Ca să ne înţelegem de la început: acesta nu este un articol plătit! Nu am în casă niciun echipament/dispozitiv Samsung. Nu am în casă niciun obiect electrocasnic Samsung. Nu am în casă nimic pe care să scrie Samsung. Da, recunosc, deşi nu am nimic al celor de la Samsung, îmi place mult Note-ul lor!

Dar acest articol nu e despre asta. În acest articol vreau doar să-l felicit pe cel/cea/cei/cele care se ocupă de tot ce înseamnă Social Media pentru Samsung România. Şi, pentru că mai aveam câteva zile de concediu, de ce n-aş lenevi şi de ce nu m-aş uita ce mai scrie lumea pe Twitter. Şi văd hashtag-ul celor de la Samsung “#In2015Vreau”, hashtag pe care utilizatorii îl folosesc şi spun cam ce şi-ar dori pentru 2015. Dau câteva click-uri, văd ce scrie lumea pe acolo, şi văd şi nişte răspunsuri automate date de cei de la Samsung. Automate însemnând identice, numai că adresate fiecărui utilizator de Twitter în parte.

Da, puteţi să consideraţi că a fost un test. 🙂 Încep să-i urmăresc şi le scriu mesajul de mai jos.

Citește restul articolului

Cum arăta Piaţa Vidin înainte? Pentru “nostalgici”, pentru cei care vor să-şi aducă aminte, pentru cei care nu au mai fost de câţiva ani prin Vaslui, pentru curioşi, aveţi aici câteva poze. De unde s-a plecat şi cum arăta proiectul făcut de către cei de la Emo Group? Aruncaţi-vă un ochi aici. Rezultatul? Îl aveţi în imaginile de mai jos. Aşa arată nouă Piaţă Centrală Vaslui.

Nu ştiu ce consideraţi voi, dar eu, aşa cum spuneam şi în articolul trecut, o consider una dintre cele mai moderne pieţe din ţară. Evident, pentru felul în care arată. Ce-mi place cel mai mult şi cel mai mult? Parcarea care se află deasupra pieței. Și, nu în ultimul rând, faptul că proiectul a fost respectat în proporţie de 100%. Sincer, nu m-am aşteptat să fie o “copie fidelă”. Mă aşteptam să respecte în mare, dar nu chiar “la punct şi virgulă”.

Citește restul articolului

Nu fac foarte des chestii din astea, dar azi chiar am nevoie de ajutorul vostru. Există un om la Primăria Vaslui care încearcă să facă în aşa fel încât să se mişte lucruri şi în partea asta a ţării. De fapt doi. Numele lor nu contează. Şi nu contează pentru că ei mi-au spus acest lucru. Contează doar faptul că m-au rugat să-i ajut şi, prin intermediul meu, să-i ajutaţi şi voi, cei care trăiţi în Vaslui (cel puțin). Mai sunt şi alţii care nu s-ar da la o parte şi ar pune “umărul la treabă”? Cu atât mai bine.

Oamenii ăștia au gândit două proiecte care ar fi de mare ajutor pentru Vaslui. Două proiecte pe care aş putea să vi le descriu în două cuvinte: sănătate şi mediu. Imediat vă explic pe scurt despre ce e vorba dar, înainte, vreau să vă spun că evaluarea celor două proiecte se face, în proporţie de 25 de procente, şi ţinând cont de numărul de voturi strâns de către fiecare proiect în parte.

Aşadar, aşa cum spuneam, pe scurt, primul proiect ar duce la înfiinţarea primului “Centru de referinţă pentru prevenirea şi depistarea bolilor de nutriţie şi metabolice în rândul copiilor de vârstă preşcolară şi şcolară din municipiul Vaslui”. Ce se urmăreşte? Crearea unui cadrul adecvat pentru depistarea timpurie a acestor boli la nivelul grupului ţintă format din 13.962 preşcolari şi şcolari, înfiinţarea unei baze electronice de evidenţă a cazurilor identificate şi îndrumarea pacienţilor către medicii specialişti. Găsiţi mai multe detalii aici.

