PR Beta 2011 – Ruxandra Predescu

Cu mari emoții, Ruxa ne-a vorbit la PR Beta despre cum poate, și cum ar trebui să treacă PR-ul „de la tradițional, sau pentru un eveniment tradițional, către un eveniment cult”, sau cum se poate face trecerea de pe scena teatrului, pe scena comunicarii.

Şi pe cuvânt dacă înţeleg de ce a fost atât de stresată, pentru că i-a ieşit tare bine.

Ruxa, aşa cum ţi-am spus şi când am stat de vorbă imediat ce ai terminat, a fost bine. A fost foarte bine! 🙂

PS: Între timp, Ruxa a trecut fără probleme şi peste ceea ce se cheamă FITS (Festivalul Internaţional de Teatru Sibiu). 🙂

Apa îmbuteliată “La Chiuveta”

 

În fiecare an, noi, îmbuteliem, transportăm şi livrăm în cele mai bune condiţii apă îmbuteliată în bidoane de X litri şi cutii de Y litri, pentru peste un milion şi jumătate de oameni.” Asta ar fi introducerea pe unul dintre site-urile care se ocupa de aşa ceva în România. Şi oamenii au dreptate. Sunt serioşi, livrează apa plata exact aşa cum spun, deci n-am motive sa mă iau de ei.

Stau şi aştept ca bunica mea să iasă din sala de operaţie. Văd „fântâniţa”. Văd că nu e niciun bidon deasupra. Mi-e sete. Mă duc şi-mi cumpăr apa. Mă întorc. Ceva nu mi-e clar. Mă mai uit o data la „fântâniţă”. Pahare sunt. Folosite, într-adevăr. Cineva vine şi îşi ia apă. Bea… Mister… Mă, de unde dracu vine apa asta, mă întreb…

Mă uit mai atent. Văd furtunaşul. Mă întreb „o fi adevărat?”. Şi plec pe Firul Ariadnei. Pardon…pe firul furtunaşului. E aşezat frumos, cu cleme. Specialişti oamenii… Şi merg… Merg… Dau după un colţ. Merg… Încă un colţ… O uşă. Furtunaşul intră printr-o gaura dată undeva lângă unul dintre colţurile uşii. Oare să deschid uşa? O deschid, ce naiba?! Pare a fi baie. „Cred că bidonul este montat acolo, iar apa vine prin cădere” încerc eu să mă amăgesc. Deschid uşa. Da, e baie.

Citeşte restul articolului

PR Beta 2011 – Raluca Popa

 

Tot în cadrul PR Beta, Raluca Popa a încercat să trimită cateva sfaturi din partea unui blogger ce se află, catre PR-isti. 🙂

Una peste alta, interesantă prezentarea, pentru că am văzut și altă părere decât cele cu care eram învățat. Cu toate astea, Arhi “n-a precupetit niciun efort” s-o contreze putin pe Raluxa. 🙂 Și îi cam dau dreptate… Nu pentru că e Arhi, ci pentru că are dreptate.

Ce a mai spus Raluxa? Că “trebuie să ne alegem bloggerii potriviți pentru a avea o relație prielnică, atunci când vine vorba de campanii”. Mare adevăr… Citiți bine fraza de mai devreme. Atent…Foarte atent… 🙂

Când ceea ce știm nu se potrivește cu ceea ce...

În viața noastră de zi cu zi, există multe lucruri pe care le facem mecanic. Fără ca măcar să stăm o secundă să gândim. Unul dintre aceste lucruri e faptul că ne trezim în fiecare dimineață, ne urcăm în mașină și pornim spre serviciu. Ok, poate verificăm dacă roțile sunt umflate, sau dacă oglinzile mai sunt la locul lor. Însă condusul, de cele mai multe ori, îl facem mecanic. Iar dacă suntem atenționați, există cele mai mari șanse să ripostăm. De ce? Pentru că gândim prost. Al naibii de prost… Avem senzația că suntem cei mai buni șoferi din lume. În cazul meu, singurele momente când nu conduc mecanic, e atunci când iau vreo mașină în teste. Mai am “scăpări” și în rest, dar de foarte puține ori. Poate atunci când plec în concediu sau la drumuri mai lungi, însă dacă vorbesc despre ruta casă-serviciu, clar e facută mecanic. Să nu fiu înțeles greșit, sigur că suntem atenți la trafic, sigur că ne uităm în oglinzile retrovizoare, dar de cele mai multe ori, pe drumurile pe care le facem zilnic, există câteva aspecte care ne scapă.

Mai există un caz când nu conducem mecanic: perioada de timp de după momentul în care ne-am luat permisul. Mai lungă sau mai scurtă, evident. După aceea, ușor ușor, totul se va îndrepta către “mecanic”. Începem să căpătăm din ce în ce mai multă “experiență”, reușim în timp să trecem de ceva “obstacole”, ni se pare că suntem buni pentru că am reușit să evităm un accident. Probabil și suntem, dar nu atât cât ar trebui să fim.

Mai multe detalii şi imagini în continuare Citeşte restul articolului

PR Beta 2011 – Andrei Crivăţ

 

 

Deşi mă aşteptam să poarte un tricou cu eBucataria, Andrei a purtat unul în care ne anunţa solemn că este şpicăr. De parcă nu era evident. Da’, mno… 🙂

Despre ce ne-a vorbit? Despre cum promovezi un brand folosindu-te de influenţa ta ca blogger. Ce a punctat Andrei foarte bine, după părerea mea? Sa fii foarte atent în viaţă cu cine lucrezi, pentru că s-ar putea să alegi fix ce nu trebuie. Si mare dreptate are…