V-am povestit în articolul trecut că pasiunea mea avea o culoare… De fapt mai multe culori… Amestecate… Şi într-un final, a avut şi o „formă”… Cubul Rubik! Tot atunci, v-am povestit că şi pentru cei de la Renault (şi nu numai), pasiunea avea o culoare. Şi împreună, inginerii, tehnicienii, designerii, toţi angajaţii Renault, au reuşit să-şi unească pasiunea într-o formă… Le-a ieşit de minune… Iar acea formă a devenit noul Renault Clio.

În acelaşi timp, v-am rugat să-mi povestiţi în comentarii despre pasiunile voastre şi cum au prins ele contur. Şi am avut plăcuta surpriză să descopăr că toate comentariile au fost diferite… De la arte marţiale, la muzică, la literatură, la scris, la gadgeturi, la petrecerea timpului în aer liber, la India, la ceaiuri, la parfumuri, la paraşutism şi până la filmele poliţiste… Chiar m-am bucurat că n-au fost două pasiuni identice. 🙂

De aceea, împreună cu Renault, am ales să-i premiem pe următorii: Ovidiu, Corina şi Anca. De ce Ovidiu? Pentru că egoismul tinereţii l-a trezit şi l-a schimbat. De ce Corina? Pentru că, în câteva rânduri, a ştiut să-şi descrie atât de frumos pasiunea. De ce Anca? Pentru că a fost sinceră şi a recunoscut că nu reuşeşte să-şi „concretizeze pasiunea într-o formă”. Apropo, Anca, luăm exemplu de la noul Renault Clio şi rezolvăm problema, da? 🙂

Şi dacă tot am ajuns la Renault Clio, hai să vorbim niţel despre el. Sper să nu-mi supăr amicii de la Renault şi, în acelaşi timp, sper să-i bucur… Da, recunosc, n-am fost niciodată un mare fan Renault. Şi ştiţi de ce? Pentru că, în cazul lor, am considerat (fără să vreau) că pasiunea are o culoare, dar nu avea formă… Sau nu forma pe care mi-o doream… De-a lungul anilor au venit (şi ei, dar şi diverşi designeri) cu tot felul de idei, cu tot felul de concepte… Întotdeauna m-am întrebat: oare de ce nu se folosesc de asta? Oare de ce nu se folosesc de cealaltă? Oare de ce nu iau puţin din acest concept… Parcă ar merge pe Megane/Clio/etc… Ei bine, într-un final “mi-au răspuns” tuturor întrebărilor… Şi pasiunea devenit o formă: noul Renault Clio.

Mai mult, noul Renault Clio a ajuns în România în luna Octombrie a acestui an. Şi dacă vreţi să-l vedeţi mai de-aproape sau vreţi să vedeţi de ce este în stare, cei de la Renault vă aşteaptă la un drive test. Şi după asta, poate vreţi să-l vedeţi şi în garajul propriu. Pentru că nu este o maşină scumpă. Preţul pentru o versiune bine echipată este de doar 10.200 euro. Sigur că n-o să vă descriu aici fișa tehnică, dar dacă vă interesează ce înseamnă „bine echipată”, eu şi cei de la Renault vă stăm la dispoziţie. 🙂

Şi când vă cumpăraţi noul Renault Clio, nu mă uitaţi… Daţi un semn, că vreau să văd şi eu cum arată nouă formă a pasinuii pe care v-aţi ales-o! 🙂

A mai trecut un an… Şi nenea Doru Panaitescu iar nu mă lasă în pace… Mă pune la treabă. Deşi i-am explicat că nu mai răspund la lepşe, ceva nu mă lasă să-l refuz. De ce? Pentru că e un articol pe care vreau să-l scriu… Pentru că Doru e genul de om nebun-frumos. Aveţi întrebări despre păsări? Doru o să vă răspundă. Aveţi întrebări despre reptile? Doru o să vă răspundă. Aveţi întrebări despre tot ce înseamnă coclauri? Doru e omul potrivit. Aveţi întrebări despre #ciorbealese? Doru e prezent. Aveţi întrebări despre unde se mănâncă foarte bine în orice colţ al României? Doru nu va ezita să vă răspundă… 🙂

Ei bine, Panaitescu, împreună cu Continental Hotels, au pus ceva la cale. Vor să dea un week-end pentru 2 persoane, pentru cea mai interesantă idee de Revelion şi nu numai. Treaba-i foarte simplă: tre’ să intraţi pe site-ul Continental Hotels. Bun până acum? Ok! Apoi daţi un ochi aici, aici sau aici (ultimul “aici” e de inspirație), vedeţi dacă nu i s-a năzărit vreunuia cu aceeaşi idee de Revelion şi verificaţi că zonele să fie cât de cât apropiate de unul dintre hotelurile Continental (unde se organizează petreceri de Revelion). Care-s alea? Păi Arad, Drobeta, Târgu Mureş, Sibiu, Oradea şi Bucureşti.

