Acu’, când am fost în Redescoperă România, într-una din zilele de la Sâmbăta de Sus, stăteam la o vorbă cu Claudia şi cu Andrei. Şi ne întrebam noi aşa… oare care-o fi cel mai în vârstă blogger român? Da’ cel mai tânăr?

Dintre cei pe care-i ştiu eu ar fi cam aşa: Marieta şi Alexandra. Voi ştiţi pe alţii care să-i “depăşească? 🙂 Şi oare n-o fi interesant să-i vedem invitaţi la vreun eveniment ca speakeri, unde să ne spună “de ce, de unde, cât, până când” şi alte lucruri de genul ăsta? Mie mi-ar plăcea să le aud poveştile. 🙂

Sursa Foto

Se spune despre Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale Astra din Sibiu că, din reţeaua naţională a muzeelor în aer liber, ar cam fi unicat. Şi tind să fiu de acord cu spusele oamenilor, pentru că este foarte frumos şi foarte interesant construit. Ca să nu mai vorbim despre ce găseşti aici. Este în genul Muzeului Satului, dar are altceva, e altfel aşezat şi e şi asfaltat. 🙂 Mai degrabă e oarecum asemănător cu Muzeul Satului Maramureşean. În cea mai mare parte, discutăm despre tehnica populară, colecţie de unelte, instalaţii, sisteme de depozitare şi mijloace de transport. Proiectul iniţial a fost prezentat în 1962, de altfel, până în 1990 numindu-se Muzeul Tehnicii Populare, moment în care, proiectul a fost completat şi cu arhitectură populară sau monumente de cult religios.

Şi-am ajuns la Câlnic. La Cetatea Câlnic. Un loc care ascunde o istorie de vreo câteva sute bune de ani. Mai exact, anul construcţiei pare a fi 1272. Se mai povesteşte că în 1599 Calnicul a fost jefuit de armatele lui Mihai VIteazu. Asta, aşa, că mici detalii.

Cetatea arata foarte bine, deşi a trecut atâta vreme. Însă, nu cred că s-ar supăra nimeni dacă s-ar mai şi investi câte ceva. E pacat să laşi astfel de locuri să se părăduiască. Am intrat şi în crama care până în 1989 încă mai păstra butoaie cu vin. Butoaiele există, însă vinul a cam dispărut. N-am ratat ocazia de a urca în turn, unde, împreună cu Doru Panaitescu am tras puţin de limba unuia dintre clopote. Încet, doar cât să atingă marginea. Nu vreţi să ştiţi cum a răsunat în toată localitatea. 😀

Ne-am oprit pentru câteva minute şi la Cetatea Făgăraşului, da’ cum era cam târzior, am plecat spre Sâmbătă de Sus, de unde va şi scriu. Mai scurt azi, într-adevăr. Vedem ce-o mai fi pentru mâine. 🙂

Mic update cu sceneta “Nişte ţărani”. În rolurile principale Augustin si cu mine. Imaginile au fost filmate de Adrian Ciubotaru. 🙂

Redescoperă România este un proiect Petrom, împreună cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 şi Muzeul Naţional al Ţaranului Român

Mai multe imagini ]n continuare Citeste restul articolului

Da, încep cu ziua doi, pentru că, după toate peripeţiile prin care am trecut zilele astea, după o noapte în care am dormit doar 3 ore, am ajuns şi eu alături de echipa Redescoperă România. Unde? Într-unul dintre oraşele mele preferate din ţară: Timişoara. Nu ştiu… oricât de obosit aş fi, oricât de necăjit aş fi, oraşul ăsta îmi schimbă tot. Mă face să zâmbesc, mă face să mă simt „acasă”. 🙂

Prima oprire a fost la Muzeul de Artă Timişoara, unde ne-a aşteptat doamna Claudia Mandi, muzeograf şi plastician, dar şi cea care ne-a prezentat muzeul. Nu ştiu dacă traseul pe care l-am făcut noi e şi cel care se face de fiecare dată. Am început cu sălile dedicate lui Corneliu Baba şi picturilor sale. E şi partea care pe mine m-a impresionat cel mai mult. Şi vă spuneam că felul în care ne-a fost prezentat muzeul. Am început cu pictorul Baba, ale cărui picturi te introduc într-o oarecare stare de tristeţe, am mers mai apoi la Sala Barocă şi am terminat cu partea de artă contemporană, care îţî schimbă optica şi te face să zâmbeşti. 🙂

Următoarea oprire a fost la Muzeul Satului Bănăţean. Frumuşel, dar încă se mai restaurează unele case, plus că lucrează la nişte alei. Însă merita o oprire de câteva minute şi o micuţă plimbare. Sunt câteva căsuţe chiar drăguţe.

