Posted on Jun 15, 2014 in Diverse | 6 comments

La Vaslui oamenii trăiesc pe picior mare

lazy_man

M-am trezit ieri dimineaţă, am aruncat în maşină nişte covoare şi am plecat cu mama din dotare să le surfilăm. O amică ne dăduse pontul cum că ar fi în Vaslui un unic şi singur exemplar uman care face aşa ceva. Să nu avem discuţii, amica nu avea nici cea mai mică idee cine şi ce fel de om e, să-i spunem, festinatorul, sau festonerul, sau festonierul, sau festonorul (vezi verbul “a festona” :D).

Ajungem noi în faţa porţii, vedem un lacăt, dar care nu era închis, vedem un program scris (zilnic 8-18, Duminică închis(dacă-mi aduc bine aminte)) o sonerie şi un număr de telefon. Ceasul arăta aproape 10. Să sunăm, îi zic mamei, poate o fi omul acasă. Nimeni în 2 minute. Ok, să-i dăm un telefon, poate o fi omul la piaţă. Niciun răspuns.

Într-un târziu se deschide uşa casei şi iese surfilatorul.
– Să ştiţi că nu v-am răspuns la telefon pentru că ştiam deja că sunteţi la poartă. Am auzit soneria, dar până m-am deplasat eu de la bucătărie, până am coborât scările…
– Bună dimineaţa! Am venit şi noi să surfilăm nişte covoare.
– Sigur, nicio problemă, dar v-aş ruga să mă lăsaţi şi pe mine să-mi fac tabieturile de dimineaţă. Să beau cafeaua, să citesc presa, d’astea.
– Bineînţeles, zic. Noi doar vi le lăsăm, vă lăsăm şi numărul de telefon şi ne sunaţi dumneavoastră când sunt gata.
– Pfffff, zice el cam deranjat. Unde-s covoarele?
– În maşină. Acum le aduc (repede, să nu-l ţin pe om din tabieturi).

Mă duc la maşină, aduc covoarele şi dau să le întind, să-i arăt distinsului ce vrem.
– Păi ce faceţi?
– Păi să vă arăt ce dorim de la dumneavoastră şi de la dânsele, covoarele.
– Păi nu v-am spus că acum am tabieturi şi ne auzim mai târziu?
– Păi doar vă arătăm ce vrem şi plecăm, vă lăsăm. Ne sunaţi dumneavoastră când sunt gata. Nu contează ora.
– Nu. Le lăsaţi aşa şi discutăm mai târziu. Haideţi, că mă scap pe mine.

Am rămas mut câteva secunde, mi-am revenit repede, am înşfăcat covoarele şi i-am spus omului să rămână cu tabieturile şi cu closetul, cerându-ne scuze că l-am deranjat. Evident, m-a sunat în timpul zilei de vreo 3 ori, probabil realizând, într-un final, că mâine e posibil să nu se mai scape pe el, că nu mai are de la ce…

Şi ne-am îndreptat către un magazin de covoare pe care-l ştiam, spunându-ne că nu are cum să nu existe acolo şi o maşină de surfilat.
– Bună ziua! Nu vă supăraţi, avem şi noi nişte covoare şi vrem să le surfilăm. Se poate?
– Se poate, dar doar la covoarele noastre! (spunând în cor cele două angajate, cred)

Ca să înţelegeţi, cel din urmă este un magazinaș cu maxim 20 de covoare şi cam tot atâtea mochete, iar în interior eram singurii clienţi.

Concluzia? La Vaslui lumea are tabieturi, fiţe şi nu are nevoie de bani. La Vaslui lumea trăiește bine. La Vaslui…

Sursa foto



6 Responses to “La Vaslui oamenii trăiesc pe picior mare”

  1. octav says:

    Traim intr-o tara incredibila! Toata lumea are nevoie de bani dar nu vrea sa munceasca. Si culmea e ca face bani cumva, altfel ar trebui sa munceasca, nu?
    De exemplu, mi-am luat o canapea si stand la et. 6 si neincapand in lift, am apelat la o firma. Am intrebat cat costa, 200 lei. Le zic ca m-a costat transportul canapelei de la Timisoara la Bucuresti 250 lei si ca mi se pare mult, am propus 150 lei. Nu, fara 200 lei nu vin. Am gasit o alta firma dispusa sa o care pe 150 lei…

  2. Danyzus says:

    Era zi de sarbatoare sau ce? Si nu e vorba de Vaslui ci de toata Romania. La aceeasi problema cu surfilarea am ajuns la concluzia ca drumul + costul propriu-zis ajunge cam la acelasi pret cu un covor nou.

    • Nici măcar. Pur și simplu există oameni care nu vor să muncească. Sau se mulțumesc cu foarte puțin. Sau nu știu… poate câștigă atât de bine încât își permit luxul de a refuza un client.

  3. Alina says:

    Din păcate nu e singurul.Cunosc și eu un electrician auto din Husi care se comporta așa cu clienții.Se comporta urat cu unu doar pentru simplul fapt ca omul venise la electrician cu nevasta după el.A procedat la fel ca dumneavoastră..l-a trimis undeva și a plecat omul la alt electrician.Sì când l-am întrebat de ce s-a comportat așa cu el, mi-a răspuns”poi ce ăsta e barbat, vine aici cu tot cu nevasta după el”

Leave a Reply