Întotdeauna am mulţumit celor care m-au ajutat. Şi-n viaţa de zi cu zi, dar şi-n cea online. Întotdeauna am mulţumit pentru orice fel de promovare, pentru niscaiva like-uri pe Facebook, pentru un RT pe Twitter. Şi întotdeauna am vrut să scriu un articol în care să explic de ce fac asta. Pentru că de foarte multe ori am fost întrebat de ce mulţumesc , plus că am fost rugat să n-o mai fac.

N-am reuşit niciodată să-l scriu. Pentru că nu mi-am găsit cuvintele. Nu ştiu… de fiecare dată când începeam să pun „pe hârtie” câteva vorbe, mă pierdeam. Nu reuşeam să leg nimic. Nu-mi ieşea…

Dar astăzi, Sorin Tudor a reuşit să facă asta. A scris un articol pe care, sincer, aş fi vrut să-l scriu eu. Nu… nu-l urăsc pentru asta. Din contră… mă bucur mult ca un om a reuşit să scrie un articol cu frânturi de idei parcă smulse din creierul meu. 🙂

De aceea, mulţumesc, Sorin! Mulţumesc mult că ai scris despre ceea ce eu n-am fost în stare! Mulţumesc că exişti, mă bucur că te-am cunoscut şi sper că data următoare când ne vedem, să stăm mai mult la poveşti! Plecăciuni şi respect! 🙂

O frapieră din nuiele, câteva „cuburi de gheaţă” acrişoare şi o micuţă sticlă de „şampanie”. Asta a fost imaginea pe care am avut-o în momentul în care am deschis cutia pe care o primisem. Plus că toate aveau “broboane” de apă pe ele. Probabil fuseseră ţinute peste noapte într-o încăpere fără căldură.

Da, frapiera era un coş din nuiele, cuburile erau câteva lămâi, iar sticlă de şampanie, noul Ciuc Natur Radler. Deşi istoria lui începe cam acum 100 de ani, în România are doar câteva zile de când a apărut. Şi încearcă să-şi facă loc pe piaţă.

Cum a început totul? Păi cam aşa: era vara anului 1922. Într-o cârciumă din Germania, proprietarul, Herr Franz Xavier Kugler, se pregătea să primească nişte ciclişti. Şi pentru că erau mulţi, îngrijorat de faptul că nu-i va ajunge berea, i-a venit ideea să o amestece cu limonadă. Cei care erau în bar au fost încântaţi de gust, iar Herr Kugler, pentru a-i onora, a numit nouă băutură Radler (în germană înseamnă ciclist).

Şi, începând de acum, o s-o găsiţi şi în România. Cum? Într-un amestec de 63% limonada şi 37% bere, cu 1.9% alcool, în sticle de 0.5 litri şi doze de 0.5 litri.

Îmi place? Trebuie să fiu sincer şi să spun că, dacă vin de la alergat, sau sunt vreo 30 de grade afară, dă-mi, te rog, câteva sticle bune să mă răcoresc. E perfect pentru astfel de situaţii. Dacă totuşi ies la o bere cu băieţii, probabil voi alege un Ciuc curat, fără limonada. Însă, sunt convins că fetele vor alege un Radler. Sau mai multe… Pentru că are ceva aparte… Ceva fin… 🙂

Şi cum se anunţă o vară „de vis”, sigur o să mai încerc Radler-ul. De aceea, Ciuc, McCann, mulţumesc frumos că v-aţi gândit la mine! Şi felicitări pentru promovare, pentru felul în care aţi gândit campania şi pentru felul în care aţi gândit prezentarea lui Radler. Jos pălăria! 🙂

Ai fost azi la magazin? Şi ţi-ai făcut cumpărături pentru toată luna, nu? Sau cel puţin pentru o săptămână, nu? Ai pus în coş 10 ouă? Şi un kilogram de roşii? Da’ niscaiva fleicuțe?! Nu se poate fără, aşa-i? O pungă de detergent ai luat? Dar un pachet de unt, lapte şi nişte brânză? Aşa-i că n-ai putut renunţa la un pack de bere? Aşa-i că ţi-ai luat şi un pachet de ţigări? Spune drept… când ai ieşit cu coşul, ţi-ai luat şi o revistă glossy, nu? Şi… aşa… în trecere… nu ţi-ai luat şi o folie pentru telefon? Că prea se zgârie…

