Recunoaşterea

Aşa cum vă spuneam în articolul trecut, începând de astăzi o să vă povestesc ce am făcut zi de zi în timpul în care am stat în Barcelona. Cu trasee, cu absolut tot ce trebuie. Evident, fiind prima zi în Barcelona şi cu gândul că vrem să-l vizităm pe jos, prima zi a fost de recunoaştere. Să vedem cam cât putem merge pe jos, cam ce putem vedea pe jos pe traseul pe care mergem, cât durează în cazul în care avem şi obiective în care vrem să intrăm, tot… Şi a meritat. 🙂

În primul rând vă recomand să vă cumpăraţi o hartă. Ba nu… Dacă faceţi Barcelona pe jos, e obligatoriu să vă cumpăraţi o hartă. Am avut plăcuta surpriză să descopăr că hărţile pe care le găsiţi la chioşcurile de ziare din Barcelona sunt extreme de bine puse la punct. Un petic de parc, o statuie, un mic muzeu, absolut orice este trecut pe hartă. Toate străduţele, fără vreo deosebire. Sunt perfecte şi n-o să vă puteţi pierde niciodată.

Şi-am plecat. Hotelul Alberta este situate pe Via Augusta, la 3 minute de mers pe jos de Placa Molina, loc unde o să găsiţi şi o staţie FGC, care face legătura cu Piaţa Catalunya. Prima destinaţie pe hartă a fost Sagrada Familia. De fapt am vrut să vedem cam în cât timp ajungem până acolo. Teoretic, dacă mergi întins, nu-ţi ia foarte mult. Cam 45-60 de minute. Numai ca fiind şi prima zi, n-am avut cum merge direct acolo. Pentru că în drumul nostru am descoperit Jardines del Palau Robert, Casa Mila, Casa Terrades o de les Punxes şi abia apoi am ajuns la Sagrada Familia.

Citește restul articolului

Am plecat către Barcelona cam cu inima strânsă, în sensul în care nu credeam că vom reuşi să vizităm tot ce ne propusesem. Asta dacă te gândeşti că aveam în cap să facem totul pe jos, fără vreun mijloc de transport în comun. Cei care au mai fost ştiu despre ce vorbesc, pentru că mai toate review-urile pe care le-am citit, în esenţă, spuneau cam acelaşi lucru: nu poţi face Barcelona într-o singură excursie de câteva zile. Ei bine, se poate. Nu se poate doar în cazul în care vrei să-ţi mai laşi nişte locuri fix pentru a te întoarce acolo. 🙂

Ce urmează să citiţi în continuare, astăzi şi-n următoarele zile, este un fel de ghid. Un ghid care sper să răspundă întrebărilor de genul: cum, unde, când, de ce, dar dacă… Şi o să încep cu o prezentare generală, costuri legate de transportul până acolo, cazare, ce să faceţi/ce să nu faceţi (sunt doar recomandările mele, fiecare fiind liber să facă fix cum îl duce capul) etc..

Barcelona… Mai întâi trebuie să ştiţi că Barcelona nu e un oraş atât de mare pe cât şi-l închipuie lumea. Cei care aţi mai fost, aţi avut vreodată curiozitatea să vedeţi ce suprafaţa/populaţie are? Dacă da, e perfect! Dacă nu, vă spun eu: 100 km pătraţi şi 1.620.000 locuitori. Ce înseamnă asta? Înseamnă că-l face un oraş mai mic de 2 ori decât Bucureştiul (228 km pătraţi), adică aproximativ cam cât oraşul Iaşi (145 km pătraţi). Tocmai de aceea vă spuneam că e un oraş care, în cazul în care nu staţi doar 2-3 zile, se poate face fără probleme pe jos.

Citește restul articolului

Deşi aş fi vrut să scriu mai repede despre vizita mea la Stockholm, multe “chestii” nu mi-au permis… Dar, aşa cum se spune, mai bine mai târziu decât niciodată. Am ajuns la Stockholm la invitaţia prietenilor de la Michelin. Nu… n-a fost o călătorie de relaxare… A fost o călătorie, să-i spunem, “cu treabă”. Pentru că acolo am văzut ce înseamnă Michelin Total Performance, acolo am văzut care-i treaba cu Michelin Energy Saver Plus şi Michelin Agilis Plus, acolo am văzut rezultatele comparative Dekra după Michelin Performance Tour Spring 2012. Cu toate astea, aş fi ipocrit dacă aş spune că nu m-am şi relaxat.

