Nu pot să scriu doar două fraze, pentru că nu s-ar înţelege nimic. 🙂
Se cheamă Maxim sau Maxine sau ceva de genu’ asta, şi e aşa: stai la masă, dai cu zarul şi, bineînţeles, bei, dacă pierzi. Cum eu sunt specialist la asta, adică la pierdut, a cam trebuit să beau. Repede şi mult, fir-ar a naibii de băutură cu cine a mai inventat-o pe ea şi zarurile. Am luat pe loc decizia foarte înţeleaptă de a nu mai pleca a doua zi, pentru că oricum sunt în program, cu viza asta pe care am primit-o pe loc, deşi o aşteptam peste trei zile. N-am mai rezistat de la al nu mai ştiu câtelea pahar încolo şi am parcat în pat, într-un asemenea hal încât n-am auzit nimic din dansul despre care am aflat azi-dimineaţă că a întors hostelul pe dos, cu vomitat în pat şi dormit în cadă de partea amicilor din ţară lalelelor. Azi au programat sauna-party, altă şmecherie. La asta cică trebuie să stai la masă şi să bei, în chiloţi. O să încerc să driblez treaba asta, pentru că mâine aş vrea s-o tai din loc devreme. Îmi urez succes!
Despre asta m-a pus Andrei Cismaru să scriu. Ce se afla la pagina 34 din cartea pe care o citesc. Asta scrie, adică ce aţi văzut mai sus, iar cartea se numeşte Vând Kilometri şi aparţine lui Mihai Barbu.
Pe scurt, aşa cum scrie şi pe coperta 4, un om, o motocicletă, 26.000 de kilometri, 4 luni, 13 ţări, peste 500 imagini şi multe pagini de poveste în 43 de scrisori. Merită s-o citiţi. O să vă placă. 🙂
Anca, Mircea, Sorin, la voi ce scrie la pagina 34? 🙂
hehe, chiar aveam în gând să scriu despre marquez.
Vezi?! Spor la scris. 😀
[…] leapşă de la sorin. Fata întredeschise uşa şi ceru o bere rece. Mai mulţi bărbaţi aşteptau la rând. […]
[…] când am citit povestea lui Mihai Barbu spusă în Vând Kilometri, a fost ca un WOW… A fost ceva de genul „Dumnezeule… băiatul ăsta a avut mare curaj să […]