Marţi, 22 Iulie. De fapt a ajuns de Luni seara. Şi m-am bucurat că s-a întâmplat aşa, pentru că mi-a dat ocazia să cunosc nişte oameni minunaţi, nişte oameni care au multe poveşti în spate. Marţi, atunci când a avut loc şi evenimentul în Parcul Copou, nu am fi avut timp să discutăm despre cine-s oamenii ăştia, ce fac, ce au făcut până acum, de ce le-au făcut, cum s-au gândit la ele… Multe… Şi sigur n-am fi aflat în atât de scurt timp că avem prieteni comuni, deşi suntem din zone diferite ale ţării. 🙂
N-o să vă mai spun ce e cu Carava CASPER. V-am povestit aici. O să vă reamintesc doar faptul că două echipe de biciclişti în tandem parcurg un traseu format din 28 de oraşe din România şi faptul că în drumul lor sunt ajutaţi, pe lângă alţii, de către Asociaţia ASSOC Baia Mare. Proiectul se numeşte “Servicii sociale integrate şi formare vocaţionala pentru persoane cu dizabilităţi”, iar în anul trei de proiect se desfăşoară o campanie naţională de sensibilizare în scopul schimbării atitudinii sociale privind persoanele cu dizabilităţi, în special în ceea ce priveşte potenţialul de ocupare. Prima echipă este formată din Florin Georgescu şi Alexandru Răcănel, iar cea de a doua, din Arnold Csaba Butu şi fiica sa, Andrea Butu.
Însă, vreau să vă spun cu totul alte lucruri. Sloganul campaniei este “Dărâmăm ziduri pentru a construi punţi”. Ştiţi ceva? Îmi permit să-i contrazic… Eu consider că punţile sunt construite… Au fost întotdeauna… Însă noi, oamenii, am reuşit să ridicăm nişte ziduri! Mulţi dintre noi… Poate a venit momentul în care trebuie să le dărâmăm. De ce? Pentru că nu ar trebui să existe. Pentru că suntem cu toţii oameni, mulţi muncim, mulţi facem lucruri frumoase, indiferent că suntem persoane cu dizabilităţi sau nu. Mai mult de atât, le putem face împreună. Iar băieţii pe care i-am cunoscut Luni au fost un exemplu clar…
Florin Georgescu, persoana cu deficit senzorial, un om deosebit, un om care a făcut multe lucruri până acum şi care vrea să mai facă măcar atâtea lucruri dacă nu şi mai multe. Drumul până la Londra pentru a marca începutul Jocurilor Olimpice şi Paralimpice, dar şi stabilirea recordului naţional de viteză pentru nevăzători sunt doar două exemple. În tot acest timp omul lucrează, colaborează, încearcă să facă multe lucruri interesante, într-un cuvânt, trăieşte! Şi trăieşte frumos!
Da, am discutat despre multe chestii. Aşa am şi descoperit că avem amici comuni, deşi sunt nişte sute de kilometri între noi. Aşa am aflat că, pe lângă Alex Șeremet, cel cu care am şi discutat despre Florin şi căruia trebuie să-I mulţumesc pentru faptul că ne-a făcut cunoştinţă, mai există două persoane: Vlad Cucu, omul care-i ajută cu partea de editare video pentru tot ce fac pe traseu, dar şi Răzvan Baciu, cunoştinţă veche de-a lui Florin şi amic bun cu mine, deşi mă urăşte (inside joke :)). Singurul lucru pe care am uitat să-l menționez lui Florin e faptul că Răzvan este tot vasluian. Aşa am şi înţeles de ce spunea Florin ca la Vaslui s-a simţit cel mai bine din toate oraşele prin care a trecut în campanie. 🙂
Alexandru Răcănel, cel care merge pe bicicletă alături de Florin şi cel care-l ajută în toate proiectele cicliste. Simpatic Alex… Deşi n-a vrut să iasă cu noi seara la un Cico, dar am înţeles de ce: după o zi întreagă de pedalat, seara, omul a ieşit şi la alergat vreo 10 kilometri… Prietene, eşti bine?! :)) Oricum, Alex e de nota 20 şi mi-ar face plăcere să mă mai văd cu el.
Peter Hurley. Pfff… Despre Peter sunt multe de spus… Foarte multe… Şi vreau să-i dedic un articol separat. Pentru că abia după ce l-am cunoscut am aflat cine este el şi ce învârte. Acum pot să vă spun doar că este un om minunat, este unul dintre principalii iniţiatori ai acestei campanii, este un irlandez care s-a transformat în maramureşean şi este un om care face pentru România mult mai multe lucruri decât mulţi dintre români… 🙂
Tony. Doar Tony… Aşa s-a prezentat, aşa vi-l prezint şi eu. 🙂 Este cel care învârte volanul maşinii care face parte din caravana, cel care are grijă să şi filmeze, să şi fotografieze, să aşeze şi cutiile “zidului” care trebuie dărâmat în fiecare localitate în care ajung… ce mai… cel care, alături de toţi membrii echipei, se asigură că nu sunt probleme. Şi la Vaslui n-au fost! Ştiu eu sigur! Plus că a rămas impresionat de Parcul Copou… Aşa-i, Tony? 🙂
Ultima, dar nu cea din urmă, Carmen Marinescu. Despre ea nu pot să vă spun multe lucruri. Obosită fiind, n-a ieşit cu noi seara. Doar a doua zi am reuşit să facem cunoştinţă. Însă, dacă e în echipă cu toţi cei pe care vi i-am prezentat mai sus, nu are cum să nu fie o fată de nota 10. 🙂
Cam asta-i! Cred că nu mai are rost să spun de ce mi-a plăcut campania şi de ce a meritat promovată… De ce nu se fac mai multe astfel de campanii? Asta e o întrebare la care chiar nu pot să vă răspund şi o întrebare pe care ar trebui să ne-o punem cu toţii…
[…] bunul meu amic Peter Hurley v-am mai povestit în momentul în care Caravana CASPER a ajuns în Vaslui. Între timp, Peter a mai făcut tot felul de lucruri frumoase pentru România, ultimul fiind şi […]