Nu mi-am dorit niciodată să ajung în Suedia… Nu mi-am dorit niciodată să văd Stockholm-ul… În capul meu, priorităţile, cel puţin în ceea ce priveşte locurile pe care vreau să le văd în lumea asta, erau cu totul altele. Ei bine, când am ajuns, după câteva ore, m-am întors la 180 de grade. M-am întors în aşa fel, încât acum vreau să văd toate ţările nordice… Stockholm-ul, oameni buni, este unul dintre cele mai frumoase oraşe pe care le-am văzut vreodată, este unul dintre cele mai impresionante oraşe din lume, unul dintre cele mai “calde” oraşe din lume, unul dintre cele mai elegante oraşe din lume, unul dintre cele mai curate oraşe din lume.

Cu toate astea, Stockholm este şi unul dintre cele mai scumpe oraşe din lume… Nu degeaba se numără printre primele 10 oraşe cu cel mai mare PIB pe cap de locuitor din lume. Acest lucru se vede peste tot… Începând de la magazine, la restaurante, la băncile care au sedii aici, la maşinile pe care le vezi pe străzi şi până la hotelurile care aşteaptă turiştii.

Şi dacă tot veni vorba de hoteluri, o să vă spun unde am stat eu. Se numeşte Nobis Hotel, un hotel de 5 stele, un hotel primitor, un hotel elegant, un hotel cu angajaţi care se poartă aşa cum trebuie şi aşa cum îi stă bine unui hotel de 5 stele. N-o să vă spun prea multe despre el, pentru că imaginile de mai jos spun tot. Dacă ar fi să mă întrebaţi, sincer, mai mult mi-a plăcut Las Arenas din Valencia, dar asta nu înseamnă că în faţa celor de la Nobis nu mi-aş scoate pălăria… Este un hotel care merită tot respectul meu. Din toate punctele de vedere…

Din păcate, timpul a fost cam scurt şi nu am avut vreme să vizităm atât cât ne-am fi dorit. Şi aveam ce vizita… De la Muzeul Vasa, la Catedrala Stockholm, la Royal Opera, la Royal Palace, la Muzeul Naţional. Peste lângă toate am trecut, pe toate le-am văzut pe exterior, însă, aşa cum spuneam, n-am avut timpul necesar să şi intrăm. Singurul loc pe care l-am văzut aşa… aşezat, a fost Centrul Vechi. L-am bătut cu piciorul juma’ de zi şi tare mi-a mai plăcut. E exact aşa cum şi numele o spune… un centru vechi, un oraş vechi, o parte din Stockholm care seamănă destul de mult cu Sighişoara noastră. O parte a oraşului, care-ţi aduce linişte în suflet, deşi e extrem de aglomerat cu turişti, o parte a oraşului care te face să zâmbeşti, o parte a oraşului care te întâmpină cu tot felul de chestii, cu magazinaşe, probabil, multe de familie, magazine de suveniruri, cu personaje care încearcă să câştige un ban fie cântând la chitară, fie cântând la pahare, cu oameni zâmbitori, cu tot ce vreţi. Aaaa… şi nu rataţi, neapărat, dacă aveţi ocazia, o plimbare cu vaporaşul… 🙂

Ce mi-a plăcut, pe scurt, în Stockholm? Citeşte restul articolului

Ştiu că e cam târziu să scriu despre Ghidul Verde Michelin pentru România… Sau nu e ?! Spun că e târziu pentru că Ghidul a fost lansat anul trecut, mai exact pe 26 Mai 2011. Dar cum abia l-am primit şi eu de la amicii de la Michelin atunci când am fost la Michelin Innovation Tour 2012, unde am aflat care-i treaba cu noul sistem de etichetare a anvelopelor, m-am gândit să scriu un articol despre ce înseamnă Ghidul Verde Michelin, ce conţine el, cum este făcut, care sunt criteriile pentru a putea face parte din paginile lui… tot felul de astfel de detalii. Şi nu cred că am fost/sunt singurul curios despre felul în care se pot obţine stele Michelin. 🙂

Şi să începem… Ghidul Verde Michelin pentru România are 368 de pagini, include 22 de hărţi, aproximativ 600 adrese (din care 400 cu locuri de cazare şi restaurante), plus 160 de fotografii. Aşa cum vă spuneam şi mai sus, Ghidul a fost pus în vânzare în 2011, cu o circulaţie de 2.500 de exemplare şi un preţ recomandat de 49 lei.