Apoi, lăsaţi un comentariu pe blogurile participante la concurs (pe care o să vi le spun mai jos), inclusiv pe al meu. Ce ar trebui să scrieţi în comentariu? Păi ceva de genul “Dacă aş face Revelionul în Sibiu, cu siguranţă n-aş rata Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale Astra. N-am cum… E un muzeul al satului românesc, e un muzeu unicat (între cele aflate în aer liber), e un muzeu care, până la urmă, ne reprezintă…”

Citește restul articolului

Îmi voi aminti mereu când am descoperit Cubul Rubik pentru prima oară… Nu… nu vă voi povesti ce este el şi nici de unde vine. Mulţi ştiu, iar dacă nu, Google vă stă la dispoziţie. Însă vă voi vorbi despre ceea ce înseamnă pasiunea pentru acest lucru perfect, cubul Rubik.

Întotdeauna mi-au plăcut lucrurile perfecte. De mic… Ce însemna “perfect” pentru mine? Simplu! Pătratul este perfect, cercul este perfect, triunghiul echilateral este perfect, cubul este perfect, sfera este perfectă, piramida triunghiulară regulată este perfectă. Orice are dimensiuni egale în plan sau spaţiu, e perfect. 🙂 Am început şcoala, am descoperit pătratul, apoi cubul. Dacă mă luai repede şi-mi spuneai să-ţi desenez ceva, primul lucru pe care l-aş fi făcut ar fi fost cubul. Între timp, nimic nu s-a schimbat. 🙂

Timpul a trecut… Şi cred că prin clasa a 5-a am descoperit cubul Rubik. La un vecin de scară. Evident, mi s-a părut perfect, cum altfel… ?! Cum l-am văzut? Ca pe un cub cu mai multe cubuleţe, pe care trebuie să le aşezi, prin diverse formule, în aşa fel încât, dintr-o perfecţiune haotică, să devină o perfecţiune ordonată. Şi atunci a apărut pasiunea. Ciprian, pentru că aşa-l cheamă pe vecinul meu, ştia să-l facă. Şi am stat lângă el ore, zile, săptămâni, până am reuşit să învăţ să-l fac. Când am făcut una dintre feţe am zâmbit… Când am reuşit să-l fac integral, mi s-a părut că am reuşit să fac cel mai greu lucru din lume.

Nu, nu sunt un profesionist în cubul Rubik… Dacă-mi aduc bine aminte, recordul personal este de 2 minute şi vreo 20 de secunde… Dar pasiunea m-a făcut să pierd (sau să câştig?) ore din viaţă pentru a învăţa să-l fac. Pasiunea mă face şi acum să mă uit la cei care reuşesc să-l facă mult mai repede decât mine. Pasiunea mă face să mă uit la campionatele mondiale, campionate în care recordurile sunt de câteva secunde. Pasiunea mă face să mă uit la cei care se pricep atât de bine, încât îl fac puţin diferit faţă de noi şi se folosesc de diverse trick-uri (de genul “blând”) pentru a-l face. Şi, din când în când, pasiunea mă face să scot unul din cuburile pe care le am în dulap, să-l stric şi să-l fac de câteva ori. 🙂

Da… aţi văzut bine… două dintre link-urile “ascunse” până acum în text duc către Renault. Mai exact către noul Renault Clio. De ce? Pentru că şi maşinile fac parte din pasiunile mele, iar noul Clio, aşa cum scriam şi în articolul din momentul în care a fost lansat la Salonul Auto de la Paris, din punctul meu de vedere, arată într-un mare fel. Pot spune că băieţii de la Renault au reuşit să reinventeze Clio-ul. Chit că au împrumutat niscaiva linii de la Renault DeZir. Dar arată perfect! 🙂

Pasiune… Sunt milioane de oameni cu zeci de pasiuni pe lumea asta… De aceea, v-aş ruga să-mi povestiţi în comentarii care ar fi pasiunile voastre şi cum v-aţi întâlnit pentru prima oară cu ele. Chiar sunt curios… Iar cele mai interesante povestioare vor fi recompensate de Renault Clio cu o machetă simpatică foc. 🙂

Acest post despre pasiune a fost scris la provocarea noului Renault Clio, noua formă a pasiunii.

Sigur că nu sunt singurul care, atunci când este în vizită într-un oraş, îşi organizează traseul astfel încât să cuprindă cât mai multe obiective. Toată lumea face la fel. Sau, cel puţin, aşa cred… De aceea, cea de a treia zi a fost rezervată pentru Placa de Catalunya, La Rambla, La Boqueria, Monumentul Columb, Port Vell, Acvariu, Catedrala Seu şi Muzeul Picasso, obiective care se afla, oarecum, pe aceeaşi, să-i spunem, “trasă”. Sunt cam în aceeaşi zonă, foarte aproape unele de altele.

