Am lăsat articolul pentru acum, deoarece am vrut să se termine cele două evenimente. Am văzut că înainte cu câteva zile de „fatidica” dată de 24 Septembrie, au apărut foarte multe voci care se întrebau de ce Corina a ales pentru #PrinBucurestiulMeu „fix” ziua de 24, câteva din vocile respective, întrebându-mă direct „de ce”. Corina deja a răspuns, însă vreau să vă spun şi eu câteva cuvinte. Un lucru e clar: oamenii s-au supărat că #PrinBucurestiulMeu a fost organizat chiar în week-end-ul în care avea loc şi #LetsDoItRomania. Din punctul lor de vedere, poate, pe bună dreptate. Din punctul meu de vedere, deloc.

Am fost invitat alături de mulţi alţii să particip la evenimentul Corinei. Ştiam că e în acelaşi week-end cu Let’s Do It Romania. Am stat şi am cântărit… Şi am ales Prin Bucureştiul Meu. Poate vă întrebaţi de ce… Păi uite de ce. Anul trecut eram în Bucureşti. Venisem să iau o maşină în teste. Seara eram la o terasă cu Andra, Dan şi mulţi alţii. Corina o sună pe Andra, Andra îi spune cu cine e la terasă, Corina mă cere la telefon şi-mi spune „nu ştiam că eşti în Bucureşti, că te-aş fi invitat oficial. De aceea, te rog, mâine dimineaţă să fii în Piaţa Victoriei, mergi cu noi #prinbucurestiulmeu”. Anul acesta, Corina m-a invitat din nou, de această dată oficial. Scurt şi la obiect.

Tot anul trecut, discut cu Oana Bratila şi pe mail şi la telefon, spunându-i că vreau să mă implic cât pot de mult în ceea ce înseamnă Let’s Do It Romania, evident, în „sătucul” în care trăiesc zi de zi, Vaslui. Punem la cale diverse, draga de ea îmi spune că va discuta cu responsabilii pe Vaslui, care vor lua legătura cu mine. Mă sună cineva, nici nu-mi aduc aminte cum se numeşte doamna respectivă, o întreb dacă până la evenimentul în sine mai sunt ceva întâlniri pentru a stabili detalii, îmi spune că da şi ne punem de acord cu o dată şi ora de întâlnire. Zis şi făcut, credeţi sau nu, în ziua respectivă, la ora respectivă, eram în faţa clădirii unde trebuia să ne întâlnim. Trei sferturi de oră am aşteptat… Cum n-aţi venit voi, cititorii mei, să ne vedem, aşa n-a venit nimeni dintre reprezentanţii Let’s Do It Romania Vaslui să ne întâlnim.

Citeşte restul articolului

Vedeţi voi?! Indiferent dacă sunteţi sau nu din Bucureşti, indiferent dacă aţi mai fost invitaţi la vreo ediţie de până acum, indiferent dacă spuneţi că aţi văzut Bucureştiul de câteva ori, trebuie să participaţi la ceea ce, Corina Georgescu, i-a spus atât de frumos, Prin Bucureştiul Meu. #PrinBucurestiulMeu e de fiecare dată altfel, Bucureştiul e de fiecare dată mai frumos, Bucureştiul iese în evidenţă de fiecare dată cu altceva, Bucureştiul e alt Bucureşti atunci când îl baţi cu piciorul pentru a-l descoperi, mai ales, dacă ai şi un ghid pe măsură. Aşa s-a întâmplat şi cu noi (cred), cei invitaţi din ţară, adică ză TV DeCe, Denisa, VisUrât, Gaben, Tudor, Eftimie, Andrei Crivăţ şi cu mine, dar şi cu restul omuleţilor invitaţi din Bucureşti.

Am fost şi la ediţia de anul trecut, am fost şi la ediţia de anul ăsta şi nu cred că voi rata vreo ediţie în cazul în care Corina mă v-a mai invita. Pentru că îmi place. Mie mi-a plăcut Bucureştiul întotdeauna. Ştiu, o să spuneţi că spun asta doar pentru că nu stau acolo zi de zi, ca trafic, ca nebunii, ca timp pierdut, ca scump, ca…diverse. Cu toate astea, nu cred că m-aş satura vreodată de Bucureşti.

Ce-am făcut anul ăsta? Ne-am văzut cu toţii în Piaţa Victoriei la 8.30, de unde, împreună cu ghidul nostru, doamna Magda Nicolae, o doamnă deosebită si plină de istorie, am început turul oraşului. Nu tot, că nu se poate face într-o singură zi. Calea Victoriei, Piaţa Palatului, Opera, Academia Militară, Colina Patriarhiei, Piaţa Unirii, Curtea Veche, Hanul lui Manuc, Universitate, Casa Poporului (văzută doar din autocar, pentru că mai fusese şi în proiectul de anul trecut), Palatul Mogoşoaia, Muzeul Ţăranului Roman.

Citeşte restul articolului

Şi cum stăteam noi aşa şi aşteptam în pauza dintre Webstock 2011 şi Party-ul Webstock 2011, odată ce ne invită Raluxa undeva în centrul vechi, unde, cei de la Unilever Food Solutions voiau să ne arate cam ce se poate face cu nişte punguţe mici din hârtie, pe care scrie A Doggy Bag is a Goodie Bag, dar pe care abia când am întors-o, am descoperit că “Doggy” e tăiat şi rămâne “Goodie Bag”. So, cu mic cu mare, gasca formată din TV DeCe-i, Denisa, VisUrât, Gaben, Tudor şi cu mine, ne-am îndreptat către împricinatul loc.