Întotdeauna sportul e binevenit, aşa că am urcat până la Cetatea Şoimoş. Trebuie să ajungeţi aici. E atâta linişte… Plus că ne-au bucurat privirile câteva multe buburuze.Insă ce merită, e şi un aurcus/coborâş care scoate toată vlagă din tine. Mic sfat: nu veniţi cu încălţări nepotrivite. De preferat bocanci. În rest, spor la deal. 🙂

Apoi am ajuns la Castelul Săvârşin, castel construit între anii 1650-1680 şi care aparţine Familiei Regale Române. Cum mai totul a fost confiscat de comunişti la acea vreme, adică prin 1948, la fel s-a întâmplat şi cu proprietatea familiei regale. Totul a revenit familiei la 1 Iunie 2001. Pentru moment castelul se află în faza de restaurare, noi găsindu-i aici chiar pe arhitecţii care se ocupa de acest lucru. Şi ca să nu bateţi drumul degeaba, trebuie să ştiţi că nu se poate vizita (din nefericire), fiind proprietate privată. Însă, din fericire, atunci când va fi gata, părţi din domeniu vor putea fi vizitate. Imaginile pe care le vedeţi, au fost publicate cu acordul Casei Regale a României.

Ne-am oprit pentru două poze şi la Biserica Gurasada, una dintre cele mai vechi biserici din piatră din România.

Atât pentru azi. Ne auzim mâine. 🙂

Redescoperă România este un proiect Petrom, împreună cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 şi Muzeul Naţional al Ţaranului Român

Mai multe imagini în continuare Citeşte restul articolului

Vedeţi voi?! Indiferent dacă sunteţi sau nu din Bucureşti, indiferent dacă aţi mai fost invitaţi la vreo ediţie de până acum, indiferent dacă spuneţi că aţi văzut Bucureştiul de câteva ori, trebuie să participaţi la ceea ce, Corina Georgescu, i-a spus atât de frumos, Prin Bucureştiul Meu. #PrinBucurestiulMeu e de fiecare dată altfel, Bucureştiul e de fiecare dată mai frumos, Bucureştiul iese în evidenţă de fiecare dată cu altceva, Bucureştiul e alt Bucureşti atunci când îl baţi cu piciorul pentru a-l descoperi, mai ales, dacă ai şi un ghid pe măsură. Aşa s-a întâmplat şi cu noi (cred), cei invitaţi din ţară, adică ză TV DeCe, Denisa, VisUrât, Gaben, Tudor, Eftimie, Andrei Crivăţ şi cu mine, dar şi cu restul omuleţilor invitaţi din Bucureşti.

Am fost şi la ediţia de anul trecut, am fost şi la ediţia de anul ăsta şi nu cred că voi rata vreo ediţie în cazul în care Corina mă v-a mai invita. Pentru că îmi place. Mie mi-a plăcut Bucureştiul întotdeauna. Ştiu, o să spuneţi că spun asta doar pentru că nu stau acolo zi de zi, ca trafic, ca nebunii, ca timp pierdut, ca scump, ca…diverse. Cu toate astea, nu cred că m-aş satura vreodată de Bucureşti.

Ce-am făcut anul ăsta? Ne-am văzut cu toţii în Piaţa Victoriei la 8.30, de unde, împreună cu ghidul nostru, doamna Magda Nicolae, o doamnă deosebită si plină de istorie, am început turul oraşului. Nu tot, că nu se poate face într-o singură zi. Calea Victoriei, Piaţa Palatului, Opera, Academia Militară, Colina Patriarhiei, Piaţa Unirii, Curtea Veche, Hanul lui Manuc, Universitate, Casa Poporului (văzută doar din autocar, pentru că mai fusese şi în proiectul de anul trecut), Palatul Mogoşoaia, Muzeul Ţăranului Roman.

