Nu fusesem niciodată în Alba Iulia. Şi dacă nu erau şi câţiva oameni pe care voiam să-i văd, nu ştiu dacă ajungeam acolo prea curând. Poate doar dacă aş fi fost în trecere. Mare greşeală…

Mare greşeală, pentru că e un oraşel care merită văzut. Eu am stat foarte puţin, pentru că atât mi-a permis timpul, dar am reuşit să văd parte din Cetate. Acolo m-am şi întâlnit cu Andrei, Marius şi George. şi după ce am stat la bârfe vreo oră, am luat cu baieţii la pas Cetatea. Frumos loc. Foarte frumos. Nu ştiu cum arăta înainte ca să pot face o comparaţie, însă acum arată excelent. S-au investit mulţi bani, unii ar spune că-s prea mulţi,dar a meritat. E un loc care nu merită să fie lăsat în paragină.

De ce am scris acest mic articol? Ca să vă dau un sfat. Când vă aflaţi într-un loc şi aveţi puţin timp liber, aruncaţi un ochi pe hartă, vedeţi ce aţi mai putea vizita aproape de zona în care sunteţi, și mergeți. Oriunde v-aţi afla, cu siguranţă mai aveţi ceva în apropiere pentru care merită să vă rupeţi câteva ore.

Şi credeţi-mă, nicio fotografie nu arată realitatea. E incomparabil. Mergeţi să vedeţi cu ochii voştri. E cu totul altceva. Aşa şi cu Alba Iulia. N-aveţi timp să vedeţi tot oraşul şi ce mai ascunde el? Opriţi-vă măcar pentru Cetate. N-o sa vă pară rău… Aşa cum spunea şi Răzvan, cred că este cea mai frumoasă cetate pe care am văzut-o vreodată.

Cetatea Alba Iulia from trafictube on Vimeo.

Mai multe imagini în continuare Citește restul articolului

…ar fi mai multe. 🙂 Vali, te anunţ cu dragă inimă că una am tăiat-o de pe listă, deși aș vrea să mă întorc cât de curând acolo. Și se numește Egipt.

Oricum, prima oprire ar fi în America de Sud. Aș lua „la pas” Venezuela, Peru, Bolivia, Paraguay, Chile și Argentina. Evident, aș trece și prin Cuba. E păcat să ajung în zonă și să nu-mi iau niște tutun adevărat, nu? 🙂

Apoi aș traversa întinderea aia albastră de pe hartă și m-aș opri în Maroc (visez la Casablanca de când eram mic), aș trece prin Mauritania și m-aș opri fix în Africa de Sud.

As urca puțin către Madagascar, și pentru că nu aș putea păși direct, aș fi nevoit să traversez Indian-ul pana în Maldive (loc unde m-aș opri doar pentru o lună de plajă) :). De aici, e simplu: la o aruncătură de piatră, e una din ţarile pe care imi doresc de ceva vreme să le văd: Thailanda. Nu ştiu ce are ţara asta, dar mă atrage rău de tot.

Cu un boccealâc în spinare, aş lua la pas Myanmar-ul, Nepal-ul şi India. Și nu ştiu cât de obosit aş fi, dar cred că m-aş opri şi în China, Japonia şi, nu în ultimul rând, Mongolia.

N-am spus de ce vreau să ajung în toate aceste locuri. Nu, clar nu pentru cumpărături. Toate aceste locuri ascund tradiţie, cultură, valori, istorie, lucruri care merită văzute, lucruri care merită sa-ţi intre în suflet. Văzute aşa…aşezat. O astfel de călătorie n-aş vrea să o fac în câteva zile. Şi dacă aş putea să-mi pun geanta-n spate şi să plec, probabil mi-ar lua cam un an să pot călca tot ce-mi place. Aşa cum spuneam, încet, în timp, aşezat, fără grabă.

Ştiţi? Am văzut zilele trecute la unul din posturile TV povestea unei doamne care e trecută în Cartea Recordurilor pentru că a traversat tot globul pe jos. Acum este menajeră (dacă am înţeles bine) în Italia. În interviu, doamna respectivă spunea că tot ce a facut legat de călătoria ei, a făcut pentru România, pentru ţara ei. Şi acum nimeni n-o bagă în seamă.