Placa de Catalunya. Nu, Placa Catalunya nu este doar o piaţă sau unul din principalele “noduri” care face legăturile cu restul zonelor din Barcelona, aici referindu-mă la transportul în comun şi tot ce înseamnă el (metrou, FGC, Aerobus, autobuze). Este mai mult decât atât. Este locul unde o să găsiţi fântâni arteziene, statui, bănci, porumbei… locul unde vă puteţi trage puţin sufletul înainte de a intra pe binecunoscuta stradă La Rambla. Şi da, este considerat a fi centrul Barcelonei, “buricul” oraşului, locul în care se întâlneşte oraşul vechi face cunoştinţă cu modernismul zilelor noastre. Opriţi-vă puţin aici, staţi câteva minute, uitaţi-vă în stânga şi-n dreapta şi veţi înţelege… 🙂

După care continuaţi cu La Rambla. Mai e nevoie să spun că este una dintre cele mai cunoscute străzi din lume? Nu cred… Mai e nevoie să spun că este una dintre cele mai aglomerate străduţe din Barcelona? Nu cred… Mai e nevoie să spun că aici veţi găsi de la terase, la cafenele, la magazine cu suveniruri, la renumitele statui vii, la vânzătorii ambulanţi de tot felul de chestiute, la vânzătorii de flori sau de păsări şi până la caricaturişti? Nu cred… Mai e nevoie să spun că aici veţi găsi şi Muzeul Erotic, cel de la balconul căruia o domnişoară vă v-a invita cum ştie ea mai bine sa-i călcaţi pragul? 🙂 Nu cred… O să vă las să descoperiţi singuri La Rambla… Singurul lucru pe care vi-l mai spun e faptul că, în magazinele de suveniruri, nu cele de pe aleea principală ci cele de pe margini, de la parterul clădirilor, dacă nu ai cumpărat nimic şi totuşi ai admirat ceva, la ieşire, toate acele produse vor fi la jumătate de preţ. Intraţi, uitaţi-vă la brelocuri, magneţi, bluze, tricouri, căni… tot ce vreţi voi. Apoi ieşiţi şi o să vedeţi cum o să fiţi traşi de mânecă de către angajaţii magazinului… 🙂

Citește restul articolului

Vă spuneam în Ziua 1 că ne-am oprit la Monument a Rius i Taulet, punctul care face trecerea între parcul Arcului de Triumf şi Parc de la Ciutadella. Ei bine, în ziua 2 ne-am întors în acel loc şi am continuat cu vizitele. Nu doar pentru Parc de la Ciutadella, dar şi pentru Grădina zoologică din Barcelona şi pentru Cascadă, ambele fiind în aceeaşi zonă. Nu ştiu câţi sunteţi atraşi de o grădină zoologică, dar cel puţin pentru Parc de Ciutadella şi Cascadă, credeţi-mă, merită să veniţi până aici. Indiferent în ce colţ al Barcelonei sunteţi cazaţi…

Parc de la Ciutadella. Nu, nu vă imaginaţi un simplu parc cu bănci, copaci, gazon şi alei. Este un parc împărţit pe mai multe zone. Sigur… Există şi bănci, există şi copaci, există şi palmieri, există şi iarbă pe care vă puteţi odihni, există şi alei pe care vă puteţi plimba, există şi un lac pe care vă puteţi plimba cu barca. Însă există şi Castelul celor 3 dragoni, există şi L’Hivernacle, Există şi Muzeul de geologie, plus, aşa cum vă spuneam mai devreme, parcul zoo şi Cascada. Mai toate clădirile din Parc de la Ciutadella au fost construite pentru Expoziţia Universală din Barcelona (1888). Castelul celor 3 Dragoni a fost construit între ’87 şi ’88, arhitectul fiind Lluis Domenech i Montaner) şi astăzi adăposteşte Muzeul de zoologie din Barcelona. L’Hivernacle (catalana) înseamnă “casa verde” şi este un fel de mică grădina botanică. O să găsiţi aici diverse specii tropicale care nu ar avea “condiţii” să trăiască “libere” în Barcelona. Şi mă refer la clima… Aaaa… şi o să găsiţi şi un mic foişor în care se adună pasionaţii dansului şi se “antrenează”. 🙂

Şi-am ajuns la Zoo de Barcelona. Nu ştiu de ce, dar mi l-am imaginat mai mic. Poate pentru că eram învăţat cu grădinile zoologice de la noi. Ei bine, m-am înşelat… 120 de ani. Aceasta este vârsta Grădinii Zoo din Barcelona. Unde s-a ajuns după 120 de ani? La 13.5 hectare, câteva mii de animale, câteva sute de specii şi peste 1 milion de oameni care o vizitează anual. Cu ce veţi fi întâmpinaţi după ce veţi trece de poarta de intrare? Cu asta…

Citește restul articolului