Mulţi ani, dar foarte mulţi ani “situl arheologic” Curţile Domneşti Vaslui arăta aşa…

Şi accesul era interzis… Pentru că era un “şantier în lucru“…

Citește restul articolului

Ce este o companie fără un nume bine ales sau fără un logo potrivit? Ce este un brand fără un nume care să se potrivească perfect cu ceea ce fac şi ce este un brand al cărui logo parcă ar scârţâi? Bine… În momentul în care devii brand, nu prea ai cum să nu ai un nume pe care să nu-l ştie toată lumea, nu ai cum să ai un logo care să nu fie recunoscut, indiferent că-l arăţi cuiva la piaţă, la bibliotecă, la o spălătorie de maşini, într-o firmă, într-o corporaţie, oriunde… Oricine-l va recunoaşte.

Dar să fim sinceri, există şi companii, ori oameni care lucrează în companii, ori firme care se ocupă de promovarea acelor companii, care nu că nu se pricep la promovarea pentru care au fost angajaţi, fie că vorbim despre un logo, despre un banner, despre un lucru aşezat prost pe o reclamă, despre un text care să nu “lovească” exact cum trebuie publicul ţintă… Dar au niscaiva lipsuri… Există şi aşa ceva, nu?

Ei bine, trebuie să ştiţi că există şi firme care se pricep la astfel de treburi, oameni care se ocupă de astfel de aspecte, oameni angajaţi fix pentru a face acest lucru, între ei aflându-se şi băieţii de la Seed Consultants, o companie care încearcă şi, se pare, reuşeşte să ajute unele dintre firmele româneşti să devină brand-uri. Şi dacă deja sunt brand-uri şi consideră că “au ajuns la un impas”, să le “rebrenduiască”… 🙂

Citește restul articolului

N-am fost niciodată un elev model. N-am excelat niciodată la şcoală. Am spus-o şi o voi recunoaşte oricând. Am avut doar câteva obiecte care mi-au plăcut şi la care am învăţat. Patru, mai exact… Iar unul dintre ele a fost Limba şi Literatura Română. O să vă spun o mică poveste. Și sunt convins că ai mei părinţi, după atâţia ani şi la vârsta pe care o am, n-or să mă mai certe… 🙂

Eram elev… Şi-mi plăcea să citesc! Citeam tot ce prindeam, indiferent că vorbim despre şcoala generală, indiferent că vorbim despre liceu. Şi aveam un birou, care în partea de sus avea un sertar. Ei bine, fie că aveam de învăţat la chimie, fie că aveam de învăţat la fizică, fie că aveam de învăţat la matematică, eu citeam… Citeam orice care nu avea legătură cu obiectul respectiv… Citeam Moromeţii, citeam Ion, citeam Răscoala, citeam La Medeleni, citeam Dumbrava Minunată, citeam Nunta Domniţei Ruxandra, citeam Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă, citeam Baltagul, citeam Neamul Șoimăreștilor, citeam Popa Tanda, citeam Mara, citeam O scrisoare pierdută, citeam Doua loturi, citeam Conul Leonida fata cu reacţiunea, citeam D-ale carnavalului… În concluzie, citeam! Şi în momentul în care mama sau tata se apropiau de camera mea, aruncam cartea respectivă în sertar, îl închideam şi mă prefăceam că învăţ la obiectele pe care le aveam pentru a doua zi. Să nu înţelegeţi că le ignoram, dar învăţam atât cât considerăm că-mi vor fi de ajutor pentru viitor… 🙂

De ce am făcut introducerea asta? Pentru că la toată povestea mea există o parte frumoasă, dar şi o parte tristă. Partea frumoasă e că, acum 20 – 30 de ani, copii nu sufereau din cauza lipsei cărţilor. Oricine avea posibilitatea să citească din titlurile pe care vi le-am înşirat mai sus. Partea tristă e că acum sunt extrem de mulţi copii care, poate, ar face exact ce făceam eu când eram la scoală… Ar citi… Dar n-au de pe ce…

