei de la compania auto, ce facem? – E simplu, îmi zice, au mai fost cazuri ca dumneavoastră. Mergeți la Radieri/Înmatriculări, iar cei de acolo să vă dea o adeverință cu seria corectă a mașinii. – Perfect, zic. Și abia acum începe adevăratul dans… Ceva deosebit, vă zic… Trecuseră abia vreo 8-9 zile de când începusem totul. 🙂
Merge mama la Radieri/Înmatriculări. – Bună ziua, bună ziua. Uitați ce ni s-a întamplat (bla, bla, bla) și avem nevoie de o adeverință. – Nicio problemă, rezolvăm cu adeverința. Veniți mâine și o luați. Ia mama adeverința, o duce la reprezentanța Dacia și așteptăm verdictul. Îmi sună telefonul a doua zi, și domnișoara de la compania auto îmi dă vestea:
– A fost colegul la cei de la AFM. Tot nu e bună adeverința.
– Da‘ ce are?
– Păi nu e specificat care e seria corectă și seria greșită.
– Ba e, zic eu.
– Da, știu, este, dar ei vor să se scrie între paranteze exact așa (serie corectă) (serie greșită) (an de fabricație).
– Ok, zic. Încercăm să o refacem.
Merge din nou mama la Radieri/Înmatriculări, îi explică doamnei de acolo ce și cum, se reface adeverința, merge mama a doua zi, ia adeverința, o duce la reprezentanță, așteptăm telefon. Și sună domnișoara de la compania auto:
– Bună ziua. N-am vești prea bune… Tot nu e bună adeverința.
– Domnișoară, faceți mișto de mine?
– Nu, absolut deloc. Să vă spun. A fost din nou colegul și v-au respins din nou dosarul.
– De ce?
– Păi asta a întrebat și colegul meu, de ce (trebuie să-mi spuneți un motiv. Oamenii ăia mă întreabă motivul). Pentru că nu e bine formulată, i-au zis. Bun. Și cum ar trebui formulată? Aaaaa, păi vă dăm noi un exemplu de adeverință, iar cei de la Radieri/Înmatriculări să-l scrie exact la fel…
– POFTIM?
– Da… Vă cer eu scuze, dar asta le-a zis și colegul meu… Deci cum?! Oamenii ăia au umblat ca nebunii și au scos adeverință după adeverință când voi, idioților domnilor, puteați da din prima un model corect?
Oameni buni, ca să înțelegeți, toate acele adeverințe conțineau același lucru. EXACT ACELAȘI FUCKING LUCRU, numai că formularea/exprimarea nu era cea corectă pentru Administrația Fondului pentru Mediu. Iar toate telefoanele pe care le primeam că ceva nu e ok erau pe la ora 14-15 în fiecare zi. Astfel încât un pensionar de 65 de ani era nevoit să meargă repede să rezolve problema prin călduri de peste 30 grade. Long story short, doamna de la Radieri ne-a refăcut adeverința și a fost ok.
Dar credeați că s-a terminat? Nooo… Și deja aveam cam o lună de când ne zbăteam… Am crezut că am terminat cu AFM-ul. Ghici ce?! Nu! Mergem la casat, o casăm, mergem și radiem mașina, mergem la primărie, o radem și de acolo, ducem hârtiile la reprezentanța Dacia și așteptăm telefon de la ei să ne cheme să ridicăm mașina cea nouă. Și sună telefonul:
– Bună ziua. Cei de la AFM spun că mașina veche nu a fost radiată.
– Ce AFM? Tot ei? IAR EI?
– Da. Că trebuie să intre la ei în sistem și nici la ora asta nu a intrat.
– Ok. Îi zic mamei să se ducă la Radieri să vadă care-i treaba.
29.07.2016 Ora 10. Mama merge la Radieri, îi explică doamnei ce problemă avem, doamna verifică și îi confirmă că mașina a fost radiată cu o zi înainte, pe 28.07.2016. Mă sună mama, îmi spune, o sun pe domișoara de la reprezentanța Dacia, îi explic că mașina este radiată, ea sună la rândul ei pe coleg, colegul merge sau sună la AFM (că deja nu-mi mai era clar) și așteptăm.
29.07.2016 Ora 14. Telefonul sună, domnișoara îmi spune din nou că IDIOȚII domnii de la AFM spun că mașina nu este radiată, o trimit pe mama din nou la Radieri, doamna de la Radieri când o vede dă semne că ar vrea să smulgă cuiva părul din cap (ei, mamei, idiotului/idioatei domnului/doamnei de la AFM) caută în sistem, găsește, întoarce monitorul către mama și către cei 50 de oameni care se aflau la coadă pentru diverse probleme și zice:
– Doamna Grumăzescu, domnilor de la rând, vă rog să-mi spuneți ce vedeți pe monitor, care e data la care mașina a fost și apare ca radiată. Că-mi crapă capul cu angajații AFM.
La care, aproape în cor, cei de la rând au spus: 28.07.2016. A fost ceva de vis, vă spun… :)))
29.07.2016 Ora 16. Mașina apare radiată și la cei de la AFM. Primim telefon de la reprezentanța Dacia că putem merge să ridicăm mașina nouă. Așa, și? 😐
Credeți-mă, nu mai avea nimeni puterea… Nimeni nu mai voia nimic. Nu ne mai trebuia nicio mașină. Și nici n-am mai fost în ziua respectivă să o luăm. Voiam doar să ne odihnim după o lună și ceva de stres, de nervi, o lună în care ne-am bătut cu un sistem cretin și niște angajați la fel, pentru un lucru care nu e gratis, pentru care plătim, o lună care ne-a dovedit că România mai are mult până departe. Foarte mult!