Practic, doar un teaser cu ce se întâmplă la Cibinfest 2013. O să revin să revin zilele următoare cu mai multe detalii. Vreau doar să vă spun că aşteptam de ceva vreme să văd şi la noi un asemenea festival. Momentul a venit şi totul a fost (şi încă mai este) într-un mare fel…

De la cel mai mare cort pe care l-am văzut vreodată, la organizare, la angajaţii care au avut şi au grijă ca miile de oameni care au trecut pe aici în aceste zile, la micul parc de distracţii. Totul este perfect! Încă mai este, pentru că mai e o zi.

Aşa cum spuneam, o să vă las cu mică parte din Cibinfest 2013 Sibiu şi revin şi cu mai multe poze.
Enjoy!

CibinFest este un eveniment organizat de Fundaţia Austria Pro România şi A1 Events, cu sprijinul Ursus, Pepsi şi Ibis Hotel.

Sincer să fiu încă nu mi-e clar… Ori eu iubesc Sibiul, ori Sibiul mă iubeşte pe mine… Ori eu vreau la Sibiu, ori Sibiul mă vrea… Un lucru e clar: deşi am fost la acolo nu cu mult timp în urmă, mă întorc! De data asta la Cibinfest 2013! Şi nu mi-e clar de ce mă duc… Poate pentru că-mi place Sibiul… ?! Oricum, în perioada 26-29 Septembrie voi fi acolo! 😀

Ce este Sibiul? Un Munchen “mai mic”, dar care poate sta pe aceeaşi treaptă cu oraşul nemţilor fără nici cea mai mică problemă. Ce este Cibinfest? Un Oktoberfest mai mic, dar care se străduieşte din toate puterile să-l ajungă din urmă. Nu ştiu cu cât e mai mic, dar cortul pregătit pentru eveniment are 2.400 metri pătraţi, cam cel mai mare cort montat vreodată în Piaţa Mare din Sibiu.

Nu, nu-i tot. O să mai fie şi un mic parc de distracţii, dacă poate fi numit mic, cu un montagne russe pe două nivele, cu o pistă cu maşinuţe, cu un carusel, cu multe altele, totalul locurilor de distracţie fiind în număr de şase. Cine cânta? Va fi un fel de “skanderberg muzical”, în dreapta fiind formaţia Die Spatzen 2000, pe care sibienii o ştie de anul trecut, în stânga trupa Desperado, care cred că nu are nevoie de prea multe introduceri. 🙂

Şi cum multă lume nu suportă muzica dată prea tare, o să aibă ce face. Pentru că li s-a pregătit, să-i spunem, un fel de “Ziua Recoltei”, un târg de toamnă unde vor găsi, printre altele, şi obiecte de artizanat, jucării şi tot felul de suveniruri. Tot ei, dar şi cei prezenţi, cei care au optat pentru un pachet turistic oferit de hotelierii din Sibiu, vor avea parte, pe lângă oferta de cazare pentru 2 sau 3 nopţi, şi de un tur al centrului istoric al oraşului şi de niscaiva gustări tradiţionale pe traseu. 🙂

Citește restul articolului

Cu greu ne-am trezit după o nuntă… Ştiţi cum e, nu trebuie să vă mai spun. Mirele şi mireasa fericiţi, încă împreună, părinţii şi naşii fără prea mulţi bani în buzunare, noi obosiţi, dar bucuroşi că le-am fost alături. 🙂

Am lăsat totul în urmă şi am plecat către Palatul Brukenthal, unde ne-a aşteptat domnul primar din Avrig, Arnold Klingeis, şi ne-a ținut puţin atenți cu discuții legate de proiectul CultTour. Despre ce e vorba? Despre strategii pentru protecţia şi valorificarea moştenirilor culturale, mai exact arhitectură, parcuri, reşedinţa de vară a baronului Samuel von Brukenthal, muzeul Gheorghe Lazăr şi întregul oraş natal memorial. Apoi despre felul în care se face comunicarea pentru a se face cunoscute oferte deja existente ajutând la promovarea lor, despre analizarea situaţiei forţelor de muncă sau a personalului de specialitate necesar diferitelor forme de turism aflat în process de dezvoltare şi, nu în ultimul rând, despre felul în care poate fi dezvoltată o economie eficienta astfel încât să poată fi stabilizată şi acea forţă de muncă pe plan local.

