Văd ieri un tweet dat de Andrei. Şi-mi aduc aminte de o întâmplare petrecută cu ceva vreme în urmă. Cam anul trecut…

Eram pe terasa unui astfel de “restaurant” în Gara de Nord, Bucureşti. Aşteptam trenul care să mă ducă acasă. Lume multă, nebunie, cum ştiţi cu toţii că e în Gara de Nord. Nebunie şi la “hamburgărie”. Aglomeraţie pe terasă, pentru că nu erau multe locuri libere (se vopseau mesele şi băncile). Stăteam şi eu ca omu’, cu o cafea în faţă, aşteptând trenu’, fumam şi “citeam” ce citeşte tot românu-n ziua de azi: telefonu’…

La un moment dat, sunt întrerupt din lectură de către un domn şi o fetiţă cam de 9-10 ani, el ducând în mână o tavă cu “de toate” pentru ambii. După aceea aveam să aflu că sunt tată şi fiică… “Nu vă supăraţi, e liber? Sigur, zic eu, numai să nu vă deranjeze fumul de ţigară.” “Nicio problemă, zice el, şi eu fumez!” “Bine, bine, dar fetiţa?!” Nici un răspuns…

Cei doi aşteptau pe cineva care urma să vină cu un tren în câteva minute. Mâncau şi vorbeau diverse… colege de şcoală, colegi, teme etc. Mi-am închis “cartea”… nu mai puteam citi din cauza discuţiei tată-fiică. Am preferat să-i ascult şi să privesc oamenii din gară, imaginându-mi problemele pe care le are fiecare…

La un moment dat, gândurile îmi sunt întrerupte de un fragment de conversaţie dintre cei doi “colegi” de masă:

– Tată, te rugasem să-mi iei şi mie o cola… De ce mi-ai luat apă?
– Parcă te rugasem să nu mai bei căcaturi, nu? … răspunse tatăl muşcând cu poftă dintr-un hamburger…

Sursa Foto

Aţi păţit vreodată să introduceţi cardul în bancomat, să fiţi convinşi că introduceţi PIN-ul corect şi bancomatul să vă afişeze mesajul “PIN Incorect – Vă rugăm să introduceţi PIN-ul din nou”? Ei bine, eu da. Şi aţi păţiţi vreodată că bancomatul să vă arunce prin fanta o hârtie pe care scrie “Limita zilnică a fost depăşită”, fără ca voi să aveţi în buzunar banii respectivi? Da, şi asta am păţit. Este posibil să se întâmple la orice bancă, dar eu le-am păţit la Banca Transilvania. Şi vă povestesc imediat, pe scurt, despre ce-i vorba, însă vreau de la bun început să nu înţelegeţi că acuz banca de ceva. Sunt doar erori de sistem, pe care sunt convins că şi le vor remedia. Sunt doar erori care apar din cauză că, din câte am înţeles, de curând, cei de la Banca Transilvania şi-au schimbat ceva programe, sisteme etc… Şi sunt erori despre care vreau să ştiţi şi voi, să vă păziţi şi să ştiţi ce aveţi de făcut în cazul în care sunteţi puşi în faţa unor astfel de situaţii.

1.Dacă aţi ajuns la bancomat, aţi introdus cardul şi sunteţi siguri că aţi apăsat PIN-ul corect, dar aparatul vă afişează mesajul că PIN-ul este greşit, nu mai încercaţi a doua oară. Intraţi în bancă, mergeţi la ghişeu şi rugaţi una dintre angajate să vă scoată banii prin intermediul POS-ului. Credeţi-mă, deşi la bancomat nu a funcţionat, la POS nu veţi avea nici cea mai mică problemă. O să vă recunoască PIN-ul. Aşa cum vă spuneam, e o eroare din cauza schimbărilor pe care le-au făcut cei de la Banca Transilvania de aproximativ 1 lună.

Citește restul articolului

Să presupunem că eşti într-un magazin. La un rând. De vreo 15 persoane. Să presupunem că la rând, la casă, mai ai trei oameni în faţa ta. Să presupunem că un copil, de 8 – 10 ani, vine în fugă şi se aşează fix în spatele tău, de parcă acel loc era al lui din momentul în care se formase rândul… Din momentul în care el deja intrase în magazin… Să presupunem că acel copil, de 8-10 ani, tine la piept, cu o mână, o pâine şi o pungă de chips-uri, şi în cealaltă mână, cu greu, un PET de bere.

Să presupunem că un tip de la coadă îi spune copilului să fie atent, că rândul nu e acolo unde s-a aşezat el. E mult mai în spate… Să presupunem că altcineva începe o discuţie cu acel copil. Şi spune „copile… ce faci cu berea aia ? E pentru tata ! Da’ tu ai voie să cumperi bere ? Da’ e pentru tataaaa… ” Şi să mai presupunem că altcineva de la rând spune „da… e pentru tata… Că tata e beat acasă şi mai vrea… ”.

Ei bine, ce faci ? Ce faci tu, omule, care stai la rând ? Atenţionezi casiera ca un copil vrea să cumpere bere ? O laşi aşa ? Urmăreşti să vezi dacă persoana de la casa vinde alcool minorilor şi intervii ? Sau nu ? Ce faci ? Spui ?

Dacă nu, de ce nu ? Pentru că acel copil e posibil să ia o bătaie soră cu moartea pentru că nu a venit cu berea acasă ? E posibil să se întâmple şi asta, nu ? De cele mai multe ori, asta se întâmplă… De cele mai multe ori…

Ce faci… ? CE FACI… ?

