V-am zis în prima zi că am făcut 1200 de kilometri cu maşina, dar parcă simţeam nevoia să merg şi câţiva pe calea ferată… Şi, dacă tot eram în zonă, cum altfel decât cu drezina?! Mihai Blotor este programator, dar asta nu-l împiedică să se ocupe şi de drezina pe care o s-o vedeţi în imaginile de mai jos. E greu… E foarte greu, mai ales când te loveşti de tot felul de probleme, fie că ţin de mecanică, fie că ţin de legi, scuzaţi-mă că spun, idioate.

Cu toate astea, Mihai vrea să nu lase drezina să moară… Da… mai trebuie să cosească pe traseul respectiv, îi mai sare lanţul drezinei, mai cade un şurub, se întâmplă multe… A căzut lanţul şi când eram noi acolo, şi m-am bucurat mult că am putut să-i fiu de ajutor, iar partea cea mai interesantă a fost la final, când am întors cu toţii vagoanele şi locomotiva. Să ştiţi că, dacă v-aţi dat cu drezina lui Mihai şi la final nu l-aţi ajutat s-o şi întoarcă, plimbarea a fost degeaba… Şi trebuie să ajungeţi să-l cunoaşteţi pe Mihai şi să vă plimbaţi cu jucaria lui! Nu doar pentru mocăniţa, dar şi pentru traseul care este minunat! 🙂

Filmulețul este facut de colegul și prietenul Răzvan Baciu. 🙂

Citește restul articolului

1200 de kilometri… Atât am făcut în patru zile. Aveam o discuţie cu Brylu şi mă întreba dacă nu e obositor, dacă merită să fac atâta drum… Şi i-am răspuns că da, e obositor, dar merită! Din două motive. Primul ar fi că te revezi cu oameni pe care i-ai cunoscut cu ceva vreme în urmă şi ţi-au rămas în suflet, al doilea ar fi că urmează să cunoşti oameni care fac ceva pentru România, care merită promovaţi, aşa cum merită să vezi locuri noi şi frumoase, care, la fel, merită promovate, merită văzute, merită arătate şi celor care nu au ajuns vreodată pe acolo…. Pentru că avem o ţară atât de frumoasă!

Aşa am ajuns la PrinSibiulMeu-Tag the Flag 2013, la invitaţia lui Tudor Popa. Ştiam în mare ce mă aşteaptă, ce-o să văd, dar au fost şi multe surprize. Ne-am început ziua cu o vizită prin Sibiu, unde gazda şi ghid ne-a fost Răzvan Pop. Oameni buni… cât ne-a vorbit omul ăsta în câteva ore, şi cât de bine pregătit este, mai rar… credeţi-mă! Mi-ar fi plăcut să-l pot filma, să vedeţi ce înseamnă „bine pregătit”, dar nu ştiu dacă YouTube m-ar fi lăsat să urc atâţia GB. 🙂

Pe unde ne-a dus? Începând cu zona centrală, Primărie, strada Mitropoliei, Parcul Astra, strada Tribunei, Piaţa Armelor, strada Bastionului, strada Dealului, bulevardul Victoriei, strada Emil Cioran şi Piaţa Unirii. Despre ce ne-a vorbit? Despre tot ce a însemnat Sibiu cu mulţi ani în urmă şi cum s-a ajuns la Sibiul de astăzi, despre bresle, despre clădiri, despre faţade, de ce unele nu sunt restaurate, de ce altetele sunt şi cum s-au făcut acele restaurări, cu ce costuri, cine „şi-a pus amprenta” în unele zone, cu ce „greutăţi” ale acelor vremuri. Şi o să vă dau doar un exemplu de „greutăţi”, doar pentru a vedea şi România anului 2013 ce însemna „greutate” în acele timpuri… Ei bine, în cazul unor fortificaţii, constructorii au considerat ca materialele de care aveau nevoie erau mai uşor de transportat pe apă. Şi cum Cibinul era destul de sinuos, s-a construit o albie dreaptă… Da, aţi citit bine, s-a construit o albie dreaptă! Punct şi fără comentarii!

Citește restul articolului