Citeşte restul articolului

Mai toate evenimentele la care am fost în week-end în Bucureşti, au legătură cu #PrinBucurestiulMeu şi Corina Georgescu, tot ea fiind cea care a avut grijă să facă să fie bine, pentru ca dintre noi, cei prezenţi la eveniment, să putem ajunge şi la Webstock 2011, un eveniment la care, eu cel puţin, nu mai participasem până acum. Aşa că, am primit invitaţia de la Manafu, iar pe 23 Septembrie, anul de graţie 2011, la 8 dimineaţa, eram la Hotel Marriott, aşteptând să înceapă ceea ce, în fiecare an, se vrea a fi un eveniment, cu o serie de conferinţe şi workshop-uri interactive, toate având legătură cu social media, advertising şi web.

N-o să vă povestesc despre tot ce s-a discutat acolo, însă, pe scurt, o să vă spun care a fost programul, cine au fost vorbitorii şi câte puţin din ce m-a atras pe mine cel mai mult. Am avut aşa: New Trend în Social Media şi Tehnologie, Inspired to inspire, Pro Blogging, Social Media Professionals şi Future Trends. Printre vorbitori? Cabral, Ivan Patzaichin, Vlad Petreanu, Cristina Bazavan, Bobby Voicu, Zoso, Victor Kapra, Alex Negrea, Monica Jitariuc, Mădălina Uceanu (pe care n-am apucat s-o văd şi-mi pare rău de mor), Chinezu şi mulţi, mulţi alţii.

Aşa cum spuneam, n-o să discut despre fiecare în parte, dar îmi permit să vă spun ce mi-a plăcut la câteva din sesiunile la care am asistat. O să încep cu Cabral, pentru că el a fost primul. Amicu’ urcat pe scenă, a făcut o pauză de câteva zeci bune de secunde şi abia după aceea a început. Am trăit cu senzaţia că, deşi avea speech-ul pregătit, şi-a dat seama că nu e cel mai bun şi ar trebui să-l schimbe. 🙂 Cabral a spus multe, foarte multe. Suprinzător, deşi când auzi un discurs în care se spun multe, tot multe dintre spuse sunt de umplutură. N-a fost şi cazul lui. Totul, dar totul a avut sens. „Ai urechi şi gură, foloseşte-le pe amândouă în egală măsură, fii deschis, încearcă să înţelegi, fii constructiv, fii critic atunci când e cazul, foloseşte-te de tot ce ai” sunt doar câteva din mesajele pe care acesta le-a trimis.

Citeşte restul articolului

Nu c-ar avea vreo legătură Sir Arthur Guinness cu Blogoree, dar evenimentul trebuia oarecum sărbătorit. Cum altfel, decât cu o bere Guinness. Aşadar, cu mic cu mare, după Blogoree, ne-am îndreptat către Arthur’s Irish Pub, în centrul vechi al capitalei, unde, dacă nu e clar pentru toata lumea, am sărbătorit Arthur’s Day aşa cum se cuvine. Cu cadouri, între care pălăriile au fost cele mai căutate, cu muzică bună, dar şi cu multă, foarte multă bere.

De-a lungul anilor, au apărut unele povesti despre această bere, unele mai adevărate, altele mai puţin. Eu n-o să vi le spun pe toate, însă o să vă las să le descoperiţi singuri. Un lucru e clar: berea Guinness, cel puţin în cazul meu, e pe primul loc de foarte mulţi ani, fără ca vreun un alt „sir” să reuşească s-o descalifice. 🙂

Una peste alta, un eveniment reuşit, într-un loc foarte frumos, unde m-am întâlnit cu mulţi amici şi cunoştinţe cu care nu mă văzusem de ceva vreme. 🙂

Mulţumirile se duc în principal către Rogalski/Grigoriu şi Chinezu, dar şi către Sir Arthur Guinness. 🙂

Foto 12-21 via Gaben

Mai multe imagini în continuare Citeşte restul articolului