Cu câteva zile în urmă, mai exact în perioada 24 – 26 Octombrie, am avut plăcerea să fiu invitat la lansarea unui nou produs Michelin, în Valencia, Spania. Nu singur, ci împreună cu alţi câţiva “colegi de breaslă”, dacă-mi este permisă exprimarea. Şi ca să nu cumva să uit 😛 să vi-i prezint de la început: Roxana Ciuhulescu, prezentatoarea mesiunii Promotor (fetele mai întâi, nu-i aşa?), Sebatian Toma de la Automarket, Andrei Preoteasa de la Mercedes Club şi Mihai Ivaşcu de la Voom. Ce-am făcut acolo? Am fost la lansarea Michelin Primacy 3, aşa cum spuneam mai devreme, noul pneu produs de Michelin, pneu care va intra pe piaţa în lună Martie 2012.

Nu vreau să vă plictisesc cu un articol despre pneuri, însă ar fi bine şi v-aş sfătui să aruncaţi un ochi aici. Găsiţi mai multe detalii despre evenimentul din Valencia şi despre noua anvelopa lansată de Michelin.

Spuneam că nu vreau să vă plictisesc cu chestii tehnice, însă o să vă plictisesc cu felul în care ştie Michelin să facă un eveniment şi felul în care oamenii de la Michelin ştiu să se ocupe de tine.

Uite-aşa, într-o zi primesc un telefon de la Răzvan Diaconu, Operational Marketing Manager Michelin şi cel care ne-a însoţit la Valencia. Îmi spune pe scurt despre ce e vorba, îi spun că, în principiu, sunt de acord, însă mai aveam de pus câteva lucruri la punct. Se aranjează apele, îi dau omului mail şi iată-ne la aeroport. 🙂

Nu intru în toate amănuntele, însă vreau să vă spun că, aşa cum îi stă bine unei companii care se respectă, n-a lipsit nimic…dar absolut nimic. Începând de la hotel şi terminând cu evenimentul de pe circuitul Ricardo Tormo, unde, apropos, băieţii au creat un mic orăşel, pentru că totul să fie cât se poate de real. Problema e că asta nu-i tot. Ştiţi?! Uneori vine momentul în care fiecare dintre noi îşi pune întrebarea „da’ de ce mie? Da’ de ce eu?”. Vă răspund eu: pentru că fiecăruia dintre noi îi vine rândul. Şi acum mi-a venit mie. Marea companie aeriană Alitalia (cred. Că încă nu le-am găsit şi nu ştie nimeni unde sunt), ”decât” că mi-a pierdut bagajele. Ei bine, până la urmă, deşi nu era vina lor, cei de la Michelin, dar în mod special Răzvan, au avut grijă să nu-mi lipsească nimic. Dar absolut nimic. Ca să nu mai spun de telefoane, umblături etc. Însă despre asta o să vă povestesc în alt post, pentru că nu-i doar pierdutul bagajelor. Au fost mult mai multe. 🙂

Şi ca să nu spuneţi că-i normal să-i laud, că doar m-au dus în Spania, o să-i şi critic. În special pe Răzvan cu care am avut o discuţie despre Social Media şi neimplicarea lor în „partea asta de lume”. Sigură că nu ne-am bătut, însă a fost o discuţie „tăioasă” şi, sper eu, constructivă. Eu o ţineam pe a mea cu niscaiva conturi de Facebook şi Twitter, Ravzan o ţinea pe-a lui, că nu-i aşa simplu să întreţii nişte conturi oficiale ale unor companii. Eu ştiu că Răzvan a înţeles foarte bine ce am vrut eu de la viaţa lui, însă o mai spun o dată, poate văd şi alte companii mari care nu prea au treabă cu Social Media: „prieteni, ştiu că nu e simplu pentru o companie să fie prezentă pe Facebook, Twitter, Google+ şi altele. Noi, cei din Social Media, spunem doar că TREBUIE să fiţi prezenţi mai în toate cele menţionate. Ştim cu toţii că e complicat. Nu trebuie să ne spuneţi de ce e complicat. Trebuie doar să ne spuneţi că e un proces care, în cazul companiilor mari, necesită mai multă atenţie decât în alte cazuri, dar că faceţi tot ce puteţi pentru a intra în Social Media. Dacă alte companii au putut, puteţi şi voi. 🙂

