Ziua 4 a fost rezervată pentru a vizita Fatima. Pentru că, din punctul meu de vedere, dacă sunteți cazați în Lisabona și vreți să vizitați și Sanctuarul de la Fatima, nu prea mai aveți timp și de altceva. N-o să fie un articol lung, pentru că nu prea aș avea ce scrie… Sau, dacă aș scrie, aș fi doar un alt utilizator de internet, care caută pe alte site-uri, dă o selecție unui text, apasă tastele CTRL-C, se întoarce pe blogul personal și apasă CTRL-V. Și nu vreau asta. Despre Fatima și povestea acestui Sanctuar s-a scris și o să se mai scrie, deci o simplă căutare pe Google o să vă aducă pe ecranul laptopului tot ce vă înteresează. 🙂

Eu o să vă spun doar cum se ajunge acolo și o să vă mai spun că este locul care mi-a umplut sufletul de bucurie, de liniște, de pace în suflet, de bine, de tot ce-i mai bun. Și aș vrea să fac doar o singură remarcă și corectură legat de povestea Fatima și legat de ce am văzut scris pe multe din site-urile/blig-urile din România: cei trei copii cărora le-a apărut „Doamna din Lumină” nu erau frați. Frați erau doar Francisco și Jacinta Marto, iar Lucia de Jesus (sau Lucia dos Santos) era verișoara lor. Nu în cele din urmă, pe 13 Mai 1917, atunci când începe și povestea Fatima, Francisco avea 9 ani (nu 11), Lucia fiind cea mai mare. Bine… nu c-ar fi asta o mare problemă, dar întotdeauna mi-a plăcut acuratețea datelor istorice. 🙂

Așadar, vă las să Citiți restul articolului

Cea de a treia zi ne-a dus tot în partea de sud-est a Lisabonei. Ne-am ales pentru acestă zi să vizităm ceva reprezentativ pentru Portugalia. Mai exact, Muzeul Fado și Muzeul Național Azulejo. Și, dacă tot ne-au îndreptat pașii către aceste două muzee, evident că nu puteam rata renumitele străduțe ale cartierului Alfama, și nici Conserveira de Lisboa. Vă povestesc mai jos, pe scurt, despre fiecare. 🙂

Până a ajunge în Alfama am căutat ceva despre care auzisem și citisem. Noi i-am zis Conservăria. Da, este vorba despre Conserveira de Lisboa, un micuț magazin tradițional care comercializează conserve de pește. Partea frumoasă e că nu este doar un magazin. Este o afacere de familie începută (din câte am citit) în 1930. La momentul înființării s-a numit Mercearia do Minho, activitatea de bază fiind producerea alimentelor conservate, iar unul dintre fondatori, Fernando da Silva Ferreira, fiind mai întâi angajat și comerciant al acestor produse, a reușit să achiziționeze un sfert din compania de la acea vreme. În 1942 denumirea oficială a magazinului devine Conserveira de Lisboa, iar între anii 1960 – 1970 compania ajunge la un vârf, în acea perioadă fiind o cerere destul de mare în ceea ce privește alimentele conservate. Povestea completă o găsiți aici. Și, ca să nu o lungesc, în magazinașul de câțiva metri pătrați de pe strada Rua de Bacalhoeiros – Nr. 34 o să găsiți stivuite frumos conserve de cod, ton, sardine, macrou, caracatiță etc în toate felurile posibile (în ulei vegetal, în sos tomat, mai iuți, mai puțin iuți), cele 3 mari branduri fiind Tricana, Prata do Mar și Minor. Ca să nu mai vorbim despre felul în care angajații îți ambalează tot ce cumperi de la ei. Prețuri? Cam de la 2 euro în sus de conservă. Dar merită! Sunt extraordinare! 🙂 Și citește și restul articolului dacă ești interesat 🙂

După prima zi, cea de a doua zi a fost rezervată pentru Parcul Națiunilor (Parque das Nacoes) și Acvariul din Lisabona (Oceanario de Lisboa). Este și ziua în care, cred, am parcurs pe jos cei mai mulți kilometri în Lisabona (aproximativ 20, zic eu). Evident că puteți ajunge acolo și cu mijloacele de transport în comun sau cu taxiul, dar noi am preferat să vedem cât mai multe tăind harta Lisabonei în diagonală și întorcându-ne pe malul fluviului Tejo. Ce mai găsiți în zonă? În primul rând Podul Vasco da Gama (pod cu o lungime de aproximativ 17 km, este cel mai mare din Europa, a fost proiectat să reziste la un cutremur de 8.7 grade pe scara Richter, poate rezista la viteze ale vântului de până la 250 km/h, iar stâlpii de susținere ajung până la 85 de metri sub nivelul mării. În rest mai găsiți/vedeți Telefericul/Telegondola și, dacă sunteți genul de persoane care vin într-o capitală europeană pentru cumpărături, găsiți Mall-ul care poartă același nume cu al renumitului explorator, adică Vasco da Gama. 🙂