Ştiţi ce mi-a plăcut? Faptul că în acest proiect s-au implicat o mulţime de oameni. De la Primăria Sibiu, la Consiliul Judeţean, la Fundaţia Samuel von Brukenthal, la nişte universităţi din Austria şi Germania, până la Municipalitatea Veliko Tarnovo, Bulgaria, un fel de Sighişoara noastră, oraş pe care l-am vizitat şi eu anul trecut si care mi-a placut tare mult. Una peste alta, daca vreți mai multe detalii, aici le găsiți.

Citește restul articoului

Din ciclul “despre bănci”, nu alea din parc, astăzi despre Piraeus Bank România. O să vă povestesc cum unii angajaţi nu prea au ce cauta în bănci. Nu că în alte instituţii, alţii, ar avea ce căuta, dar astăzi vorbim despre bănci.

Având 3 pensionari în familie (între timp rămaşi doar doi), se întâmplă că eu să fiu responsabilul cu scosul banilor de pe card. Şi fiind zi de pensie, m-am prezentat frumos la bancomatul prestigioasei bănci Piraeus Bank. Introduc frumos cardul tatălui meu, scot pensia, introduc şi cardul bunicii, scot şi pensia ei (apropos, guvernul României, 90 de lei, pensie veteran de război). Ultima rămasă, mama. Introduc şi cardul ei, moment în care pe ecran îmi apare un mesaj de genul “bancomat indisponibil momentan, vă rugăm reveniţi”, micuţul de el, cardul, refuzând să mai iasă din fantă.

Aştept câteva zeci bune de secundă, nimic nu se întâmplă, şi intru în sediul băncii pentru a-mi expune mica problemă unuia dintre angajaţi. Mă prezint în faţa unui domn şi începe conversaţia:

– Bună ziua!
– Bună ziua!
– Ştiţi, bancomatul mi-a papat cardul, iar pe ecran îmi apare mesajul…. (cel despre care vă spuneam mai sus)
– Hmmm… Nu se poate… Să mergem să verificăm! (ieşim amândoi)
– Daaaa, e clar, bancomatul s-a “restartat” şi de asta v-a înghiţit cardul.
– Bun, şi?
– Păi când se termină de “restartat” vă dă cardul înapoi.
– Sigur?
– Fără nici cea mai mică problemă! (şi intră în sediu)

Citește restul articolului

Da… Tot n-a venit semnalul la Mălăncrav… De aceea am şi întârziat şi vă scriu de acasă. Am suferit… A fost greu… A fost una dintre “cele mai triste seri si dimineti” din viata de “onlainăr” pentru mulți dintre cei prezenți. Da’ ne-am trezit cu toţii, am luat micul dejun şi am plecat către Biserica şi Conacul din Mălăncrav. Poate pentru mulţi nu spune mare lucru, de aceea o să vă spun că acest conac este cunoscut şi sub numele de Conacul Apafi.

Construcţia a avut loc undeva în secolul al XV-lea, proprietar fiind prinţul Apafi. Evident, la început nu arată aşa cum îl vedeţi în imagini. A fost, dacă mi-e permis să spun, o „căsuţă” obişnuită a unui prinţ din acele vremuri. Abia prin secolul XVII a început să capete conturul pe care-l vedeţi, se pare că în vremea comunismului a fost şi cămin cultural, şi abia în 2007, mulţumită Fundaţiei Mihai Eminescu, a fost restaurat în totalitate.

Ce pot să vă spun e că trebuie să ajungeţi obligatoriu în zona să-l vedeţi şi că mi-am petrecut aproximativ 40 de minute fără să mă mişc într-un şezlong găsit în curte, cu un soare care mă încălzea, cu Anca Nițoi care ne povestea despre Conac şi despre Biserică din Mălăncrav şi cu gândurile mele care o întrerupeau din când în când pe Anca… 🙂

Am plecat către Copşa Mare unde am cunoscut-o pe Giovanna, care ne-a arătat câteva case recondiţionate, case care acum pot fi închiriate. Exteriorul arată cam cum arăta odinioară, interiorul este complet modernizat, dar cu ceva urme de vechi… De tradiţional… O să vedeţi cam cum arată în imaginile de mai jos şi sper că nimeni să nu se supere pe mine, dar consider că preţul e puţin cam mare pentru buzunarele multora dintre români. Încă o dată… da, arăta într-un mare fel, dar undeva la un maxim de 120 de euro pentru o familie, pe noapte, e niţel cam mult.

Tot aici am văzut şi una dintre cele mai frumoase biserici din judeţul Sibiu. Însă partea tristă e faptul că, deşi o să vedeţi în interior şi un altar din acele vremuri, şi o orgă la care există chiar şi o partitura deasupra clapelor, e foarte mult beton în interior… Mult prea mult beton…

Citește restul articolului