Şi ghici ce?! Cum discutăm noi doi (Răzvan şi cu mine) despre Săuşăl Midia, numa’ ce aflu a doua zi că deja Michelin România şi-a făcut cont de Facebook. Şi tare m-am mai bucurat. Eram convins că se poate. Şi eram convins că băieţii de la Michelin au înţeles rolul Social Media. 🙂

Nu pot să nu închei cu mulţumirile de rigoare. Mulţumiri care se duc în principal către Răzvan şi apoi către toată echipa Michelin. Atât pentru invitaţie şi pentru eveniment, dar şi pentru sprijinul pe care mi l-aţi dat la greu. Mulţumesc! 🙂

Mai multe imagini în continuare Citește restul articolului

Aşa-mi vine mie uneori. Să mulţumesc oamenilor care merită. După cum bine ştiţi, sunt pasionat de auto. Şi de prin 2008, încerc să aduc ştiri la zi pentru cei interesaţi. Până acum mi-a ieşit. Blogul auto mi-a adus destul de multe chestii. De la oameni frumoşi pe care i-am întâlnit, până la bănuţi. Am fost la tot felul de evenimente şi, poate cel mai important pentru mine, am început să testez maşini şi să scriu despre ele aşa cum m-am priceput eu mai bine.

Ei bine, astăzi vreau să mulţumesc unor oameni care au înţeles anumite aspecte. Unor oameni care au înţeles că sunt persoane care vor să testeze maşini şi care nu sunt din Bucureşti, ci de la 330 km distanţă. Cei despre care vorbesc şi printre care mă aflu şi eu, nu pot veni până în capitala să ia o maşină pentru 24 sau 48 de ore. Dacă nu e evident, faceţi un calcul şi o să înţelegeţi de ce. Eu sunt convins că, până la urmă, mai toţi importatorii auto vor înţelege aceste lucruri. Însă cei cărora o să le mulţumesc, au înţeles mult mai repede acest aspect.

Este vorba despre Laura Antonov şi Paula Olteanu de la Citroen România şi Alex Şeremet de la BMW România. Nu, nu fac diferenţieri intre ei. Am pus fetele primele pentru că aşa-i frumos. 🙂 Chiar n-aş putea face o clasificare între cei doi importatori. La ei sunt oamenii la care am găsit înţelegere, toţi cei trei sunt profesionişti şi, poate cel mai important, toţi trei sunt oameni.

Ştiu, vor spune că-şi fac doar datoria şi nimic altceva. Dar chiar şi aşa, nimic nu mă poate opri să le mulţumesc. Aşadar, Laura, Paula, Alex, vă mulţumesc frumos pentru tot, ştiu sigur că o să rămânem amici toata viaţa şi ştiu sigur că vom colabora în continuare aşa cum am făcut-o şi până acum. 🙂

Incă o dată, mulţumesc!

Sursa Foto 1, 2

În viața noastră de zi cu zi, există multe lucruri pe care le facem mecanic. Fără ca măcar să stăm o secundă să gândim. Unul dintre aceste lucruri e faptul că ne trezim în fiecare dimineață, ne urcăm în mașină și pornim spre serviciu. Ok, poate verificăm dacă roțile sunt umflate, sau dacă oglinzile mai sunt la locul lor. Însă condusul, de cele mai multe ori, îl facem mecanic. Iar dacă suntem atenționați, există cele mai mari șanse să ripostăm. De ce? Pentru că gândim prost. Al naibii de prost… Avem senzația că suntem cei mai buni șoferi din lume. În cazul meu, singurele momente când nu conduc mecanic, e atunci când iau vreo mașină în teste. Mai am “scăpări” și în rest, dar de foarte puține ori. Poate atunci când plec în concediu sau la drumuri mai lungi, însă dacă vorbesc despre ruta casă-serviciu, clar e facută mecanic. Să nu fiu înțeles greșit, sigur că suntem atenți la trafic, sigur că ne uităm în oglinzile retrovizoare, dar de cele mai multe ori, pe drumurile pe care le facem zilnic, există câteva aspecte care ne scapă.

