Intr-o zi, n-am eu ce face, si unde nu ma apuc si-ti iau la “injurat” pe Twitter Banca Raiffeisen, de numa’ numa’. Si zic, si-o intorc, si iar zic. Frumos, elegant, ca doar, ce mama dracului, sunt bine crescut, nu? Mama mea m-a invatat sa injur frumos. De ce m-am luat de viata lor? Pai fiindca asa am vrut. Asa a vrut muschiu’ meu. Probleme?

Pana aici, nimic interesant. Dar la vreo doua zile, primesc un telefon. De la o doamna/domnisoara. Nu-i dau numele, pentru ca nu stiu daca e real, iar daca e real si initiativa a fost a ei, nu vreau sa-i fac probleme. Totusi, sa-i spunem agent Dana Scully. Da, aia din Dosarele X. Ei bine, agent Scully ma urmareste pe twitter (asa zice dansa) si a vazut ce aberam eu pe acolo. Ce voia distinsa doamna? Sa vada de ce sunt asa de inversunat, imbatosat, invartosat si in(cum mai vreti voi), pentru ca ea nu are nici cea mai mica problema cu banca mentionata. Se inteleg perfect. Pot indrazni a spune, chiar se iubesc. I-am explicat eu care sunt maruntele si neinsemnatele mele probleme cu Raiffeisen si discutia s-a incheiat intr-un mod amical.

Dar miezul articolului nu e asta. Eu sunt de-a dreptul speriat si-mi fac griji pentru banca si nu numai. Serios. Mai intai si mai intai, pentru ca agent Scully m-a apelat cu celalalt prenume al meu. Prenume despre care am intrebat si pe twitter, si pe care nu multa lume il stie. Apoi, pentru ca am intrebat-o de unde are numarul meu de telefon, ea spunandu-mi ca l-a gasit intr-o baza de date pe net. Apoi, daca agent Scully nu e angajata bancii si nu mi-a gasit numarul de telefon in datele mele de contact inregistrate la banca, nu-mi dau seama de unde stie ca mai am un prenume, mai ales daca tinem cont si de faptul ca ea ma urmareste pe Twitter, unde toata lumea ma stie de Sorin. Hmmm…ciudat.

Acum sa discutam si cu Banca. Stimata Banca Raiffeisen, daca agent Scully nu e angajata dumneavoastra, va rog sa verificati cum se face ca pentru a ma suna, a folosit un numar de telefon inregistrat ca fiind al Raiffeisen Bank? Pentru ca ghici ce? Am verificat si eu numarul respectiv intr-o baza de date pe net, si am descoperit ca este al dumneavoastra. Si daca agent Scully nu este angajata dumneavoastra, atunci va rog sa chemati un sobor de preoti, sa faca ceva sfestanii, deoarece consider ca fortele oculte au pus stapanire pe sediile dumneavoastra. Si nu e bine. E de buhuhu…. In incheiere, va multumesc ca m-ati citit cu atata atentie.

PS: Oameni buni, de la Raifeisen, daca aveti ceva sa ma intrebati sau ce ma deranjeaza, sunati, dar nu va mai ascundeti. Lasati Dosarele X, ce Dumnezeu?! Spuneti cine sunteti, ce doriti, de ce ma deranjeaza unele probleme si politica bancii, cum putem ajunge la un consens (daca e cazul), etc. Si un mic sfat: angajati-va oameni care sa va invete unele chestiuni la care nu va pricepeti: cum se suna, cand se suna, de ce se suna, cum se vorbeste cu un client indiferent de problemele pe care le are el sau pe care le aveti voi. Invatati, invatati, invatati… Iar daca ii aveti, la oamenii aia ma refer, lasati-i sa ii invete si pe ceilalti angajati sa o faca.

PPS: Dana Scully, Mulder te pupa. 🙂

Sursa Foto

Mitsubishi ASX. Un weekend. E al vostru. Al unuia dintre voi. Il da Automarket. Sau Mircea Mester. Filmuletul, mai jos. Detalii aici. 🙂

Sorin Tudor porneste o leapsa. O leapsa interesanta despre cultura. Si despre internet. Iar eu o primesc de la MaresalX. Ce vrea leapsa asta de la noi? Ceva extreme de frumos. Ceva la care nu stiu daca m-as fi gandit vreodata. O leapsa care, asa cum spune si Sorin Tudor, suna simplu: ilustreaza printr-o melodie, modul in care internetul si-a lasat amprenta peste cultura.

Si eu nu cred ca poate fi ceva mai concludent decat Eric Whitacre si Lux Aurumque. Dirijorul s-a folosit de blogul sau, de pagina de Facebook si de Youtube, a trimis partiturile la vreo 185 de oameni, pentru ca apoi sa lipeasca totul intr-un perfect cor facut vreodata online.

Daca nu ati vazut acest video pana acum, e cazul sa o faceti. Restul, e tacere…

La cine merge leapsa? La Marieta, la Andreea Burlacu, la Andra Zaharia, la Tomi, la Cabral si la Cinezu. Si va rog, daca mai vrea cineva sa preia leapsa, e liber sa o faca. M-as bucura.

Later edit. Hait…m-a faultat Piticu. Si pentru ca m-a faultat, o sa-i dau cartonas rosu. Hai, lasa rasu’ si pune mana si scrie. 🙂

Am avut ocazia in ultima vreme sa merg cu cativa amici cu masina. Ei la volan. Nu e prima oara cand observ acest lucru, dar acum prea au fost unul dupa altul. De fiecare data cand depaseau un biciclist, claxonau. Ca sa nu mai spun ca unul dintre ei claxona la fiecare depasire, indiferent ce depasea. Si desi i-am intrebat pe fiecare in parte de ce claxoneaza biciclistii, aducand argumente ca nu e ok sa faci acest lucru, ei au continuat si continua sa o faca.

Nu stiu voi, dar eu am observat acest lucru demult, cand claxonam si eu omuletii cu biciclete. Hai sa explic. De fiecare data cand veti claxona un biciclist, in 99% din cazuri, biciclistul isi va intoarce capul sa vada de ce il claxonezi. In momentul in care isi intoarce capul, fara sa-si dea seama, va trage de coarnele mijlocului sau de locomotie catre stanga. Automat se va deplasa catre stanga intrand si mai mult in „raza de actiune” a masinii pe care o conduceti. Asta in cel mai fericit caz, deoarece exista si posibilitatea sa se dezechilibreze si sa cada, lucru care mi s-a intamplat de cateva ori.

Asadar, va rog sa-mi spuneti daca voi claxonati biciclistii in trafic. Si va mai rog sa-mi permiteti sa va dau un sfat, chiar daca sunteti soferi profesionisti, maestri ai volanului, specialisti in sofat, sau nu: nu claxonati NICIODATA un biciclist inainte de a-l depasi. Nu se stie niciodata cum poate reactiona si poate ajunge sub rotile masinii.

Sursa Foto

Nu, nu cautati traducerea inversa, ca n-o sa va iasa. Dar asa mi-a tradus Google Translate din romana in chineza „Chinezu intreaba, eu raspund”.

Da. L-a mancat sa-mi i-a interviu? L-a mancat. Hai, nu sariti cu gura, ca am fost cat se poate de serios. Ce a iesit, vedeti chiar acasa la Chinezu. 🙂

N-astept comentarii aici, ca nu am de ce. Acolo vreau sa-mi spuneti ce parere aveti. 🙂

Insa aici pot sa va spun doar atat. Va iubesc! 🙂