Citește restul articolului

Văd ieri un tweet dat de Andrei. Şi-mi aduc aminte de o întâmplare petrecută cu ceva vreme în urmă. Cam anul trecut…

Eram pe terasa unui astfel de “restaurant” în Gara de Nord, Bucureşti. Aşteptam trenul care să mă ducă acasă. Lume multă, nebunie, cum ştiţi cu toţii că e în Gara de Nord. Nebunie şi la “hamburgărie”. Aglomeraţie pe terasă, pentru că nu erau multe locuri libere (se vopseau mesele şi băncile). Stăteam şi eu ca omu’, cu o cafea în faţă, aşteptând trenu’, fumam şi “citeam” ce citeşte tot românu-n ziua de azi: telefonu’…

La un moment dat, sunt întrerupt din lectură de către un domn şi o fetiţă cam de 9-10 ani, el ducând în mână o tavă cu “de toate” pentru ambii. După aceea aveam să aflu că sunt tată şi fiică… “Nu vă supăraţi, e liber? Sigur, zic eu, numai să nu vă deranjeze fumul de ţigară.” “Nicio problemă, zice el, şi eu fumez!” “Bine, bine, dar fetiţa?!” Nici un răspuns…

Cei doi aşteptau pe cineva care urma să vină cu un tren în câteva minute. Mâncau şi vorbeau diverse… colege de şcoală, colegi, teme etc. Mi-am închis “cartea”… nu mai puteam citi din cauza discuţiei tată-fiică. Am preferat să-i ascult şi să privesc oamenii din gară, imaginându-mi problemele pe care le are fiecare…

La un moment dat, gândurile îmi sunt întrerupte de un fragment de conversaţie dintre cei doi “colegi” de masă:

– Tată, te rugasem să-mi iei şi mie o cola… De ce mi-ai luat apă?
– Parcă te rugasem să nu mai bei căcaturi, nu? … răspunse tatăl muşcând cu poftă dintr-un hamburger…

Sursa Foto

Aţi păţit vreodată să introduceţi cardul în bancomat, să fiţi convinşi că introduceţi PIN-ul corect şi bancomatul să vă afişeze mesajul “PIN Incorect – Vă rugăm să introduceţi PIN-ul din nou”? Ei bine, eu da. Şi aţi păţiţi vreodată că bancomatul să vă arunce prin fanta o hârtie pe care scrie “Limita zilnică a fost depăşită”, fără ca voi să aveţi în buzunar banii respectivi? Da, şi asta am păţit. Este posibil să se întâmple la orice bancă, dar eu le-am păţit la Banca Transilvania. Şi vă povestesc imediat, pe scurt, despre ce-i vorba, însă vreau de la bun început să nu înţelegeţi că acuz banca de ceva. Sunt doar erori de sistem, pe care sunt convins că şi le vor remedia. Sunt doar erori care apar din cauză că, din câte am înţeles, de curând, cei de la Banca Transilvania şi-au schimbat ceva programe, sisteme etc… Şi sunt erori despre care vreau să ştiţi şi voi, să vă păziţi şi să ştiţi ce aveţi de făcut în cazul în care sunteţi puşi în faţa unor astfel de situaţii.

1.Dacă aţi ajuns la bancomat, aţi introdus cardul şi sunteţi siguri că aţi apăsat PIN-ul corect, dar aparatul vă afişează mesajul că PIN-ul este greşit, nu mai încercaţi a doua oară. Intraţi în bancă, mergeţi la ghişeu şi rugaţi una dintre angajate să vă scoată banii prin intermediul POS-ului. Credeţi-mă, deşi la bancomat nu a funcţionat, la POS nu veţi avea nici cea mai mică problemă. O să vă recunoască PIN-ul. Aşa cum vă spuneam, e o eroare din cauza schimbărilor pe care le-au făcut cei de la Banca Transilvania de aproximativ 1 lună.

Citește restul articolului