Am înţeles, e necăjită. Dar cu toate astea, îmi pare rău s-o spun, un astfel de lucru îl faci DOAR pentru tine. O călătorie în jurul lumii nu o poţi face decât pentru tine. Pentru sufletul tau… Atât. 🙂

Sursa Foto

Despre Ana nu știu ce să spun. A rămas același om pe care l-am cunoscut online cu mult timp în urmă, același om pe care l-am cunoscut offline la How To Web și omul care pune umărul și face ceva frumos cu Redescoperă România. O cunoașteți? Bine. E foarte bine. N-o cunoașteți? Nasol… Ar fi timpul… 🙂

Tare plăcut e când vezi că se întamplă lucruri. La cele frumoase mă refer. Unul dintre ele este proiectul inițiat de doi oameni: Sebi şi Robert. N-o să vă spun toată povestea, pentru că o s-o gasiți pe blogul lui Sebi.

O să vă spun doar că respectivii, începând cu 1 Iulie, se vor urca pe motociclete și vor Redescoperi România, acoperind cam 11.000 de kilometri. Frumos este că n-o fac doar de plimbare, ci au și un scop. Adică, pe lângă promovarea tursmului și promovarea siguranței și respectului pe șosele, cei doi s-au gândit și la partea umanitară, urmând să-l ajute pe Zolty.

Harta cu locurile prin care vor trece, o găsiți mai jos, iar traseul exact, programul și alte detalii, așa cum spuneam, la Sebi pe blog.

Baieții au ca sponsori și parteneri media pe cei de la Petrom, Microsoft Internet Explorer 9 și Romtelecom, respectiv Revista Top Gear și Realitatea.Net, dar asta nu înseamnă că nu sunt deschiși și la alte propuneri. 🙂

Sebi, Robert, felicitări pentru ce faceți, drum bun și vă aștept la Vaslui! 🙂

Sursa Foto

Citește restul articolului

Sună ciudat…vă rog să nu vă supăraţi pe mine, dar sună ciudat… Leapşa Timpului. Am senzaţia că e o leapşă pentru cei care au ajuns la o vârstă considerabilă, sau pentru cei bolnavi de vreo boală incurabilă şi nu mai au timp să facă lucrurile pe care şi le-ar fi dorit. Sună ca un The Bucket List şi mi-e tare greu să răspund.

Mi-e greu pentru că, în primul rând, chiar n-am niciun lucru pe care să mi-l fi dorit să-l fac şi nu l-am făcut, şi nu am lucruri pe care mi le doresc şi pe care, cândva, nu le voi face. Ştiu, sună ciudat, ceea ce înseamnă că ori sunt eu limitat, ori, într-adevăr, mi s-au îndeplinit până acum toate dorinţele.

Nu ştiu de la cine a plecat leapşa, însă am citit ce a scris Marieta (de la care am şi primit leapşa), Mihai şi Claudiu. Şi am văzut acolo multe chestii. O să menţionez câteva: călătorii, sport, zbor cu avionul, paraşutism, scuter, citit, învăţat, bridge, muzicş si multe altele.

Nu mai fac sport, aşa e. Dar mă opreşte cineva? Da, ştiu, munca, laptop-ul, lenea. Nu călătoresc atât de mult pe cât aş vrea. Şi banii sunt o problemă, dar şi timpul. Oricum, cât am călătorit în ţara de când cu blogul, nu călătoream acum câţiva ani. Blogul m-a dus la Bucureşti de foarte multe ori, blogul m-a dus la Cluj, blogul m-a dus la Timişoara, blogul m-a dus la Poiana Braşov şi blogul mă va mai duce în multe locuri în ţara asta. Peste graniţă, am fost în destule locuri şi o să mai merg. Câteva destinaţii ar fi Maroc, Brazilia, Peru, Venezuela, Thailanda. Vor veni, sunt sigur. 🙂

N-aţi zburat cu avionul? Nu-i nimic. O să aveţi timp. Mihai, n-ai scuter? O să-ti iei, aşa cum spuneai şi tu. Nu citiţi? Cine vă opreşte? Marieta, nu mai joci bridge? Păi ia găseşte-ţi tu 3 „pensionare” ca tine 🙂 şi apucaţi-vă de bridge. Claudiu, te rog, nu mai ţine chitara doar pentru a o şterge de praf. 🙂

Ok, sunt situaţii când problemele de sănătate nu-ţi dau voie să faci diverse lucruri pe care le-ai fi putut face înainte. Atunci, da, ai tot dreptul să scrii ce n-ai făcut şi ce ţi-ai fi dorit să faci. Şi să nu înţelegeţi greşit. Nu este un articol în care să vă judec. E doar un alt articol motivaţional. 🙂

Încă o dată, vă rog să mă scuzaţi, dar la leapşa asta o să răspund peste vreo 50 de ani. 🙂

Bună, numele meu este Sorin, am 38 de ani şi am chestii pe care mi le doresc. Cândva, le voi face. Nu ştiu când va fi acel cândva, dar va fi. 🙂

Sursa Foto