Joi. I-am aşteptat pe Sebi şi pe Robert la intrarea în oraş, în partea care la noi se cheamă Zona Industrială. De fapt e fosta Zonă Industrială, pentru că între timp, timpul însemnând cei 22 de ani de la Revoluție, acolo nu mai e altceva decât o Zona Părăsită. Și am atâtea amintiri legate de zona aia, pentru că e locul în care părinții mei au lucrat mulți ani.

Dar să trecem peste. Am făcut puțin planul de bătaie și ne-am îndreptat către Șantierul arheologic Curțile Domnești, primul loc din Vaslui pe care au vrut băieții să-l vadă. Din păcate și aici ne vom referi la trecut, pentru că lucrările pe șantier s-au încheiat prin 2004. Acum totul e acoperit cu pământ, probabil pentru conservare, și tot ce a rămas e un semn ruginit și câteva gropi. Oricum, aici, atunci când se lucra, ar fi putut fi văzute câteva ziduri din cea de a doua jumătate a secolului XV și din secolul XVI, însă au fost găsite și fragmente din ceramică, plus obiecte din fier din aceeași perioadă.

Citeşte restul articolului

Cel puţin in cazul meu, se poate. De fapt, trebuia să mă gândesc că se poate, ţinând cont că, probabil, sunt printre puţinii care nu au internet pe mobil, dar şi pentru că, poate, sunt printre cei care au o vârstă şi ştiu şi cum e fără internet.

Aşadar, după cum spuneam în ultimul articol, am încercat să stau o săptămână fără internet. Nu de tot, cu anumite “limite”, pe care le-am scris atunci. Şi mi-a ieşit. Ce-am făcut în săptămâna care a trecut? O grămadă de chestii. Partea interesantă e că nu m-am chinuit sa fac acele chestii. În sensul că nu îmi spuneam “m-am plictisit…oare ce să mai fac”. Au venit de la sine.

Am văzut/revăzut câteva filme, aproape am terminat de citit Vând kilometri, cartea lui Mihai Barbu (pe care v-o recomand din toată inima), am fost şi mi-am făcut un control la ochi (nu la unul ci la doi medici), dacă tot am avut treabă cu ochii am ajutat-o şi pe a mea mamă să-şi facă o pereche de ochelari, mi-am făcut ITP-ul la maşină, ocazie cu care am aflat că sunt câteva mici probleme pe la motor şi pe care le voi rezolva curând, plus tot felul de alte chestii casnice.

Citește restul articolului

Spuneam mai demult pe Twitter că vreau să fac un experiment, subiectul fiind “cum ar fi fără internet”. Alex mi-a luat-o puţin înainte şi a făcut experimentul. Numai că, eu vreau să încerc altceva.

Experimentul va dura o săptămână. Sau cel puţin aşa-mi propun. Însă, aşa cum spuneam, eu voi încerca altceva, în sensul că programul va fi cam aşa: timp de o săptămână nu voi scrie pe blog şi nu voi intra pe niciun site. Cu atât mai mult pe cele de socializare. Nici Twitter, nici Facebook, nimic. De fapt voi incerca să nu folosesc aroape deloc net-ul. Singurul lucru pe care-l voi face va fi următorul: dimineaţa şi seara îmi voi verifica mail-urile şi voi răspunde doar acelora care nu suferă amânare.

Fără Facebook sigur aş putea trăi, dar să vedem cât rezist fără blog, Twitter şi restul. 🙂 Voi ce ziceţi? Reuşesc?

Haidi pa! Ne citim lunea viitoare. 🙂

Sursa Foto

Deja a început şi la noi? Numai că nu aşa cum se întamplă prin alte ţări. Noi încercăm să fim mai cu moţ…

Cam de prost-gust ţinând cont de faptul că, probabil, omul respectiv, pe care-l şi cunosc, n-are mai mult de o rată restantă la vreun împrumut. Deci cât poate fi rata ţinând cont de faptul că omul e pensionar? Maxim 2-300 lei. Maxim, am spus!

Aşadar, EOS, sunteţi de toată jena…

Mai multe imagini în continuare Citeşte restul articolului

Se făcea că era o seară frumoasă de vineri. Eu mă întorceam acasă de la Bucureşti. Conduceam liniştit un MINI pe care tocmai ce-l luasem în teste şi cu care urma să plec la Timişoara. Ştiu că nu e o scuză, dar fără să-mi dau seama, probabil, am apăsat mai tare pedala de acceleraţie. Şi, de după un colţ, apăru un nene poliţist. A întins frumos mâna şi m-a oprit cat se poate de regulamentar.

Am tras pe dreapta, a venit la maşina, eu am dat geamul jos, el s-a prezentat şi m-a întrebat dacă ştiu de ce m-a oprit. I-am răspuns că n-am nici cea mai vagă idee, iar el m-a informat ca am depăşit puţin limita de viteză în localitate. Nu l-am contrazis. Aşa o fi fost. Mi-a cerut actele şi s-a îndreptat către maşina de poliţie, unde mi-a întocmit binecunoscutul proces verbal de contravenţie. Fusesem prins de către radar cu viteza de 70 km/h în localitate. Concluzia? 2 puncte de penalizare şi 134 lei amendă. Am semnat fără probleme şi am plecat.

Fiind vineri seara, nu mai aveam unde plăti cei 67 lei care reprezentau jumătate din minimul amenzii. Şi cum duminică plecam la Timişoara, urma să plătesc acolo. Primul lucru pe care l-am făcut luni, a fost să mă prezint la Primăria din Timişoara, ca un cetăţean onorabil ce mă aflu, unde am plătit amenda.

Citeste restul articolului