Săptămâna viitoare, mai exact pe 16 Martie, ne vedem la Iaşi, la cea de a doua ediţie Social Media Summit, sau aşa cum mai multă lume o ştie, SMS Iaşi.

Şi cum bine zice şi Marius, este unul dintre cele mai importante evenimente din zona Moldovei, aşa că e cât se poate de binevenit, în principal pentru bloggeri şi pentru angajaţii companiilor.

Pentru mine e cu atât mai important, pentru că, alături de alţii, voi avea o prezentare în care voi încerca (şi sigur voi reuşi) să vă povestesc cum ţine un blogger local legătura cu restul ţării, cu agenţiile, cu companiile din Bucureşti şi din ţară. 🙂

Pe cine veţi mai asculta alături de mine? Păi pe bunii mei amici Cristina Bazavan, Cristian China Birta, Sebastian Bârgău, Alex Negrea şi Victor Kapra, dar şi pe Cristian Manafu, Marius Sescu, Claudiu Florea (Managing Partner la Wunderkid), Emanuel Martonca (Director de Marketing Coriolan), Georgiana Gheorghe (Corporate Communication Manager la Danone), Ioana Bondrila de la Staropramen şi Adrian Monoranu (General Manager InOras.ro).

Conferinţele sunt structurate în Social Media locală şi relevanţă, Social Media pentru Companii şi Cum lucrează bloggerii cu brandurile. Dar mai multe găsiţi aici. Şi vă puteţi înscrie aici. Nu… staţi fără grijă, nu vă costă nimic. Dacă sunteţi interesaţi, puteţi fi prezenţi în sală fără să plătiţi. Ideea e doar să vă înscrieţi din timp… 🙂

Hai… ne vedem la Iaşi! 🙂

Încă o imagine în continuare Citeşte restul articolului

Coboram liniștit treptele scării de bloc în care locuiesc. Eram în timp, și nu întârziam la serviciu, deci nu mă grăbeam. Când am ajuns la etajul I, din capătul scărilor, jos, la parter, văd o servietă diplomat pusă frumos lângă perete.

Evident, prima reacție, cea văzută în filme. Pam-pam… Oare ce-o fi cu ea?! Am ieșit cât am putut de repede din scară, m-am uitat stânga-dreapta să văd dacă nu e vreun vecin care o lăsase acolo. Nimic… Tot drumul până la serviciu m-am gândit „să sun la 112, să nu sun… să sun… să nu sun…” Evident, până la urmă am sunat. Și până să-mi facă legătura cu Poliția, operatoarea m-a întrebat diverse chestiuțe. De bun simț, zic eu. Bine… a scăpat și o întrebare care m-a făcut să râd. N-a fost idioată, la intrebare mă refer, ci doar prost pusă… „Era descuiat diplomatul? Sau încuiat?” Normal, a venit și răspunsul meu: „dumneavoastră aveți impresia că eu am pus mâna pe diplomat?”. De fapt, săraca, voia să mă întrebe dacă era cu capacul deschis sau închis.

Mi-a făcut legatura cu nenea de la Poliție. Din nou un set de întrebări. Printre altele, polițistul m-a întrebat de ce nu am sunat de la fața locului. Bună întrebare… „N-am sunat, că… n-am sunat…” N-aveam ce să-i spun… Omul nu mi-a zis nimic, dar am realizat singur după aceea. A încheiat spunându-mi doar că va trimite urgent un echipaj.

O să vă dau doar două exemple care n-ar trebui să vă dea de gândit atunci când/dacă veți fi într-o astfel de situație. În primul rând, odată cu trecerea timpului, se poate întâmpla ceva. Cu cât e mai târziu, cu atât poate fi mai grav. Bun… există posibilitatea ca acea servietă diplomat să fi fost goală și lăsată acolo de vreun omuleț pentru a o lua vreun necăjit. Dar n-avem de unde ști că-i așa. Orice se poate întâmpla.

În al doilea rând, din momentul în care eu am văzut servieta, până să vină echipajul de poliție, putea dispărea, iar cei de la Poliție ar fi putut crede că am făcut vreo glumă și i-am trimis până acolo degeaba. Sigur că au mai fost oameni care au ieșit înaintea mea din bloc și au văzut servieta. Sunt oameni care pleacă înaintea mea la serviciu. Deci martori ar fi… Chiar… oare ei de ce n-au sunat… ?

Concluzie? Pățiți vreodată așa ceva? Sunați la 112 atunci. În secunda aia. Nu mai târziu… Că e posibil să fie prea târziu… Poate nu, dar…

Later edit: Ce a înțeles presa vasluiana? Mai exact, cum știe domnul “jurnalist” Daniel Tanasuc să faca presă? Exact cum vedeți în imagine, sau în articolul scris chiar de mâna domniei sale. Tipic vasluian, tipic românesc!

Încă o imagine în continuare Citește restul articolului