Bun! Sunt convins că ai făcut toate astea. În cazul în care ai fost la cumpărături. Şi dacă n-ai fost, sunt sigur că te vei duce. Mai ales că vine Paştele. Şi, dacă tot te duci, n-ai vrea să renunţi la cel puţin unul dintre produsele pe care le-am scris mai sus? Doar la unul… Pentru că e cineva care are nevoie de ajutorul tău. De fapt, nu e cineva… Sunt mai mulţi… Şi sunt copii…

Cine sunt ei? Sunt noii-născuți. Şi nu prea au loc… Pentru că în secţia de terapie intensivă de la Spitalul Marie Curie sunt doar 11 paturi, iar pentru a putea acoperi cazurile anuale, e nevoie de 18. Ce se întâmplă cu restul de 7? De cele mai multe ori, sunt ţinuţi în paturi pe holurile spitalului… De aceea, e nevoie de încă o secţie… Şi de asta, alături de alţii, îţi cer ajutorul.

Pentru că noua secţie costă 1 milion de euro. Ştiu… sunt foarte mulţi bani, dar cu ajutorul tău, sigur vom reuşi. Vodafone deja a donat 100.000 de euro Asociaţiei Inima Copiilor, dar diferenţa, vreau să vină de la tine… Ştiu că poţi… Ştiu că poţi renunţa la cel puţin unul dintre lucrurile pe care ţi le cumperi zilnic…

2 euro… Atât îţi cer. Exact cât dai pe 10 ouă, pe un kg de roşii, pe nişte carne, pe o pungă de detergent, pe nişte unt, lapte sau brânză, pe un pack de bere, pe un pachet de ţigări, pe o revistă. Crezi că poţi renunţa la unul dintre lucrurile astea? Sunt convins că da. Şi dacă poţi renunţa la mai multe, e şi mai bine.

Cum putem ajuta? Iată: trimite un SMS la numărul 858. Aşa cum spuneam, costă doar 2 euro şi este disponibil în orice reţea mobilă. Şi să ştii că Fundaţia Vodafone va dubla suma pe care o donezi tu. Vrei mai mult? Poţi redirecţiona cei 2% din impozitul pe venit în 2012. Vrei şi mai mult? Poţi dona online şi poţi dona şi în cont. Oricum ai vrea, se poate. Trebuie doar că tu să vrei. Şi sunt sigur că vrei. Pentru că poţi!

Şi te mai rog ceva… Te rog să dai de veste mai departe… Să ştie toată lumea. Ştiu că ai cel puţin un cont de Twitter, Facebook sau Google+. Dacă scrii şi pe blog, e perfect! Hai să ajutăm micuţii, pentru că au nevoie de noi! 🙂

PS: Dacă eu nu te-am convins, poate o va face mai bine doctorul Cătălin Cîrstoveanu, şeful secţiei de terapie intensivă nou-născuţi de la spitalul Marie Curie. Citeşte, gândeşte şi hai să ajutăm împreună!

Citește restul articolului

Bun! S-a terminat votarea la RoBlogFest 2012, da? Ca să n-avem vorbe, n-am publicat până acum ce am votat… Şi-am votat aşa:

Etapa I

Blog colectiv – Foto Union
Blog de muzică – RadioOnMusic
Blog culinar – Reţetele Bunicii
Blog de filme – Filme Tari
Blog de sport – Valentin Bosioc
Blog travel – Xplorio
Blog de fashion – Sigina
Blog auto – Mircea Meşter
Blog de părinţi – Nu am votat
Cel mai popular blog – Papen
Site-uri – Wall Street

Etapa II

Citește restul articolului

Să tot fie vreun an de când am văzut pentru prima dată Schlag den Raab. Şi vinovatul pentru faptul că mă uit este amicul Mircea Meşter. La el am şi văzut pentru prima oară emisiunea.