Mai există un caz când nu conducem mecanic: perioada de timp de după momentul în care ne-am luat permisul. Mai lungă sau mai scurtă, evident. După aceea, ușor ușor, totul se va îndrepta către “mecanic”. Începem să căpătăm din ce în ce mai multă “experiență”, reușim în timp să trecem de ceva “obstacole”, ni se pare că suntem buni pentru că am reușit să evităm un accident. Probabil și suntem, dar nu atât cât ar trebui să fim.

Mai multe detalii şi imagini în continuare Citeşte restul articolului

Nu-i aşa că mulţi dintre voi vă uitaţi la Formula 1? Sau la WRC? Nu-i aşa că în faţa ochilor aveţi doar bolizi şi viteză? Nu-i aşa că de câte ori sunteţi voi la volan, pe şoselele #dinRomânia, aveţi tendinţa să fiţi un mic Hamilton sau un mic Loeb? Nu-i aşa că faceţi acest lucru, mai des, atunci când sunteţi, oarecum, deranjaţi în trafic de vreun şofer care „vă ia faţa”?

Sunt convins. Dar ştiţi că toţi cei cu care încercaţi voi să faceţi comparaţie sunt şoferi responsabili. Da, da… Sunt extrem de responsabili. Unu, pentru că vor să mai prindă şi cursa următoare (sunt convins că înţelegeţi ce vreau să spun), doi, pentru că vor să câştige cursa.

Tocmai de aceea, din când în când, un profesionist încearcă să ne înveţe ce înseamnă condusul defensiv. Ce înseamnă condusul responsabil, ce se face când ai în faţă un volan, sub talpă o pedală de acceleraţie şi cum poţi avea grijă de tine şi de ceilalţi participanţi la trafic.

Şi de aceasta dată, cine altcineva era mai în măsură să ne înveţe ce înseamnă condusul defensiv? Nu, nu e nici Hamilton, nici Loeb, dar e unul dintre piloţii cu care România (cred) se mândreşte. Eu, cel puţin, mă mândresc cu el! Este Titi Aur, pilotul nostru, multiplu campion naţional… 🙂

Uite aşa, poimâine, pe 04.06.2011 voi fi prezent, la invitaţia Petrom România, la ceea ce se cheamă Defensive Driving, curs ţinut de către pilotul român. Deşi consider că sunt un şofer responsabil, şi profesionist pe deasupra, ştiu că mai am multe de învăţat. Iar Titi Aur este omul care ne poate învăţa pe mulţi ce înseamnă „volanul, roţile, caii putere” şi multe altele.

Bineînţeles, după ce mă şcolesc, voi reveni cu detalii, foto şi chiar imagini video. 🙂 Sunt convins că mulţi vreţi să vedeţi şi să învăţaţi aşa ceva. 🙂

Cine spunea că în România nu e bine? Dacă asemenea mașini vin cu tirul, încă e bine…..

Ce nu e bine, e că băieții ăștia de-au urcat Ferrari-urile pe tir, n-au văzut că mașinile nu încap foarte bine. Și la “tangaj”, niște unele părți ale tirului, “bat” bine în bara față a uneia dintre mașini. 🙂

Noi să fim sănătoși, că sigur are firma câteva zeci de mii de euro ca s-o schimbe. 🙂

Mai multe imagini in continuare Citeste restul articolului

5432 de omuleti care au votat pe pagina de Facebook special creata de catre Automarket pentru acest eveniment. Alaturi de acestia, inca 61 de bloggeri si-au spus parerea in articole, intr-o sectiune special creata anul acesta tot de catre Automarket. Concursul a durat 3 saptamani. Au fost 36 de modele care au intrat in competitie, toate 36 fiind masini lansate in Romania, in decursul anului 2010.

Cam asta a insemnat in date Autovot 2011. Cum arata clasamentul? N-o sa va scriu toate locurile, (pentru ca mai jos o sa gasiti niste imagini), dar arata cam asa:

Citeste restul articolului