“După ce au petrecut o mulţime de timp învăţând şi scriind despre România, descoperind că aceasta este într-adevăr o destinaţie minunată, scriitorii noştri au fost dornici de a le oferi cititorilor această colecţie cu cele mai interesante lucruri de văzut şi făcut în România. Ne dorim că Ghidul Verde Michelin pentru România să-i ajute pe români să-şi redescopere ţara.” a declarat Eric Faidy, Preşedinte Michelin România şi Balcani.

Ghidul este împărţit în 3 părţi distincte: secţiunea albastră, pentru “Planificarea Vacanţei Tale”, secţiunea portocalie, pentru “Introducere în România” şi secţiunea verde, pentru “Descoperirea României.” Şi o să vă explic mai jos, pe scurt, cam ce cuprinde fiecare secţiune.

În Planificarea Vacanţei Tale autorii sugerează 8 itinerarii pentru excursii care vă permit să descoperiţi câte puţin din peisajul României, cu mănăstiri unice, porţiuni din Carpaţi şi Delta Dunării. Tot aici veţi descoperi sugestii pentru drumeţii pentru toate nivelurile de dificultate, oportunităţi de pescuit şi ciclism, dar şi evenimente populare cum ar fi Festivalul Căluşarilor, Festivalul Medieval de Artă şi evenimentul de Celebrare a Berii.

În Introducere în România o să găsiţi o prezentare generală a societăţii romaneşti de astăzi, obiceiuri, cum stăm la partea de ospitalitate, toate acestea cu accent pe patrimoniul cultural, cu trimitere către istoria noastră, dar şi cu părţi care scot în evidenţă resursele naturale.

Cea de a treia secţiune, Descoperirea României, ne oferă informaţii mai detaliate cu privire la locurile pe care le putem vizita, este împărţită în 6 regiuni, care se pornesc de undeva din Maramureş şi se opresc undeva în Delta Dunării. Harta de pe coperta ne permite o “vizualizare” generală a locurilor importante care sunt evaluate cu stele, toate acestea fiind prezentate mai apoi în detaliu, cu tot cu sugestiile de cazare şi restaurante.

Citeşte restul articolului

Sau Cetate şi Circuit, pentru că o să vă povestesc mai multe despre Biserica Fortificată din Prejmer decât despre Circuitul de kart de la Prejmer. 🙂

Cu ceva timp în urmă, la invitaţia celor de la Michelin, am fost o fuguţă până la Poiana Braşov, unde ne-au prezentat cam cum stă treaba cu Noul sistem european de etichetare a anvelopelor. Şi cum despre asta am scris pe Automod, acum o să vă povestesc şi ce alte chestii am făcut pe acolo. Pentru că, la fel ca întotdeauna, „omuleţii Michelin” vin cu tot felul de surprize. 🙂

Şi o să încep cu locul unde am fost cazaţi şi care se numeşte Hotel Resort Monterai, un simpatic complex de vile, situat chiar la intrarea în staţiunea Poiana Braşov. “La intrare” înseamnă chiar la intrare, imediat după semnul rutier de intrare în localitate, cum vii dinspre Braşov. Mai multe detalii despre Monterai găsiţi aici şi mai multe imagini, mai jos. Oricum, merită să le treceţi pragul.

Bun ! Ce-am mai făcut în cele două zile cât am stat în Poiană ? Păi ne-am dat cu kart-urile în ceea ce s-a chemat Michelin Adrenalin Competition, moment aşteptat de toată lumea şi locul în care adrenalina din fiecare şi-a spus cuvântul. Totul s-a întâmplat pe Circuitul Prejmer, un circuit de 1.250 m lungime şi între 8 şi 10 m lăţime, cea mai lungă linie dreaptă având 170 metri, cu 14 viraje împărţite “simetric”, 7 la stânga, 7 la dreapta. La fel, câteva poze, mai jos. 🙂

A urmat vizita la Cetatea şi Biserica Evanghelică Săseasca din Prejmer, obiectiv turistic catalogat cu 3 stele Michelin. Cetatea este trecută şi în Ghidul Michelin pe care l-am primit când am ajuns acolo şi despre care o să vă povestesc detaliat într-un articol separat. Este poate cea mai cunoscută biserica fortificată, cu o curte închisă, accesul fiind făcut printr-o galerie boltită. Teoretic, construcţia a fost gata în anul 1240, la acea vreme zidurile având o grosime de 3-4 metri şi o înălţime de 12 metri, iar în interior, pe lângă biserică, încă mai există şcoala, care păstrează şi acum băncile şi tabla.