Ce este Schlag den Raab? Pe scurt, un concurs. Un concurs difuzat pe Pro 7, un concurs la care câştigul este în bani. Cine participa? Cunoscutul prezentator TV Stefan Raab împotriva unui concurent ales. Pe Stefan Raab, probabil, mulţi dintre voi şi-l aduc aminte de la ediţia Eurovision la care a participat pentru Germania. Dar să trecem peste… Concursul durează câteva ore bune, este difuzat de doar câteva ori pe an şi este o emisiune live. Premiul este de 500.000 de euro, iar dacă Stefan reuşeşte să-şi învingă concurentul, banii sunt reportaţi pentru ediţia următoare, deci nu poate spune nimeni că Ştefan ştie ceva din timp…

Din câte am observat, cel mai mare report de până acum a fost de 3 milioane de euro, câştigat de un tânăr doctorand în vârstă de 26 de ani, în Mai 2009.

Probele? Unele, dintre cele mai „cretine”, altele, extrem de interesante… de la biliard, la tenis de masă, la muls vaca, la rupt mijlocul de la covrigei astfel încât să nu rupi marginea şi până la teste de cultura generală care se fac pe timp. De multe ori nu înţeleg mai nimic. Stau cu google translate şi scriu ce văd pe ecran pentru a reuşi cât de puţin să prind ideea probei. Dar e atât de bine făcut încât, aşa cum spunea şi Mircea, nu e nevoie să ştii germana pentru a înţelege. Oricum îţi vei da seama despre ce e vorba.

De ce-mi place? Pentru că nu este în genul concursurilor de pe la noi, concursuri în care prezentatorii se maimuţăresc şi fac ca toate visele. E un concurs la care ambii concurenţi sunt foarte atenţi la probele respective şi îşi dau tot interesul. E şi firesc… sunt nemţi, ce Dumnezeu… Şi apoi să nu uităm şi premiul de 500 mii sau mai mare.

De ce am scris articolul? Nu ştiu… Poate pentru că am obosit să-l văd pe Horia Vîrlan spunând la Cireaşa de pe Tort „da… s-o fi făcând la voi în Moldova aşa… La noi se face aşa”. Deşi cred că e un profesionist… Poate pentru că am obosit să-l văd pe Dan Negru încercând să ne arate că „blondele” sunt mai deştepte decât noi. Deşi cred că e un profesionist… Poate pentru că am obosit să-l văd pe Andrei Gheorghe spunând la Lanțul Slăbiciunilor „Eşti prost… Pardon… Eşti veriga slabă”. Deşi cred că e un profesionist… Poate pentru că am obosit să văd la Master Chef trei „specialişti” care te umilesc şi te privesc de sus… Deşi cred că sunt nişte profesionişti… (apropo… uitaţi-vă la TV Paprika… e un concurs asemănător, dar n-o să vedeţi nesimţirea juriului de la Master Chef, fie ea și regizată).

Poate pentru că m-am plictisit de concursurile pe care le văd la noi… Poate am obosit să văd idioţenii pe aproape toate posturile TV… Poate pentru că voiam să vă spun că există un concurs de o asemenea anvergură, despre care, poate, nu ştiţi şi care încă nu a ajuns la noi. Printre ţările care au cumpărat licenţa, până acum avem Bulgaria, Croaţia, Franţa, Georgia, Norvegia, Serbia, Suedia, Marea Britanie şi Australia. Cu toate astea, dacă o să vă uitaţi pe hartă, o să vedeţi că este trecută şi România ca având un concurs cu formatul împrumutat de la Schlag den Raab. Să dea naiba dacă ştiu care-o fi, că n-am văzut nimic până acum să semene…

Oricum, dacă vreodată va face cineva acest concurs şi în România, acela nu va putea fi altul decât Pro TV-ul. Uitaţi-vă la următoarea ediţie Schlag den Raab şi o să înţelegeţi de ce spun asta. Este un show complet, este un show complex, este un show de bun simţ, este un show în care e nevoie de mai multe “locaţii” pentru a se putea desfăşura. Şi de mulţi bani…

PS: Şi, vă rog, nu-mi serviţi clişeul cu “schimbă canalul dacă nu-ţi place”…