Ştiţi care ideea campaniei? Nu, că nici eu n-am ştiut. Dar am aflat. Aveţi idee câtă mâncare se aruncă? Anual? Aveţi idee cât din această mâncare aparţine restaurantelor? Dar câtă din această mâncare, rămasă pe mese, se întoarce tot acolo, aveţi idee? Păi cam 3 milioane de tone sunt deşeuri alimentare, iar din acestea, 1 milion de tone provin din deşeurile pe care consumatorii le lasă în farfurii la restaurante.

Ce se vrea prin intermediul acestor proiecte? Simplu. Eşti la un restaurant de fiţe, din ăla cu 3 boabe de mazăre şi două de muştar puse pe mijlocul unui platou pe care ar încăpea lejer un purceluş de lapte? În cazul acesta, nu cred că se pune problema. Dar când eşti într-unul unde mâncarea sta să curgă din farfurie, ai păpat cât ai putut tu şi te-ai săturat, dar ţi-a mai rămas? N-ar fi păcat să nu iei bucatele cu tine? Tot în cazul în care n-aţi ştiut, restaurantele nu pot da mâncarea rămasă către diverse persoane necăjite (azil de bătrâni, centre de plasament, centre de zi, etc). Şi o vor arunca. Sau, în cel mai nefericit caz, se va întoarce pe o altă farfurie, a altei persoane. Şi iarăşi e păcat.

Aşadar, oriunde te afli, în orice loc de pe lumea asta, ia acasă ce a rămas. Cei de acolo sunt obligaţi să-ţi poată da într-o caserola restul bunătăţilor, de cele mai multe ori întrebându-te chiar chelnerul dacă nu vrei să ţi le dea la pachet.

Încă o dată mulţumiri Raluxa şi Oana Coman de la Makesense pentru invitaţie. Şi pentru că sunt câteva versuri din melodia asta care merg perfect cu proiecul A Doggy Bag is a Goodie Bag, vă las s-o ascultaţi. 🙂

Mai multe imagini în continuare Citeşte restul articolului

Mai toate evenimentele la care am fost în week-end în Bucureşti, au legătură cu #PrinBucurestiulMeu şi Corina Georgescu, tot ea fiind cea care a avut grijă să facă să fie bine, pentru ca dintre noi, cei prezenţi la eveniment, să putem ajunge şi la Webstock 2011, un eveniment la care, eu cel puţin, nu mai participasem până acum. Aşa că, am primit invitaţia de la Manafu, iar pe 23 Septembrie, anul de graţie 2011, la 8 dimineaţa, eram la Hotel Marriott, aşteptând să înceapă ceea ce, în fiecare an, se vrea a fi un eveniment, cu o serie de conferinţe şi workshop-uri interactive, toate având legătură cu social media, advertising şi web.

N-o să vă povestesc despre tot ce s-a discutat acolo, însă, pe scurt, o să vă spun care a fost programul, cine au fost vorbitorii şi câte puţin din ce m-a atras pe mine cel mai mult. Am avut aşa: New Trend în Social Media şi Tehnologie, Inspired to inspire, Pro Blogging, Social Media Professionals şi Future Trends. Printre vorbitori? Cabral, Ivan Patzaichin, Vlad Petreanu, Cristina Bazavan, Bobby Voicu, Zoso, Victor Kapra, Alex Negrea, Monica Jitariuc, Mădălina Uceanu (pe care n-am apucat s-o văd şi-mi pare rău de mor), Chinezu şi mulţi, mulţi alţii.

Aşa cum spuneam, n-o să discut despre fiecare în parte, dar îmi permit să vă spun ce mi-a plăcut la câteva din sesiunile la care am asistat. O să încep cu Cabral, pentru că el a fost primul. Amicu’ urcat pe scenă, a făcut o pauză de câteva zeci bune de secunde şi abia după aceea a început. Am trăit cu senzaţia că, deşi avea speech-ul pregătit, şi-a dat seama că nu e cel mai bun şi ar trebui să-l schimbe. 🙂 Cabral a spus multe, foarte multe. Suprinzător, deşi când auzi un discurs în care se spun multe, tot multe dintre spuse sunt de umplutură. N-a fost şi cazul lui. Totul, dar totul a avut sens. „Ai urechi şi gură, foloseşte-le pe amândouă în egală măsură, fii deschis, încearcă să înţelegi, fii constructiv, fii critic atunci când e cazul, foloseşte-te de tot ce ai” sunt doar câteva din mesajele pe care acesta le-a trimis.

Citeşte restul articolului

Nu c-ar avea vreo legătură Sir Arthur Guinness cu Blogoree, dar evenimentul trebuia oarecum sărbătorit. Cum altfel, decât cu o bere Guinness. Aşadar, cu mic cu mare, după Blogoree, ne-am îndreptat către Arthur’s Irish Pub, în centrul vechi al capitalei, unde, dacă nu e clar pentru toata lumea, am sărbătorit Arthur’s Day aşa cum se cuvine. Cu cadouri, între care pălăriile au fost cele mai căutate, cu muzică bună, dar şi cu multă, foarte multă bere.

De-a lungul anilor, au apărut unele povesti despre această bere, unele mai adevărate, altele mai puţin. Eu n-o să vi le spun pe toate, însă o să vă las să le descoperiţi singuri. Un lucru e clar: berea Guinness, cel puţin în cazul meu, e pe primul loc de foarte mulţi ani, fără ca vreun un alt „sir” să reuşească s-o descalifice. 🙂

Una peste alta, un eveniment reuşit, într-un loc foarte frumos, unde m-am întâlnit cu mulţi amici şi cunoştinţe cu care nu mă văzusem de ceva vreme. 🙂

Mulţumirile se duc în principal către Rogalski/Grigoriu şi Chinezu, dar şi către Sir Arthur Guinness. 🙂

Foto 12-21 via Gaben

Mai multe imagini în continuare Citeşte restul articolului