Dar mai există ceva… Există nişte camere dispuse pe trei şi patru niveluri, legate între ele prin scări din lemn. Ei bine, aceste camere aparţineau familiilor din sat, iar în cazul vreunui asediu, acestea se retrăgeau în cetate, fiecare în camera sa. Evident, de-a lungul timpului, Biserica Fortificată a suferit numeroase modificări, însă între anii 1960 – 1970 a fost restaurată şi a ajuns oarecum la forma iniţială, iar în 1999 intră în lista patrimoniului cultural UNESCO.

Când aveţi ocazia, sau dacă sunteţi prin zonă, mergeţi s-o vedeţi. Merită ! O să vă placă şi o să aveţi un sentiment deosebit când o să intraţi. Nu ştiu să explic, dar are ceva… Te face să te simţi altfel de cât te-ai simţit în alte astfel de locuri. E deosebită !

Cam asta-i… Şi nu vreau să închei fără a-i mulţumi lui Răzvan Diaconu de la Michelin ! Şi pentru invitaţie, dar şi pentru felul în care, că întotdeauna, a ştiut ce şi cum să facă pentru a ne şi împărtăşi lucruri interesante, dar şi pentru a ne simţi bine. 🙂

Mai multe imagini în continuare Citeşte restul articolului

Deşi mi-am spus că nu mai răspund la lepşe, pe Doru Panaitescu nu-l pot refuza. Nu ştiu… Pentru mine ideea de Crăciun sau Revelion e foarte clară. Trebuie să fie zăpadă, trebuie să fie frig. Trebuie să fie foarte frig. Trebuie să fie cel mai frig. Deci voi exclude din start destinaţiile călduroase şi pline de soare. Pentru că despre asta mă roagă nenea Doru să scriu. Şi trebuie să aleg două destinaţii pentru România şi două externe, dar să fie destinaţii, aşa cum zice şi el, realizabile, nu cam ce puteţi vedea pe hashtag-ul #ideiderevelion, hashtag născocit tot de el.

O să încep cu destinatile externe. Prima ar fi undeva în Finlanda. Destul de frig, deci e ok. Am văzut foarte multe oferte pentru staţiunea Levi, deci avem de unde alege. Al doilea loc ar fi clar Rusia. Deşi ştiu că merită cu siguranţă un sejur la Moscova şi Sankt Petersburg, n-aş vrea aşa ceva. Nu la hoteluri de fiţe, nu cu fotolii îmbrăcate în piele, nu spa-uri, nu jacuzzi, nu alte d’astea. Vreau ceva frumos, cât se poate de tradiţional, cât se poate de rusesc. Am tot căutat pe net ceva oferte, însă n-am găsit. Dacă ştiţi ceva, daţi-mi un semn.

În ţară, că tot am fost anul ăsta în Maramureş într-un loc „departe de lumea dezlănţuită”, cred că mi-ar plăcea un Revelion petrecut aici, la pensiunea Doina din Vadu Izei. Dacă aşa arată în timpul verii, imaginaţi-vă cam cum arată iarnă, nu? Însă, Revelionul meu preferat ar fi cu totul altul. Doru ştie despre ce-i vorba, dar nu se mai poate ce vreau eu… Totuşi, mi-ar plăcea un fel de sejur, undeva la ţară, care să înceapă înainte de Crăciun şi care să se termine pe 2-3 Ianuarie, cu tot ce înseamnă tradiţional românesc. De la tăiatul porcului, până la urat, semănat şi tot ce reprezintă obiceiuri strămoşeşti în frumoasa noastră ţară. Ei? Cum ar fi?

Uite că de la nişte destinaţii concrete, am ajuns, până la urmă, să vorbesc despre cum aş vedea eu un Revelion. Sunt convins că există astfel de locuri şi în străinătate, însă la noi în ţară, genul de Revelion pe care-l vreau eu, nu prea ştiu să fie. Sau nu ştiu eu bine?! Un lucru ştiu sigur şi un sigur sfat vă pot da: indiferent unde mergeţi să petreceţi sfârşitul de an, căutaţi locurile unde tradiţia îşi spune cuvântul. Şi mai lăsaţi pieptul de pui la grătar sau ceafa cu cartofi prăjiţi şi salată… 🙂

Povestea merge mai departe către Denisa, Ionela și Miruna. 🙂

Sursa Foto