Citește restul articolului

Înainte de a vă spune ce puteți face în prima zi în care ajungeți în Lisabona o să le mulțumesc fetelor de la agenția de turism care ne-au ajutat la alegerea cazării și biletelor de avion și de această dată, ca de fiecare an de ceva vreme încoace, Agenția este Travel Mama, iar fetele se numesc Cristina Suciu și Veronica Cranta. Atunci când vreți să plecați în orice vacanță, indiferent dacă vorbim de România sau străinătate, apelați fără nici cea mai mică problemă la ele. O să găsească exact ce se pliază perfect pe bugetul pe care-l aveți voi pentru acea călătorie.

Bun! Așadar, Lisabona! Despre ce vă scriu azi? Câteva informații generale despre prețuri, tarife, intrări la muzee, ce se poate vizita, ce și unde se poate mânca și mai tot despre transportul lor în comun. A, și ce ai putea face în prima zi pentru a te acomoda cu locul, unde e situat pe hartă hotelul în care stai, ce găsești în împrejurimi la ce distanță e situat de punctele principale de atracție etc.

N-o să vă dau nici un preț legat de biletele de avion sau de cazare. Aici totul e în funcție de bugetul fiecăruia, de perioada din an în care plecați, unde vreți să stați, cu ce companie aeriană vreți să zburați. Vă pot spune doar că o vacanță la Lisabona, deși nu pare, poate fi mai ieftină decât una la bulgari, greci sau turci, bineînțeles dacă nu doriți să stați pe un șezlong, la 4-5 stele și să faceți plajă 2 săptămâni. Și vă mai pot spune că, dacă sunteți din provincie și avionul vostru către destinație pleacă din București, un avion Iași-București, Timișoara-București etc, vă poate costa cât un bilet de tren sau chiar mai jos. 🙂

Ok. Am ajuns, ne-am cazat, să începem. Ca să ne înțelegem de la bun început Citește restul articolului

Acesta NU este un pamflet și NU trebuie tratat ca atare. Iar orice asemănare cu personajele reale NU este pur întâmplătoare. Este reală! Și vreau să vă avertizez că este un articol foarte lung.

Înainte de a începe să vă spun povestea vreau doar să întăresc ceea ce am scris în titlul articolului. Da, angajații de la AFM (Administrația Fondului pentru Mediu) nu stimulează, nu susțin și nu sprijină absolut deloc Programul de STIMULARE a înnoirii Parcului auto național, sau, mai pe scurt și cunoscut de toată lumea, Programul Rabla. Surprinzător, nu? Tot pentru angajații AFM o să dau și explicația verbului “a stimula” din DEX: A face să crească energia, randamentul; a da avânt, a îndemna, a incita, a încuraja etc.

Personajele principale din „schiță” sunt: Domnișoara de la compania auto, Colegul domnișoarei de la compania auto, Doamna de la Radieri, IDIOTUL/IDIOATA Domnul/Doamna de la AFM.

Personajele secundare sunt: eu și mama.

Mașina părinților mei are vreo 15 ani. Și cam începuse să dea semne de “gripă”, “artrită”, de ce să nu recunoaștem, spre “deces”. După o reuniune de familie ajungem la concluzia că trebuie „scoasă de la aparate” și luată una nouă. Cum? Evident prin Programul Rabla! Pentru că, nu-i așa, de ce să nu ne folosim de această oportunitate pusă la dispoziție de către statul român. Că doar de asta ne stimulează… Să casăm mașini vechi, care poluează, și să ne luăm mașini noi, care poluează mai puțin, nu? Ca să nu mai vorbim de faptul că toată lumea câștigă. Noi, statul, finanțatorul, fabricantul de mașini, firma de casează mașina veche… Toată lumea mănâncă o pâine…

Și ce-ți poți lua de aproximativ 7000 de euro (bani pe care, de fapt, nu-i ai, pensionar fiind, și faci rată la bancă pentru ei)? Așa cum bine spunea marele “filosof” în viață Jonny Smith, băiatu’ de la Fifth Gear, 6000 de lire sterline nu prea înseamnă mult în lumea mașinilor din ziua de azi. Îți poți lua 2 pahare de sampanie facute de Aston Martin, două sticluțe cu ediția limitată after shave de la Bentley, sau, de ce nu, o jantă de Bugatti Veyron. Fără anvelopă, evident. Sau cea mai ieftină mașină din Europa, o Dacia Sandero. 🙂

Să începem. Așa cum vă spuneam, reuniune de familie. Citește restul articolului