Cel de al doilea proiect se numeşte Citește restul articolului

M-am trezit ieri dimineaţă, am aruncat în maşină nişte covoare şi am plecat cu mama din dotare să le surfilăm. O amică ne dăduse pontul cum că ar fi în Vaslui un unic şi singur exemplar uman care face aşa ceva. Să nu avem discuţii, amica nu avea nici cea mai mică idee cine şi ce fel de om e, să-i spunem, festinatorul, sau festonerul, sau festonierul, sau festonorul (vezi verbul “a festona” :D).

Ajungem noi în faţa porţii, vedem un lacăt, dar care nu era închis, vedem un program scris (zilnic 8-18, Duminică închis(dacă-mi aduc bine aminte)) o sonerie şi un număr de telefon. Ceasul arăta aproape 10. Să sunăm, îi zic mamei, poate o fi omul acasă. Nimeni în 2 minute. Ok, să-i dăm un telefon, poate o fi omul la piaţă. Niciun răspuns.

Într-un târziu se deschide uşa casei şi iese surfilatorul.
– Să ştiţi că nu v-am răspuns la telefon pentru că ştiam deja că sunteţi la poartă. Am auzit soneria, dar până m-am deplasat eu de la bucătărie, până am coborât scările…
– Bună dimineaţa! Am venit şi noi să surfilăm nişte covoare.
– Sigur, nicio problemă, dar v-aş ruga să mă lăsaţi şi pe mine să-mi fac tabieturile de dimineaţă. Să beau cafeaua, să citesc presa, d’astea.
– Bineînţeles, zic. Noi doar vi le lăsăm, vă lăsăm şi numărul de telefon şi ne sunaţi dumneavoastră când sunt gata. Citește restul articolului

Mulţi dintre cei care mă cunosc personal ştiu că nu am obiceiul să mint. N-o s-o fac nici de această dată. Am primit şi eu, la fel ca mulţi alţii din ţară, un plic de la Aqua Carpatica în care am găsit, pe lângă tot felul de informaţii, câteva testere prin intermediul cărora eram invitat să testez apa pe care o beau zi de zi comparativ cu ce ape mai doresc eu.

Nu, să ne înţelegem foarte bine de la început: nu sunt un fan Aqua Carpatica. N-am fost niciodată. Însă, da, am fost un mare fan ambalaje de la Aqua Carpatica. Îmi plac la nebunie sticlele lor. De prima oară când le-am văzut mi-au plăcut.

Dar să revenim… În momentul în care am primit testerele nu aveam în casă Aqua Carpatica. Aveam o cu totul altă apă plată îmbuteliată. Evident, m-am jucat. Şi am descoperit că apa de la robinet este peste apa plată pe care o aveam. Zilele următoare am cumpărat Carpatica, mai mult, am adus acasă şi ceva apă de la o fântână. Eram extrem de curios să văd ce se întâmplă. Surprinzător, rezultatul e cel pe care-l vedeţi în imagini. La primul test, la cel în care m-am jucat, am crezut că nu am făcut eu testul cum trebuie. Însă acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu Aqua Carpatica.

Da, oameni buni,… Citește restul articolului

Da, se întâmplă în Moldova, mai mult, în județul Vaslui. În satul Pădureni. Știu, pare greu de crezut, dar se poate…

Un primar, pe numele său Temistocle Diaconu, oameni muncitori din sat, oameni care au conștientizat că, dacă nu-ți faci singur, nu-ți dă nimeni. Și oameni care au înțeles că trebuie să aibă grijă de tot ce au făcut. Pentru că e munca lor. Și pentru că munca lor le asigură și ziua de mâine.

Au inceput de la zero. Într-un sat în care nu era nimic. NIMIC! …. La început s-au bazat pe fonduri europene. Acum, peste 60% din investițiile primăriei sunt făcute din fondurile și cu angajații proprii. Și nu se opresc doar la ce o să vedeți în imagini.

Vă las să vedeți singuri.

Citește restul articolului