Așa-i că din când în când vă mai uitați la paginile la care ați dat like în decursul timpului și ați avut un moment în care să vă întrebați „când Dumnezeu am dat eu like acestei pagini”? Eu am pățit-o și știu mulți care au pățit la fel. Ei, cam despre asta e articolul de azi. Despre promovarea unei pagini de Facebook prin intermediul Facebook. Da, aia cu bani. Și să încep povestea.

Săptămâna asta am făcut un test. Am vrut să văd ce se întâmplă cu o pagină de Facebook atunci când plătești pentru promovare. Și o să vă spun de la început că Facebook nu vă păcălește. Pentru banii pe care-i dați, Zuckerberg și băieții lui fac cu banii voștri exact ce vă spun. Nu mint cu absolut nimic. Numai că lucrurile nu stau chiar așa. Sau, mai bine spus, tu, în comparație cu ei, înțelegi altfel promovarea. 🙂

Bun! Mai întâi, după cum bine puteți vedea din prima imagine de mai jos, trebuie să-ți alegi un text care să te reprezinte, apoi domeniile de interes și țările unde dorești să fii promovat. Urmează pasul al doilea (imaginea 2), unde-ți alegi persoanele țintă (femei, bărbați sau ambii) și limitele de vârstă între care să se încadreze acei oameni.

Și, nu în cele din urmă, bugetul pe care ți-l permiți. Eu am ales un buget de 4 lei pe zi (cel mai mic fiind de 2 lei pe zi) și perioadă de promovare timp de 7 zile. Aici trebuie să știți că, în funcție de țările pe care ți le alegi, numărul de like-uri pe care ți-l promit cei de la Facebook poate crește sau poate scădea. În cazul meu, pentru cele 5 țări (România, Italia, Spania, Portugalia și Franța), ei mi-au promis între 2 și 8 like-uri în fiecare zi. Și s-au ținut de cuvânt. Am avut în fiecare zi undeva către maxim, adică 7-8 like-uri.

Citește restul articolului

… băieţii de la Creative Monkeyz explică niţel, pe înţelesul tuturor, despre ce e vorba. Şi dacă n-aveţi timp să citiţi tot tratatul (îl găsiţi în română sau în engleză), apasaţi play mai jos.

Dacă vreţi să semnaţi şi una dintre petiţii, o găsiţi aici. Până acum au semnat 1.625.975 de oameni. Şi numărătoarea curge…

Daţi şi voi mai departe.

Later Edit: Se pare că există o persoană care a reclamat clipul la YouTube. dar a fost urcat de Cosmin Ioniță pe Vimeo, cu mențiunea clară că “Drepturile de autor apartin in totalitate echipei Creative Monkeyz“. 🙂

Romania Spune NU – ACTA! from Cosmin Ioniţă on Vimeo.

Via Cabral
Sursa Foto

Cel puţin in cazul meu, se poate. De fapt, trebuia să mă gândesc că se poate, ţinând cont că, probabil, sunt printre puţinii care nu au internet pe mobil, dar şi pentru că, poate, sunt printre cei care au o vârstă şi ştiu şi cum e fără internet.

Aşadar, după cum spuneam în ultimul articol, am încercat să stau o săptămână fără internet. Nu de tot, cu anumite “limite”, pe care le-am scris atunci. Şi mi-a ieşit. Ce-am făcut în săptămâna care a trecut? O grămadă de chestii. Partea interesantă e că nu m-am chinuit sa fac acele chestii. În sensul că nu îmi spuneam “m-am plictisit…oare ce să mai fac”. Au venit de la sine.

Am văzut/revăzut câteva filme, aproape am terminat de citit Vând kilometri, cartea lui Mihai Barbu (pe care v-o recomand din toată inima), am fost şi mi-am făcut un control la ochi (nu la unul ci la doi medici), dacă tot am avut treabă cu ochii am ajutat-o şi pe a mea mamă să-şi facă o pereche de ochelari, mi-am făcut ITP-ul la maşină, ocazie cu care am aflat că sunt câteva mici probleme pe la motor şi pe care le voi rezolva curând, plus tot felul de alte chestii casnice.

Citește restul articolului

Spuneam mai demult pe Twitter că vreau să fac un experiment, subiectul fiind “cum ar fi fără internet”. Alex mi-a luat-o puţin înainte şi a făcut experimentul. Numai că, eu vreau să încerc altceva.

Experimentul va dura o săptămână. Sau cel puţin aşa-mi propun. Însă, aşa cum spuneam, eu voi încerca altceva, în sensul că programul va fi cam aşa: timp de o săptămână nu voi scrie pe blog şi nu voi intra pe niciun site. Cu atât mai mult pe cele de socializare. Nici Twitter, nici Facebook, nimic. De fapt voi incerca să nu folosesc aroape deloc net-ul. Singurul lucru pe care-l voi face va fi următorul: dimineaţa şi seara îmi voi verifica mail-urile şi voi răspunde doar acelora care nu suferă amânare.

Fără Facebook sigur aş putea trăi, dar să vedem cât rezist fără blog, Twitter şi restul. 🙂 Voi ce ziceţi? Reuşesc?

Haidi pa! Ne citim lunea viitoare. 🙂

Sursa Foto

Sorin Tudor porneste o leapsa. O leapsa interesanta despre cultura. Si despre internet. Iar eu o primesc de la MaresalX. Ce vrea leapsa asta de la noi? Ceva extreme de frumos. Ceva la care nu stiu daca m-as fi gandit vreodata. O leapsa care, asa cum spune si Sorin Tudor, suna simplu: ilustreaza printr-o melodie, modul in care internetul si-a lasat amprenta peste cultura.

Si eu nu cred ca poate fi ceva mai concludent decat Eric Whitacre si Lux Aurumque. Dirijorul s-a folosit de blogul sau, de pagina de Facebook si de Youtube, a trimis partiturile la vreo 185 de oameni, pentru ca apoi sa lipeasca totul intr-un perfect cor facut vreodata online.

Daca nu ati vazut acest video pana acum, e cazul sa o faceti. Restul, e tacere…

La cine merge leapsa? La Marieta, la Andreea Burlacu, la Andra Zaharia, la Tomi, la Cabral si la Cinezu. Si va rog, daca mai vrea cineva sa preia leapsa, e liber sa o faca. M-as bucura.

Later edit. Hait…m-a faultat Piticu. Si pentru ca m-a faultat, o sa-i dau cartonas rosu. Hai, lasa rasu’ si pune mana si scrie. 🙂

Interesanta ideea lui Manafu despre ce blogger ai vrea sa fii. Eu am citit articolul prin bunavointa lui Bobby Voicu.
Ce sa va spun…Vorba lui Costin care a comentat pe blogul lui Bobby, imi place sa fiu Sorin Grumazescu de la Automod, sau de la Worldbestpicture, sau cel de aici. Normal ca imi doresc sa fiu la fel de cunoscut ca Bobby, sau Manafu, sau Cabral, sau Piticu, sau Visurat, sau Arhi si lista ar putea continua. In concluzie, mi-ar placea sa fiu ca ei si nu ei.
Sa speram totusi ca intr-o zi se va intampla si asta. 🙂