V-aţi dorit vreodată să ajungeţi într-o cetate, într-un castel şi să fiţi singurii vizitatori? Să fiți singuri în toată cetatea? Să simţiţi că locul acela vă aparţine şi că nu o să fiţi “deranjaţi” de nimeni? Eu mi-am dorit întotdeauna. Şi în urmă cu două săptămâni mi s-a îndeplinit visul. Am ajuns la Cetatea Râşnov şi, cu excepţia Cavalerului Cetăţii, lui Samo (sau aşa cum puţină lume-l ştie, Gheorghe Samoilă, străjerul şi colecţionarul de la Cetatea Râşnov), a unei doamne care-şi deschidea magazinașul de suveniruri şi a unei domniţe de la care ne-am cumpărat un borcănel de şerbet, absolut nimeni nu mai era în cetate. Aaaa, ba mint… Mai erau nişte pisicuţe năstruşnice pe care o să le vedeţi în imaginile de mai jos. 🙂

N-o să vă spun multe lucruri despre Râşnov. Probabil ştiţi deja, iar dacă nu, Google şi Wikipedia vă stau la dispoziţie. O să vă spun doar că oamenii din Cetate sunt acolo tocmai pentru a vă ajuta, pentru a vă răspunde la întrebări la care poate niciodată nu ați găsit un raspuns. Am stat la o cafea cu Cavalerul Cetăţii şi este un om deosebit, sociabil, chiar dacă mantia și privirea ascuțită îl fac să para taciturn şi inabordabil… 🙂

Ne-a povestit multe despre cetate, ce s-a întâmplat cu ea în acele câteva luni în care nu a putut fi vizitată, ce s-a întâmplat după. Am fost şi i-am văzut şi atelierul în care, apropos, o să găsiţi foarte multe chestii lucrate chiar de mâna lui, dar şi multe suveniruri pe care nu le veţi găsi în multe magazine de gen, pentru simplul motiv că se merge cumva într-un circuit închis. Acele obiecte sunt date spre vânzare doar magazinelor de suveniruri din locuri de, să le spunem, profil (vezi cetăţi, castele, hoteluri etc).

Vă las cu pozele şi vă doresc să prindeţi şi voi Cetatea Râşnov în linişte… Şi nu uitaţi să-i luaţi la întrebări pe cei care au grijă de Cetate. Sunt nişte oameni deosebiţi. 🙂

Mai multe imagini în continuare Citește restul articolului

M-am născut în Vaslui, oraşul Vaslui, am copilărit în Vaslui, oraşul Vaslui, şi încă locuiesc şi trăiesc în Vaslui. Oraşul Vaslui! Și nu, nu mi-e ruşine cu asta. Nu mi-a fost niciodată. Însă, trebuie să recunosc, cu lucrurile urâte care se întâmplă în Vaslui, în judeţul Vaslui şi chiar în oraş, da, mi-e ruşine. Cu toate astea se mai întâmplă şi lucruri frumoase… Puține, într-adevăr, dar se întamplă. Și sunt și locuri care merită vizitate în Vaslui, în județul Vaslui…

De ce m-am pornit să scriu acest articol? Pentru că am o problemă cu unele titluri şi articole în care apare cuvântul “Vaslui”, fie că vorbim despre presă, fie că vorbim despre bloguri.

Aşadar, dragi jurnalişti, dragi oameni de media, dragi bloggeri, nu mai daţi titluri de genul “Un vasluian a făcut…”, “Un vasluian a dres…”. Motivul este foarte simplu: dacă veţi scrie aşa, mintea oricărui cititor va asocia acea persoană cu oraşul Vaslui, nicidecum cu locul în care se întâmplă acţiunea. Vă vin în ajutor tocmai pentru a înţelege… Dacă veţi scrie un articol despre un locuitor al oraşului Roman nu veţi pune cu siguranţă un titlu de genul “Un nemţean a făcut…”. În cel mai fericit caz veţi scrie “Un romaşcan a făcut”, La fel şi în cazul unui locuitor din Focşani, nu veţi scrie “Un vrâncean a făcut…” ci “Un focşănean a făcut…”. Va mai dau un exemplu? Ok! Sunt sigur că în cazul unui locuitor din Lugoj nu veţi scrie “Un timişean a dres…” ci “Un lugojean a dres…”. E atât de simplu…

Sigur, mai e un motiv pentru care am vrut să scriu acest articol. În ultima perioadă văd tot felul de titluri şi articole cu și despre Vaslui în presă şi pe bloguri. Pe unele le citesc, pe unele nu. De ce? Pentru simplul motiv că văd scris cuvântul “Vaslui”. Ultimul pe care l-am citit e scris de Piticu. A, nu ştiţi cine-i Piticu? Mai bine… Nu vă dau link pentru că articolul este complet cretin şi e scris de către un om obtuz, un om limitat, pe care-l cunosc şi de la care, la un moment dat, aveam ceva aşteptări. N-a fost să fie… Să nu fiu înțeles greșit… Fac și eu glume cu și despre localitatea în care m-am născut, râd la articolele celor de la TimesNewRoman.