Sursa Foto

Pe Valentin îl ştiu de ceva vreme. Să tot fie câţiva ani. Cu toate astea, personal l-am cunoscut abia anul trecut, la ediţia 2011 Prin Bucureştiul Meu. Nu, n-o să vă vorbesc despre Valentin, chiar dacă este un om muncitor, la locul lui, simpatic şi unu’ la care ţin tare mult. Însă, o să vă vorbesc despre cartea lui, prima dintr-un (daţi-mi voie să cred că e aşa) lung şir de cărţi despre, hai să-i spunem generic, cum să trăieşti sănătos: Calea spre un abdomen perfect.

Trebuie să vă spun de la început că nu am fost şi nu sunt un împătimit al „six pack abs”, dar, fără să caut în mod special, am citit şi am auzit multe chestii despre un abdomen lucrat. Cum văd eu cartea scrisă de Vali? Iată: îmi place că se adresează atât bărbaţilor cât şi femeilor, dar şi faptul că este „chitită” pe abdomen. Oferă multe informaţii la subiect, nu vagi, la grămadă şi incomplete (m-ar fi pierdut din prima de cititor).

Nu numai că recomandă exerciţii, dar scrie despre diete, greşeli pe care le facem, oferă ponturi ale nutriţioniştilor din lume, cum mâncăm, cât mâncăm, modul în care putem măsura porţiile de mâncare folosind palma (mi s-a părut foarte tare metoda).

Recunosc, sunt total depăşit de „macronutrienţi şi carbohidraţi”, iar faza cu calculul caloriilor mi se pare un infern total, dar sigur sunt necesare pentru cine doreşte un abdomen perfect.

Omu’ nu uită să prezinte o serie de exerciţii eficiente (separat pentru fete şi băieţi), pentru muşchii abdominali, cu imagini clare, din care am văzut exact cum se execută corect. Şi pentru că sunt destui care se feresc, din diferite motive, să meargă la sală, mi-a plăcut că multe exerciţii se pot face acasă. Apoi, niciodată nu am înţeles care-i faza cu exerciţiile cardio, cu mingea de fitness… dar m-am lămurit citindu-i cartea.

Până la urmă, Calea spre un abdomen perfect răspunde la multe întrebări, este bine structurată pe capitole dedicate. Nu în cele din urmă, este interesantă chiar dacă nu ţi-ai propus să ai un abdomen perfect. Poţi învăţa să te alimentezi corect, să ai un stil de viaţă echilibrat, sănătos.

Şi dacă vreți informaţii suplimentare sau ajutorul unui antrenor personal, puteți apela liniştit la Valentin. Unde-l găseşti? În toate link-urile de mai sus, dar şi-a lăsat datele de contact şi în carte.

Iar faptul că este antrenor personal, face din el o sursă şi mai credibilă pe această nişă. Apropos de asta, vedeţi că omul revine la şcoală. Începând de săptămâna asta participa la niscaiva cursuri, în urma cărora, după un examen cu o comisie de la CNFPA (Centrul Naţional de Formare şi Perfecţionare a Antrenorilor), va obţine şi o diplomă de specializare pentru meseria de Instructor Fitness, plus perfecţionarea în ceea ce înseamnă Personal Trainer. 🙂

Vali, respect, plecăciuni şi spor la treabă ! 🙂

 În Octombrie anul trecut, vă spuneam că în câţiva ani e posibil să avem cea mai modernă piaţă din ţară. Acum, au început lucrările. Evident, cu dărâmatul clădirilor vechi. Basculante, macarale, excavatoare, toate fac loc pentru viitoarea Piaţă Vidin din Vaslui.

Cum arăta înainte? Vasluienii ştiu, cei din ţară, mai puţin. Însă imaginile de mai jos spun totul. Cum ar trebui să arate peste doi ani? Exact aşa cum aţi văzut în proiectul pe care vi-l arătăm anul trecut. Pe scurt, o piaţă cu o suprafaţă de 4.300 mp, parcare pentru aproximativ 150 maşini, magazine cu semipreparate, carne, legume-fructe, peşte, mai tot ce se poate găsi într-o piaţă, dar şi lifturi şi scări pentru accesul între parcare şi zona cu magazinele.

O să fie aşa? N-o să fie aşa? Rămâne de văzut, însă eu sper ca proiectul să fie respectat întocmai… Pentru că arată mult prea bine. 🙂

Mai multe imagini în continuare Citeşte restul articolului

… unde opreşte autobuuuuuzu’
Şi pentru că, loc mai era, a mai parcat un dobitoc…

Doi dobitoci, uite-aşa parcau, unde opreşte autobuuuuuzu’
Şi pentru că, loc mai era, a mai parcat un dobitoc…

Trei dobitoci, uite-aşa parcau, unde opreşte autobuuuuuzu’
Şi pentru că, loc mai era, a mai parcat un dobitoc…

Până când staţia de autobuz s-a umplut de dobitoci… Problemă mare e că toţi, dar absolut toţi au făcut scandal când au venit la maşini şi au descoperit poliţiştii care-şi făceau datoria. Şi chiar şi-o făceau…

PS: Nu sunt sigur, dar cred ca Hyundai-ul aparţine unui fost mare şef pe vremea lui Ceauşescu. Dacă e așa, dumnealui încă se crede mare şef şi încă trăieşte cu senzaţia că i se cuvine orice… Oare vom învăţa vreodată să fim civilizaţi, indiferent că am fost sau suntem „şefi”? Oare vom învăţa vreodată că, exceptând locul de muncă, în viaţa de zi cu zi, NU SUNTEM DIRECTORI, PRIMARI, MINIŞTRI, PREOŢI, MEDICI etc… ?! Că suntem OAMENI şi că trebuie să ne comportăm ca atare?!

Mai multe imagini în continuare Citeşte restul articolului