Dacă tot vorbeam zilele trecute despre muzica din filme, am zis că ar fi cazul să scriu un articol la care mă gândesc de ceva vreme. Subiectul? Filme de dragoste. Ce analizez? Clasificarea unor filme în categoria “Filme de dragoste”. Cine face această clasificare? Noi toţi. Uneori chiar marii critici de film. De ce o facem astfel? Nu înţeleg.

Adică înţeleg eu, dar nu prea e corect. Din punctul meu de vedere, nu orice film în care apare o poveste de dragoste, este un film de dragoste. Ştiu, în dragoste se mai şi plânge. Dar in unele filme de dragoste se plânge prea mult. Oamenii suferă, se chinuiesc, unii sunt bolnavi, alţii mor… Atunci cum poate fi aceea o poveste de dragoste? Cum poate fi acel film un film de dragoste? Am înţeles, oamenii se iubesc, iar povestea lor se întinde pe tot parcursul filmului. Dar de aici şi până la a fi un film de dragoste, mi se pare cale lungă. În cel mai fericit caz (dacă pot folosi cuvântul “fericit”) este un film trist, o dramă, povestea dureroasă a doi oameni care se iubesc.

Sa dezvoltăm puţin. Şi o sa iau ca exemplu câteva filme pe care nu cred că le-aţi ratat.

Citeşte restul articolului

Ia să vedem… Cică trebuie să scriu despre melodiile mele preferate din filme. Aşa mă roagă Andrei Cismaru. Că şi pe el l-au rugat cei de la UTv. 🙂 Pfff…grea misiune… Grea pentru că sunt mult prea multe coloane sonore care mie mi-au plăcut. Încerc să mă limitez la 5. Şi ordinea nu este aleatorie. Este exact după preferinţe. Să începem:

1. Este cea mai cea, dintre toate cele 🙂 adică Noa – Is beautiful that way. Filmul? Mai e cazul să spun? La vita e bella. Un film care mi s-a lipit rău de suflet.

Citește restul articolului

Introducerea va fi pe scurt, că şi aşa am scris articolul plin de nervi, deşi am încercat sa fiu calm. Prietenul meu Radu Borcea, vrea să ştie care ar fi cele 10 lucruri care mă dezgustă. Eu îi spun cam care ar fi primele 10 lucruri din totalul celor care mă dezgustă. Pentru ca sunt foarte multe… Şi nu, nu Radu m-a făcut să fiu nervos şi trist, ci înşiruirea celor 10 lucruri…

Şi uite-aşa avem, în ordine descrescătoare, următoarele:

10. Faptul că nu eşti punctual. Indiferent că ne întâlnim să bem o cafea, că avem “afaceri” de discutat, că eşti vreun corporatist care urmează să facă vreo lansare la ora 10, fă în aşa fel încât, la ora 10, să ne bem cafeaua, să discutăm afaceri, să lansezi ce ai de lansat. Pentru că la ora 11.30, e posibil ca eu să trebuiască să beau cafeaua cu altcineva, să discut afaceri cu altcineva şi alt corporatist să lanseze altceva. Mulţumesc!

Citeşte mai multe în continuare

Zilele trecute, după interviul de la Radio Guerrilla și după apariția în clipul Cele Două Cuvinte (versiunea bloggerilor), stăteam și mă întrebam în sinea mea, cum, de unde a pornit totul, toată nebunia asta cu blogurile… Știu, pentru mulți dintre voi, cele două lucruri pe care le-am menționat nu înseamnă mare lucru, dar pentru mine reprezintă mult.

Am dat rewind și apoi am apăsat butonul play. Și mi-am amintit… Am scris în multe articole de-ale mele despre 2 oameni, i-am menționat și le-am mulțumit cât de des am putut: Bobby Voicu și Vlad Bălan. Sunt cei doi oameni care m-au ajutat și m-au învățat foarte multe despre tot ce înseamnă blogging, cu mult înainte de a începe să scriu pe AutoMOD.

Insă, există o persoană, un om despre care nu v-am vorbit niciodată. E omul care m-a băgat în seamă atunci când multă lume nu știa cine sunt. E omul care m-a „scos” din online și m-a adus în offline. E omul care, ca să zic așa, mi-a dat primul „șut în fund”. E omul care m-a invitat să mă alătur jurnaliștilor auto și să fac parte din juriul UZEAR (Uniunea Ziariștilor și Editorilor Auto din România), juriu care alege în fiecare an Mașina Anului în România. E omul care m-a pus în legătură cu importatorii auto din România și care m-a recomandat acestora. Și e omul care m-a ajutat de câte ori a putut. Omul acesta se numește Adrian Mihălțianu.

Cine este Adrian Mihălțianu? Este cel care scrie pe Drive-Test.ro, pe Xplorio.ro, pe Zvoner.ro și, din când în când, la România Liberă (am uitat ceva?:)). Unde-l mai găsiți? Pe Twitter și Facebook. Nu știu ce părere au alții despre el (mă refer la cei care-l cunosc) și nici nu mă interesează, dar din punctul meu de vedere, Adrian este un om deosebit, care merită citit, urmărit și, în cazul în care sunteți față-n față, ascultat. Tocmai de aceea, daca nu ați știut până acum cine este Adrian Mihălțianu, vă recomand să-l citiți, urmăriți și ascultați. N-o să vă pară rău. 🙂

Nu știu ce aș putea spune mai mult de-atât: Mulțumesc, Adrian! Mulțumesc pentru tot… 🙂