O să închei spunându-vă ca da, orcine ar spune ceva, campania Anti-Click pornită de Andrei Cismaru a făcut ceva (vedeţi şi un banner care încă mai există în partea dreaptă a blogului)… Deşi nu am fost mare cititor de can-can nici înainte, deşi, de o perioadă, deschid televizorul doar pentru a vedea M.A.S.H. sau vreo emisiune pe vreun post de genul Discovery, campania lui m-a făcut să nu mai dau click pe titluri şi articole de rahat (iertată-mi fie exprimarea)… Cu siguranţă nu sunt singurul!

Şi da, acest articol a fost scris de un vasluian…

Sursa Foto

Cum e să pleci de acasă Joi, spre Sibiu, în tricou, apoi să ajungi la Bran, Luni, tot în tricou, să te culci seara și să te trezești dimineață, să te uiți pe geam și să vezi zăpadă? Cred că nu poate fi ceva mai frumos, mai ales știind că ești la munte, la Bran, așa-i? Spune-ți voi…

O să vă las cu pozele de mai jos și o să revin, într-un alt articol și cu imagini de la Castelul Bran. Pentru că este, probabil, unul dintre cele mai frumoase castele ale românilor… Am curajul să spun, fără să cred că greșesc cu ceva, este in top 5 cele mai frumoase castele din România!

Dar, revenind, ce poate fi mai frumos?! Afară e iarnă, iar în Stâna Bran iți cântă o moldoveancă, pe nume Inga, în rusește… ?! Ce… ? 🙂

PS: Tot ce se întâmplă la Club Vila Bran, dar absolut tot, este de nota 20! Deși nu este un complex “all inclusive”, angajații de aici pot face în așa fel încât să nu părăsești complexul timp de câteva zile. Credeți-mă, nu ai timp să te plictisești. 🙂

PPS: Nu, acesta nu este un articol plătit!

Mai multe imagini în continuare Citește restul articolului

Vă spuneam zilele trecute că am ramas surprins cât de bine a fost organizat Cibinfest 2013. Vă spuneam că am rămas uimit de multe lucruri. Am greșit… Am greșit pentru că așa ceva e normal. Trăim într-o țară care se vrea normală și care, ușor, ușor, va deveni normală. Pentru că nu se poate altfel…

Este normal să ai un festival de o asemenea anvergură, așa cum a fost Cibinfest-ul 2013. Este normal să avem nu unul… ci multe astfel de festivaluri. Este normal ca totul să fie extrem de bine organizat. Este normal să ai la intrările unui cort (așa cum a fost cel de la Cibinfest), în care intră mii de oameni, personal de pază care-ți zâmbește si glumește cu tine, nu care sunt încrâncenați și gata să lovească pe oricine.

Este normal să ai chelnerițe zâmbitoare, care să te întrebe dacă mai dorești și altceva, nu care să-ți vorbească de sus, supărate, ca și cum le-a obligat cineva să-și găsească un serviciu… Este normal să ai toalete ecologice în care să nu pută și în fața cărora să nu stai mai mult de trei minute, la fel cum e la fel de normal să ai afară spălătoare…

Este normal să ai trupe care să se plieze perfect pe acel eveniment, așa cum a fost și in cazul celui de la Sibiu. Vorbesc despre Die Spatzen 2000 și Desperado, chiar dacă, român fiind, mi-aș fi dorit să cânte Die Spatzen 2000 în deschiderea băieților de la Desperado… 🙂

Este normal să vezi oameni care-și duc singuri farfuriile la gunoi după ce au mâncat. Este normal să vezi în același loc oameni care, indiferent de țara din care vin, indiferent de limba pe care o vorbesc, indiferent de culoarea pe care o au (la piele mă refer), să se înțeleagă, să râdă, să se simtă bine.

Este normal…

Da… Cibinfest 2013 a fost un eveniment normal. Un eveniment la care mi-aș dori să mai merg. De ce? Pentru că-mi place normalitatea…

Au mai scris Brylu, Andrei Cismaru, TVDece-ii, Chinezu, Laurețiu, Andrei Crivăț.

CibinFest este un eveniment organizat de Fundaţia Austria Pro România şi A1 Events, cu sprijinul Ursus, Pepsi şi Ibis Hotel.

Mai multe imagini în continuare Citește restul articolului