1.Am dat play la piesă şi am ascultat-o grosso modo. Prima reacţie a fost “hmmm… Ciudat… Ăsta nu e Cosmin Tudoran… Dar ce e… Că totuşi sună bine… Să dăm play din nou! 🙂
2.Şi a început să-mi placă, încercând să ascult în acelaşi timp şi versurile, dar şi ritmul. Da… sună bine de tot, mi-am spus. Dar ia hai să disecăm versurile de “coloană sonoră”… Şi am dat play din nou.
3.Versurile. Cosmin, nu ştiu dacă asta ai vrut sau a fost o simplă întâmplare, dar, în ceea ce priveşte versurile, te-ai axat pe un anumit segment de vârsta: 30+. Pentru aceştia, piesa va prinde cât se poate de bine. În ceea ce mă priveşte, aveam flash-uri… 🙂 Fragmente din copilărie îmi treceau pentru câteva fracţiuni de secunde prin minte (Blugii de import, teneșii Drăgăşani, oracolul, AnTanTikiTikiTan). Şi mi-a plăcut… Fără să vreau am devenit nostalgic. 🙂 Pentru ceilalţi, de sub 30 de ani, va fi doar o piesă care va plăcea sau nu. Versurile nu vor spune nimic… Beat-ul, însă, da… O să placă!
4.Muzica. Sună perfect! Ritmul de început “Tarkanlike” dă foarte bine, iar mandolina care se aude în piesă face toţi banii. Totul extrem de plăcut, nu plictiseşte nimic, iar intervenţia fetei pe fundal la final (cine e?) aduce un plus piesei.
5.Dacă ar fi să mă întrebi cum văd eu clipul? Nimic mai simplu. Poze cu tine din copilărie, evident, alb-negru, care curg în timp ce merge piesa, sau poze cu vedete, la fel, din copilărie, sau poze cu cine vrei tu, dar să fie cu copii. Şi clar alb-negru. Tu alegi cine se potriveşte mai bine…
Cam asta-i. Nu ştiu dacă ţie ţi-a plăcut review-ul, dar mie piesa, după câteva zeci de ascultări, îmi place la nebunie!
Vă las cu piesa.
Recent Comments